Augoustini epistola ad Rumanos


                                                               PASTORALA
MitropolitulAougustinos hp 1
   Înalt Prea Sfinţitului  Augustin
   Mitropolitul Germaniei şi Exarhul Patriarhiei
   Ecumenice pentru Europa Centrală adresată
   la 14 octombrie 1992, românilor ortodocşi
   din Vicariatul Român Ortodox din Germania

Iubiţii mei fii duhovniceşti!

„Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni!”
Cu aceste cuvinte ale Sfintei Liturghii, Vă adresez prima mea pastorală, de încunoştinţare şi de învăţătură.
Biserica Ortodoxă Română din Germania se află, aproape de 40 de ani, sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, din Constantinopol.
În aceste vremuri, atât de grele pentru ţara Dumneavoastră, România, căzută, ca şi celelalte ţări ale Europei de Răsărit, fără vina şi voia lor, sub jugul dictaturii comuniste, mulţi români au luat drumul pribegiei, unii dintre ei stabilindu-se în această ţară.
Aici, în mijlocul creştinătăţii protestante şi romano-catolice, spre lauda şi cinstea lor, nu şi-au uitat credinţa lor ortodoxă. Au format parohii ortodoxe române, în care preoţi, cu dragoste de Biserica şi de ţara lor, şi nu mai puţin, cu spirit de dăruire, au oficiat serviciile religioase în mijlocul fraţilor lor de credinţă şi de neam, ţinând în felul acesta vie conştiinţa identităţii lor -  şi ortodoxe şi româneşti.
Se cuvine aici un cuvânt de binemeritată laudă, P. C. Protoiereu Dumitru Emanoil Popa, cum bine ştiţi, Întâistătătorului comunităţilor ortodoxe româneşti din Germania, care, ani de zile,  până a primit acum 15 ani un ajutor în Pr. Dr. Viorel Mehedinţu, a stat singur la dispoziţia nevoilor religioase ale românilor din toată Germania de Apus. Acum doi ani i-am sfinţit un alt ajutor în persoana Părintelui Sorin Petcu.
Între timp, numărul românilor din Germania s-a mărit considerabil, unii dintre ei devenind cetăţeni germani, alţii născându-se chiar în ţara aceasta.
Ţinând seama de aceste considerente, de anii îndelungaţi de aproape o jumătate de secol, de când aceste parohii române, din diaspora germană, se află sub jurisdicţia Patriarhiei-Mame a Constantinopolului, şi cunoscând nevoile lor, noul nostru Patriarh Vartolomeu I., doritor şi de ordine, în cadrul jurisdicţiei Patriarhiei, al cărei Întâistătător este, împreună cu Sfântul Sinod, au luat hotărârea, ca aceste parohii ortodoxe române din Germania, aflate până acum sub jurisdicţia Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Gheorghe al Eudociadei, cu sediul la Paris -  şi Înalt Prea Sfinţia Sa aflându-se sub jurisdicţia Patriarhiei noastre, din Constantinopol -, a luat hotărârea, cum spuneam, ca aceste parohii ortodoxe române din Germania, să rămână în continuare, în sânul Patriarhiei Ecumenice, iar pe plan local, potrivit normelor bisericeşti, să depindă de Mitropolitul ţării respective, adică de Mitropolitul Germaniei, care este Exarhul, adică reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, pentru Europa Centrală, cu sediul la Bonn.
Se ştie prea bine, că episcopul sau mitropolitul de la faţa loculu,i se poate interesa şi preocupa mai îndeaproape de problemele parohiilor, care fac parte din jurisdicţia lui. Aceasta este şi intenţia noastră, de a vă cunoaşte mai bine problemele, dorinţele, nevoile, de a vă ajuta să le rezolvaţi, de a sfătui pe preoţii Dumneavoastră în activitatea lor de păstori duhovniceşti, de a vă reprezenta în faţa autorităţilor, fie bisericeşti, fie în faţa altor autorităţi din Germania.
Aş vrea să ştiţi, că Ortodoxia noastră formează a treia mare Biserică din Germania, pe lângă cea Protestantă şi Romano-Catolică.

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

credinţa noastră ortodoxă comună, aceleaşi condiţii de existenţă, în care şi Dumneavoastră, ca şi concetăţenii mei greci, Vă duceţi viaţa în ţara aceasta, ca şi faptul, că de mulţi ani sunteţi foarte bine familiarizat cu limba şi cultura germană, cu relaţiile interbisericeşti, toate acestea şi mulţi alţi factori mă pun în situaţia, să Vă cunosc condiţiile de viaţă şi problemele, cu care aveţi de-a face în ţara aceasta.
Pe de o parte, e bine să ne integrăm în societatea germană, să luăm parte la formele vieţii publice, la cele cultural-spirituale ale acestei ţări, cu un bogat şi vechi patrimoniu spiritual, iar pe de altă parte, avem datoria sfântă, să nu ne uităm ţara din care provenim, nici bogăţia de valori culturale, spirituale ale poporului nostru.
Cine se rupe de poporul şi de Biserica sa, e un pierdut, devine un anonim neinteresant în lumea, în care trăieşte. La temelia identităţii noastre personale stau, credinţa noastră ortodoxă şi tradiţiile spirituale, ale neamului de origine, felul cum ele au devenit bunurile vieţii  noastre.
Din toată inima şi cu toată insistenţa Vă îndemn să Vă păstraţi identitatea Dumneavoastră specifică şi ortodoxă românească, să nu Vă înstreinaţi de valorile spirituale, transmise de-a lungul secolelor de Biserica şi de poporul Dumneavoastră.
Această identitate, şi ortodoxă, şi românească, Vă este şi dar, şi datorie.
Să n-o uitaţi nici ca dar, şi nici ca datorie!

Şi încă ceva, aş dori să Vă pun la inimă:

Ajutaţi-Vă unii pe alţii ca fraţii!
Nu-i uitaţi pe cei de-acasă, mai ales acum, în vremurile grele, prin care trec.Vă aduc aminte de cuvintele Sfântului Apostol Iacob: „Credinţa fără fapte este moartă”
(Iacob 2,17).
Dar identitatea nu e de mare însemnătate, numai pe plan personal, ci şi pe plan bisericesc, dimpreună cu autonomia - desigur bine înţeleasă.
Structura Bisericii noastre Ortodoxe e de aşa natură, că ea permite identitatea şi autonomia -  desigur bine înţeleasă -  şi le cultivă în cadrul unităţii Bisericii şi în scopul realizării acesteia.
În acest sens şi conform structurii sinodale a Bisericii Ortodoxe, parohiile ortodoxe române din Germania îşi vor păstra identitatea şi organizaţia lor, formând în cadrul Mitropoliei noastre „Vicariatul Român Ortodox”.
Conducerii acestuia îi revine preocuparea de treburile interne, avându-l pe Mitropolit ca sprijinitor, sfătuitor, îndrumător, reprezentant în faţa autorităţilor bisericeşti şi civile, şi ca pe căpetenia bisericească nemijlocită, ca pe părintele duhovnicesc canonic.
Dealtfel, cooperarea între mine şi preoţii români a existat şi până la hotărârea Sfântului Sinod. în frunte cu Patriarhul Ecumenic, Vartolomeu, ca parohiile ortodoxe române din Germania, să intre sub jurisdicţia Mitropoliei pe care o conduc.
Dorinţa mea, legată de primirea cu bucurie a acestor parohii, este printre cele amintite mai sus şi aceea, de a Vă asigura o ordine canonică bisericească, potrivit rânduielilor noastre ortodoxe, ştiindu-Vă în sânul Patriarhiei-Mame, a Constantinopolului şi reprezentaţi prin mine la Sfântul Sinod al ei.
Până la întâlnirea cu Dumneavoastră, în cadrul vizitelor pastorale, în parohiile din care faceţi parte, Vă încredinţez pe toţi, împreună cu preoţii Dumneavoastră, purtării de grijă a Tatălui nostru. Cel ceresc.

Încă odată Vă rog să rămâneţi români. Rămâneţi ortodocşi!
Acest lucru este în interesul Dumneavoastră, dar şi în interesul ţării care ne găzduieşte.

Al Dumneavoastră, doritor de tot binele,

† Augoustinos
Mitropolitul Germaniei , Exarh pentru Europa Centrală

Dată la Bonn 14 octombrie 1992,
Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva

Pentru conformitate: Protoiereu Sorin Petcu

Continuare în: maledicere sine argumento
Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis