Actualitate


Arhanghel dr hp 1Arhanghel st hp 4
Parohia ortodoxă română
 Naşterea Maicii Domnului – Freiburg in Breisgau
 

            Anunţuri speciale - Schimbare de program

Publicaţii noi

ÎNCUNOŞTINŢARE

DE ZIUA EROILOR
PELERINJ LA CIMITIRUL MILITAR ROMÂN DE LA SOULTZMATT

 

 Joi 17 mai 2018 – () Înălţarea Domnului;  Ziua Eroilor Români
Orele 10:30 – Dumnezeiasca Liturghie în Biserica ortodoxă română Acoperământul Maicii Domnului din Schützenalle 16, în Freiburg

Soultzmatt.Cimitirul militar roman 2011 hp 1
Sâmbătă 19 mai 2018, va avea loc tradiţionalul Pelerinaj la Cimitirul Militar Român (1916-1918) de la Soultzmatt (Alsacia), organizat de către Parohia Ortodoxă Română Naşterea Maicii Domnului din Freiburg, după următorul

                        
P R O G R A M:


 Orele 10:00 - plecarea cu autobuzul de la biserică, Schützenallee 16, Freiburg

Participanţii vor fi invitaţi să contribuie – după dragoste şi putere -  adică, fiecare cu cât poate şi-l lasă inima, la acoperirea cheltuielilor de transport (autobuz, şofer); copiii şi şcolarii  sunt invitaţii Părintelui Sorin.
Soultzmatt 2017 P 48
Orele 12:30 - depunerea coroanei de flori la monumentul Eroilor Români, însoţită de Imnul Eroilor. La ceremonie vor participa şi reprezentanţi ai Primăriei oraşului Soultzmatt.

Soultzmatt 2017 P 51






Orele 13:00 - Slujba de pomenire a Eroilor Români

Soultzmatt 2017 P 31



După slujba de pomenire urmează o scurtă alocuţiune şi un succint prgram literar-artistic susţinut de către elevii de la Şcoala parohială română din Freiburg, în care se vor evoca evenimente şi eroismul soldaţilor români în primul război mondial, care şi-au jertfit viaţa pe câmpul de luptă pentru înfăptuirea Marii Uniri şi întregirea graniţelor şi a Neamului Românesc.

2017 Soultzmatt f 23

Orele 14:00 - tradiţionala masă de prânz pe pajiştea din vecinătatea cimitirului

2017 Soultzmatt f 19





Soultzmatt 2017 P 62





Orele 19:00 - fotografia de grup şi plecarea spre Freiburg;


                        * * * *



Un itinerar sumar pentru conaţionalii care nu vor veni cu autobuzul închiriat în acest scop:

 - Se trece în Franţa pe la punctele de graniţă Neuenburg sau Breisach

- Se merge în direcţia Belfort până la Roufach

-  2-3 km, după Roufach, un indicator de circulaţie arată la dreapta direcţia spre SoultzmattSoultzmatt - Indicator de drum. Foto S.Petcu hp 1


- De la intersecţie până la Soultzmatt ca. 15 km

- După ieşirea din Soultzmatt, ca. 2 km , un indicator de circulaţie cu inscripţia în limba franceză  CIMETIČRE MILITAIRE ROUMAIN DE SOULTZMATT (1914-1918), arată direcţia spre stânga.

- Se merge prin pădure cca 3 km până la cimitir

                                                             * * * *

- Întrucât la ceremonie vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai autorităţilor civile din localitate, nu ne este îngăduit să începem programul  româneşte, (adică cu zăbavă), ci la ora stabilită, fapt pentru care rugăm pe cei care vor sosi cu întârziere să aibă înţelegere pentru această riguroasă exactitudine.

- Pentru masa de prânz se vor instala după posibilităţi:  un grătar, mese şi bănci. Cine are posibilitate şi tragere de inimă, este rugat să aducă: prieteni, cunoscuţi, de-ale mâncării, băuturi şi lucruri practice: mese, scaune şi umbrele de amândouă felurile, care se vor transporta în autobuz.

- Înscrierea la călătoria cu autobuzul se poate face în biserică, după Dumnezeiasca Liturghie şi  telefonic la nr. 015129462775 (Doamna Silvia Diana Tătaru).

- Informaţii suplimentare cu privire la organizarea programului zilei, se pot primi şi în biserică, în  zilele de  6 şi 17 mai, după Dumnezeiasca Liturghie,  precum şi de la Pr. S. Petcu - 07631 14829; 01607770251.

                                                             * * * *
Celor interesaţi de istoricul Cimitirului Militar Român de la Soultzmatt, le stă la dispoziţie materialul documentar publicat în paginile de internet ale bisericii: http://www.ortodoxia.de/html/soultzmatt_.html şi http://www.biserica-romana.de/html/soultzmatt_.html

Pr. Sorin P e t c u

 

Biserica Maria SchutzŞcoala parohială românească din Freiburg

«Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire». (din India)

Dăm de ştire tuturor românilor din Freiburg şi din împrejurimi şi pe această cale că, în anul 2016, a fost reînfiinţată Şcoala Românească Complementară din Freiburg şi funcţionează pe lângă Biserica Naşterea Maicii Domnului din Freiburg pentru copiii români de vârste diferite,  care doresc să înveţe să citească, să scrie, să pronunţe şi să se exprime corect în limba română.Abecedar hp b

Spunem reînfiinţarea şcolii române, deoarece, între anii 1965-1970, a existat în Freiburg, în cadrul comunităţii românilor ortodocşi din Freiburg, prima Şcoala română complementară  organizată la iniţiativa Prof. Dr. Paul Miron de la Catedra de Romanistică de la Universitatea din Freiburg, cu angajamentul şi sprijinul părinţilor copiilor, spre a preîntâmpina înstrăinarea  acestora de cultura românească şi de  credinţa ortodoxă.
Din lipsă de spaţiu, şcoala a funcţionat după posibilităţile date: în clădirea Fundaţiei Culturale Prinţesa Ioana, în imobilul Bibliotecii şi al Institutului Cultural Român şi foarte adesea în locuinţe particulare.

Cu sorcova la FreiburgCu „luminarea” învăţăceilor de atunci s-au ostenit Părintele Dumitru Popa şi Dr. Petre Vălimăreanu − pentru religie, Ion Cicală − pentru cultura românească (literatură, istorie, geografie), Tatjana Miron şi Dr. med. Torgert Linca −pentru cultura muzicală:  cântările Sfintei Liturghii, Colinde şi muzică populară românească. Prezbitera Aurica Popa i-a iniţiat pe cei mai puţin timizi, în jocurile naţionale româneşti.

Scoala Romana de la Freiburg,Maria Gazdaru, Tara de departe Vol. 1 a
Din materialul didactic de atunci s-a păstrat doar unul singur în două volume, întocmit de către Maria Găzdaru cu titlul nostalgic Ţara de departe, tipărit în anul 1963 în două volume la editura Cuget românesc din Buenos Aires.



Elevii Scolii românesti de la Freiburg hp 27
Scoala Romana de la Freiburg, Maria Gazdaru, Tara de departe, Vol. 2  b
Şcolarii de atunci – la început 10 la număr – erau copii români din Freiburg, din München şi din Paris, cei din München şi Paris fiind elevi la şcoala franceză din Freiburg.
Pentru citit şi scris, s-au folosit regulile gramaticale şi ortografia românească (nepervertită) de dinainte de ultimul război a toată lumea.


Şcolarii de atunci − azi oameni în toată firea− s-au dovedit harnici învăţăcei pe termen lung, căci, nu numai ei, ci şi copiii lor vorbesc şi scriu româneşte mult mai frumos şi mai corect decât mulţi români din zilele noastre, care, din păcate, îşi însuşesc şi folosesc pe zi ce trece un «limbaj de lemn, grădinărit neologistic» prin înlocuirea cuvintelor româneşti frumoase şi utile cu cuvinte împrumutate din limbi străine, pe care le pronunţă deficitar ca să nu spunem prost!
După doi sau trei ani de existenţă, Şcoala românească de la Freiburg şi-a încetat activitatea  Nu din lipsa mijloacelor de întreţinere (învăţătorii nu aveau simbrie), ci datorită nemuritorului duh sinistru, din păcate caracteristic românilor, de a suprima fără vreo justificare obiectivă, în afară de slava deşartă, ceea ce alţi conaţionali  au făcut bun şi folositor pentru toată comunitatea românească. Duhul distructiv a bântuit toate comunităţile româneşti de pe toate continentele. Acolo unde s-a încercat şi s-a crezut ca reuşită zădărnicirea lui, lucrurile s-au petrecut întocmai cum a spus Mântuitorul Hristos: «Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi, venind, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi» (Matei 12, 43–5; Luca 11, 24-26). 
Aşa s-a întâmplat şi se întâmplă pretutindeni în comunităţile româneşti. Nu ştiu ce ne-ar împiedica să credem şi să spunem şi despre cea din Freiburg şi împrejurimi. Căci şi la Freiburg oameni incompetenţi, de rea credinţă şi doritori de slavă deşartă au stricat lucrurile bune făcute de alţii, după care, nefiind pricepuţi şi nici în stare să facă ei înşişi altele mai bune, au chemat pe alţii în aceeaşi măsură bântuiţi de slava deşartă sau poate chiar mai abitir decât ei, să le facă pe plac.
Deşi cu existenţă de scurtă durată, rezultatul pozitiv se vădeşte şi astăzi. Şcolarii de odinioară, de pildă Părintele Radu Constantin Miron (azi Protoiereu al Tronului Ecumenic şi Vicar al Vicariatului parohiilor ortodoxe Române din Germania, sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ecumenice şi Referent pentru relaţiile ecumenice în cadrul Mitropoliei greceşti din Germania), Andrei Miron
(), Nina Miron, Rodica Veria Popa, Nicu Moşoiu din Paris ş.a. - astăzi vorbesc, citesc şi scriu româneşte, ca oricare alt român născut şi crescut în România, iar pentru cântările Sfintei Liturghii, nu prea au nevoie de partitură (informaţii preluate parţial din Revista Vatra Nr. 104 Iulie−Decembrie 1966).

Silvia Diana Tataru 1

Cu luminarea învăţăceilor de azi se osteneşte Domnişoara Silvia Diana Tătaru din Freiburg, absolventă a Facultăţii de Filologie din Iaşi şi din Freiburg în Breisgau, precum si cu studii de Master in biblioteconomie la Humboldt-Universität din Berlin, actualmente bibliotecară la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Freiburg.
Domnişoara Tătaru şi-a însuşit munca de «învăţătoare» din iubire şi abnegaţie faţă de tot ceea ce este demn de a fi considerat românesc: cultură, istorie, artă, credinţă, corectitudine, fapt pentru care consider că merită un cuvânt de admiraţie din partea întregii comunităţi româneşti din Freiburg şi cu atât mai mult un cuvânt de mulţumire şi din partea părinţilor copiilor. La rândul nostru, ne înclinăm în faţa acelor părinţi care încurajează pe copiii lor să-şi deschidă inima şi mintea şi spre valorile culturale, istorice şi spirituale româneşti.
Căci, fără sprijinul părinţilor, nici Domnişoara Tătaru  şi nici şcolarii dânsei n-ar putea să se bucure de niscaiva rezultate bune.

2017 Soultzmatt f 16Weihnachten 2017 1

Lucrul acesta l-au vădit programele culturale de Ziua Eroilor la Cimitirul Militar de la Soultzmatt  şi Crăciun, ambele susţinute de către elevii de la Şcoala parohială românească din Freiburg, fapt pentru care s-au bucurat de toată admiraţia enoriaşilor.



Weihnachten 2017 3
Nu dispunem de o încăpere adecvată, în care copiii să se simtă ca la şcoală. Domnişoara Tătaru a «adaptat» mica-i locuinţă la condiţiile unei «Academii pentru cei mici», conştientă de riscul că, după un timp, va constata urmele unor mâini ce s-au sprijinit de pereţi, sau niscaiva grafitti  netraductibile, dar în diferite culori. Pe cheltuială proprie, a procurat pentru şcolarii ei cărţi de citire şi de muzică pentru toate vârstele şcolare, lucru pentru care încă odată îi rostim cuvânt de laudă şi mulţumire.

Weihnachten 2917 2Întrucât elevii sunt puţini la număr şi de diferite vârste (de la 6 -  la 14 ani), numărul «colegiului» învăţătorilor neimpresionant, altă posibilitate ca timp nu există: şcoala «funcţionează» aproape exclusiv sâmbăta, dar şi atunci numai dacă programul nu se suprapune cu vreun meci de fotbal, cu vreo destindere la ştrand, sau cu deşteptarea târzie a părinţilor după lucrul prelungit de vineri până timpuriu sâmbătă, încât nu mai reuşesc să aducă copiii la şcoală.
Sunt părinţi care nu cutează (bine fac!) să lase copiii să călătorească cu mijloacele de transport în comun fără însoţitor adult.
Copiii sunt ajutaţi şi învăţaţi să scrie şi să citească româneşte.
Ca teme pentru acasă copiii primesc, corespunzător vârstelor lor, lecturi din literatura românească mai nouă şi mai veche, pe care ei le prezintă Învăţătoarei în rezumat scris spre corectare, dar şi în formă narativă pentru verificarea şi constatarea pronunţiei corecte şi eventual pentru învăţarea unor cuvinte nemaiauzite până acum, pe care ei le cunosc numai sub denumirea germană.
Nici Învăţătoarea nu are prea uşor, căci şi ea trebuie să ştie cum i se spune pe nemţeşte unui cintezoi, unei mierle, unui piţigoi, unei coţofene, unei gaiţe, sau ce înseamnă ardei, vânătă, pătlăgică (unii ştiu ce sunt tomatele, nu însă şi gogonelele!).
După cum se poate constata din cele spuse până aici, nu ducem lipsă mai de nimic pentru întreţinerea şi promovarea Şcolii parohiale române din Freiburg, în afară de bunăvoinţa, interesul şi susţinerea din partea  părinţilor şi a copiilor privitor pentru acest nobil proiect românesc.
Weihnachten 217 4Părinţilor care nu preţuiesc scopul, nici ostenelile în legătură cu Şcoala românească din Freiburg li se cuvin spuse următoarele maxime din filozofia indiană cu privire la învăţătură: «Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu e dat la învăţătură», după cum «cine nu are învăţătură, ochiul care vede tot, acela într-adevăr este orb».
Personal îmi exprim speranţa, cele spuse mai sus să nu rămână cuvinte spuse în vânt, nici pentru urechi care nu voiesc să audă.

Prot. Sorin Petcu, Freiburg în aprilie 2018


                                                   A B E C E D A R U L     de Tudor Arghezi 

                                                                    

Abecedar hp 1

Ion D. Marinescu este elev în cl. I-a primară şi stă îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului.
E într’a şaptesprezecea zi de şcoală. În mâna lui minusculă, condeiul e mult mai greu ca piatra cu care dă în sus, mult mai complicat ca praştia şi ca ţurca şi coinacul. El poate merge pe bicicletă, însă nu poate să ţie condeiul după cum i se cere.
 - Mă ustură deştiul! Se plânge Marinescu, căruia la şcoală îi zice ca lui tată-su, om în vârstă, cu inele, cu ceas la brâu şi cu mustăţi.
Lui i-ar plăcea mai bine să-i zică şi la şcoală Ionel, ca acasă.



Abecedar hp 8Abecedar hp 10
Dar nici acasă vorba Ionel nu mai sună ca până în luna lui septembrie 1927, când au intrat în viaţa lui Programul, Domnul, Şcoala, Tabla, Catalogul......El ştie că de aci înainte totul va merge numai cu program şi certificat şi că orice om strein o să aibă dreptul să se amestece în sufletul lui, desfătat până atunci de mama, care nici ea nu mai seamănă cu ce era, apărând programul şi “abecedarul” cu sălbătăcie.





Abecedar hp 2Toată lumea s’a învoit să-i pună în mână un condeiu, un băţ mic cu peniţă în vârf, şi să-l tortureze, silindu-l să facă litere după model.
 Când îl ia de jos, el se uită la condeiu ca la un lucru pe care nu-l poate stăpâni, care poate să ia foc şi să-l ardă pe mâini, cine ştie? Şi nedespărţită de toc, e sticla cu cerneală. De unde a mai ieşit şi sticla cu cerneală?  După cât se vede această apă neagră nu se mai întrebuinţează la altceva nimic decât la scris.




Abecedar hp 11
 Dai drumul tocului în cerneală şi-l scoţi mânjit şi cu el te mâzgăleşti pe degete, pe haine, pe nas. Ionel e acoperit de cerneală, parcă ar fi fabricat-o el în albie şi în lighean, înainte de a fi umplut sticla cu ea.
Cerneala nu exista înainte de Septembrie 1927. Ce căuta cerneala în viaţa lui, ca să i-o îndurereze în fiecare zi? De dimineaţă până seara, nu-i vorba decât de cerneală şi de alfabet. Şi cerneala asta e un element diavolesc; cu cât te ştergi de ea, cu atât se întinde mai departe.
O ai întâi pe două degete, pe urmă vine pe cinci, trece pe mâna stângă, iese pe obraz, o găseşti seara când te dezbraci, pe cămaşă.
 Parcă ar fi vie şi ar umbla singură. Într’o zi, când a voit să se spele de cerneală, ca să nu-l mai vadă mama lui, se făcuse negru şi săpunul şi mânjise odaia întreagă şi două prosoape şi se prelinsese o pată şi pe căţel, singura rubedenie adevărată, ce-i mai rămăsese intactă lui Ionel din toată familia, intrată în abecedar şi în program. În cele din urmă, el a mai învăţat o ameninţare pe care nu o ştiuse:
- Ai să rămâi repetent!

abecedar hp 3Nici nu începuse bine anul şi el se vedea destinat să rămâie repetent, fără să priceapă ce se ascunde dedesubtul acestui cuvânt pronunţat cu disperare. Deocamdată el îşi închipuia că o să rămâie cocoţat sau şchiop şi se temea.
Condeiul lui Ionel e vrăjit. Până nu-l înmoaie în cerneală el e uşor şi se învârte lesne, ca o furculiţă şi mai lesne. Îndată ce l-a înmuiat, condeiul se schimbă. Se priponeşte pe caiet şi nu se mişcă, deşi el trebuie dus numai cu cele trei degete cu care te închini.
El trebuie dus în sus, apoi în jos, apoi întors de jos în sus şi dus învârtit. Ionel face tot ce poate între scăunelul şi masa lui mică de lucru, scoală scăunelul pe două picioare, îşi opinteşte genunchii în masă, apasă cu cotul, se încovoaie din umeri, scoate limba, îi vine să strănute.




Abecedar hp 9 Alaltă-eri, nu ştiu cum s’a sprijinit în toate astea, că au sărit masa, scăunelul, condeiul, cerneala şi abecedarul, deodată toate, în zece părţi, ca dintr’un arc, şi Ionel a rămas repetent în mijlocul odăii, pe spate şi cu picioarele în sus.
 - Trebuie să poţi! Ionel ar vrea să facă pe a.
 
- ...Cum se face... a?
 
- A?... a... ştiu!
 - Nu ştii nimic,... un cerc şi o coadă.
 - Era să spui şi eu... zise Ionel.
 - Ia spune atunci cum se face bâ?
 - Bâ... bâ... da... se face... bâ... stai, că ştiu:  e o coadă de purcel.




Abecedar hp 4  


- De sigur că e coadă de purcel, dar coada vine la urmă, nu se începe cu coada. Bagă-ţi minţile în cap, îi zice mama lui încruntată, că mă scoţi din răbdări... Tragi o linie de jos în sus, dela stânga la dreapta, şi fără să-i dai drumul, te întorci cu linia sus, dela dreapta la stânga, aluneci în jos, întorci în sus şi faci o codiţă de purcel... Ai înţeles?Abecedar hp 4
Ionel tace.
- Ai înţeles?
   Ionel tace.
- Ai înţeles, ori nu ai înţeles?...



Abecedar hp 5
- Mă doare aici, îngână Ionel clipind din ochi şi ducând mâna la frunte.
Sfârşitul e întotdeauna înspăimântător. Mama nu-l bate pe Ionel, căci vrea să-l facă să înţeleagă de vorbă:... “când eram ca tine, ştiam zece poezii pe dinafară”, şi câte altele, care-l ruşinează cumplit pe Ionel, mai ales poeziile, căci el nu a învăţat niciuna.
Dar ceea ce este mult mai grav, i se fac bagajele, ca să plece, să plece în lume singur, cu geamantanul târâş. O să se facă seară, o să ploaie, şi el o să se ducă pe drumuri pustii, o să meargă aşa mereu, şi o să-l mănânce raţele...



Abecedar hp 6
Abecedar hp 7



Textul este preluat din cartea Ţara de departe, vol. I întocmit de doamna Maria Găzdaru din Argentina, tipărit (litografiat) la editura Cueget Românesc din Buenos Aires, în 1956  innovatio; Imaginile sunt preluate din   ABECEDARUL  editat de Ministerul Învăţământului Public - Bucureşti 1953









                                                Î N C U N O Ş T I N Ţ A R E

Material informativ cu privire la viaţa şi activitatea Bisericii   ortodoxe române  „Naşterea Maicii Domnului” din Freiburg se poate cerceta şi pe adresa de homepage: //http://www.biserica-romana.de

                           B E K A N N T M A C H U N G

Info - Material über Leben und Tätigkeit der rumänisch-orthodoxen Gemeinde Geburt der Mutter Gottes zu Freiburg im Breisgau kann man untersuchen  unter Homepage – Adresse: //http://www.biserica-romana.de
 Ikonostase 2
    O, ce veste minunată!  (Crăciunul, a.D. 2015)
                                                                             
Părintele Protoiereu Sorin Petcu, de la parohia ortodoxă română „Naşterea Maicii Domnului” din Freiburg, face cunoscut că anul acesta românii ortodocşi din Freiburg şi împrejurimi sărbătoresc Crăciunul şi celelalte sărbători legate de Naşterea Domnului în locaş de rugăciune propriu.


Începând din luna decembrie a.c., biserica Maria Schutz (Acoperământul Maicii Domnului) din Schützenalle 16 este proprietatea tuturor românilor ortodocşi din Freiburg şi din împrejurimi.

Pentru o amplă documentaţie despre locaşul românesc de rugăciune Acoperământul Maicii Domnului  mergeţi la adresa de internet:

http://www.biserica-romana.de/html/novitas_carissima.html


                                                                ACTUALITĂŢI

                                             
PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE
                                                                      
                                                                   * * *
                                                     articole de actualitate

                                                             castigatio

NB: În atenţia site-ului Vicariatului nostru privitor la materialul publicat în capitolul castigatio -
dojană

La întocmirea site-ului Vicariatului parohiilor ortodoxe române de sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei ortodoxe greceşti din Germania am ocolit orice alunecare spre subcultura de suburbie. Se impune însă publicarea articolului cu titlul: Incompetent ca opinie la comentariul publicat pe facebook–ul noii parohii ortodoxe române Sfântul Mina din Freiburg cu titlul: «De ce există două parohii româneşti în Freiburg?» semnat de dl. Dumitru Horia Ionescu, în care autorul încearcă să justifice întemeierea unei a doua parohii româneşti pe teritoriul celei existente aici de peste şaizeci de ani. Publicarea articolului Incompetent este o excepţie de la regulă, nădăjduind să fie prima şi ultima. S-a făcut la rugămintea celor două autoare îndeaproape cunoscătoare şi implicate în viaţa parohiei române Naşterea Maicii Domnului din Freiburg, întrucât postarea materialului la locul cuvenit pe numitul facebook nu este posibilă, probabil că nu atât din cauza spaţiului insuficient pentru un material mai dezvoltat, ci din cauza vigilenţei  cenzurii numitului facebook care  suprimă şi blochează observaţiile defavorabile, acceptând însă opinii exclusiv pozitive de sorginte: „îmi place”.
 


     Non licet! Nu se cuvine!

               Ut omnes unum sint - Ca toţi să fie una (Ioan 17,21)

                                                             
Pr. Emilian Vasiloschi hp 4D.C.Amzar 1975 - 2a
         retro temporis
- timpuri trecute; oameni şi fapte:
                           
   Preotul Emilian Vasiloschi  şi Filozoful Dr. Dumitru Cristian Amzăr



           Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis

                              
  //http://www.biserica-romana.de