Balul Carnavalului

                        Balul Carnavalului1 de Dumitru Em. Popa

Popa Dumitru - portret hp 3
Ca niciodată’n acest an,
Serbatu-s’a cu-atâta pompă
Acest sfârşit de Carnaval,
În München, într’o bombă.
 
Cu mare vâlvă s’a tot dus,
Din om în om şi pom în pom,
Că vestea’ceasta a ajuns,
Chiar pân’la Roma şi la Bonn.
 
Şi-au prins din vreme a sosi
De peste tot, drept credincioşii,
Să prăznuiasc’ această zi,
Ca’n vremuri de demult, strămoşii.
 
Şi-atunci, când balul a’nceput,
Erau cu toţii’n păr;
Dar parcă fuse un făcut,
Mai toţi mascaţi la fel.
 
Purtau bărbi mândre, ce în vânt
Se înfoiau cu-aşa mândrie,
De te cruceai ca un nătâng,
De-atâta gingăşie.
 
Şi ce mândreţe fosta, Doamne!
Chiar zile’ntregi ai fi privit,
Când prins-au a juca bătuta
Şi tropca’n ritm afuristit.
 
Şi-atunci, când se juca’nvârtita
Şi brâuleţul îndrăcit,
Spontan, lângă Moş Roş, Brunhilda
La joc aprins s-a fost pornit.
 
Din Capital’venit-au dârz
Chiar toţi pân’la opincă.
Şi cum mai aştepta Capsâz
Lumina să se stingă!

 
Şi Mareşalul Tanasachi,
Mai mare „Ţap“ în Capitală,
Într’o partidă de Tasachi,
Făcu Ţânţarii de ocară.
 
Şi Domnul Nicu Sforărescu,
Şoptind mereu, cu Gică Tase
Se milogiau de-Apostolescu,
Uitării să nu-i lase.
 
Din München, de la mic la mare,
În frunte-avându-l chiar pe Sfinx,
Venit-au toţi în sărbătoare
Şi cu pingele noi de ghips.
 
Să-l fi văzut pe Bălumé,
Purtându-şi barba foarte mândru,
Ce cordial se’ntreţinea
Cu camaradul nostru Ciuntu.
 
Apoi pe Moş Teban Voinicu,
Mai mândru ca un Barbă Cot,
În vals nebun cu-acelaş Ciuntu,
De se crucea norodul tot.
 
În ciuda celor din trecut,
Ca înfrăţiţi de când îi Ceru,
Laurian, cu barba la pământ,
Juca la umăr cu Boeru.
 
Cu’n iatagan turcesc la brâu,
Îl învârtea Popa Stănescu,
Cum dai de-a dura un buriu,
În sârbă, pe Conu Sfinţescu.
 
Mituş făcea pe scamatorul,
Scoţând panglici şi foc pe nas,
Şi-apoi, fantastic, cu toporul
Chiar căpăţâna ş-a fost ras.
 
Şi’n vii, aplauze apoi
A re’nviat ca din nimica,
Iară Olteanu ş-alţi vre-o doi
Umblau cu tingirica.
 
Şi-apoi pe „Tată“, într’un cerc
Pledând cu bunătate,
Cum va salva de la înec
Copii, la noua sa maternitate.
 
Iar Gică Tase ascultând,
Lui Sforărescu-i da cu cotu,
Ca să’nţeleagă, că’n curând,
Va fi în “Ordnung” totu.
 
Au mai venit şi Crai din Răsărit,
Avându-l pe Pisoi codaş
Şi’n toi de bal, ei au trântit
În legea lor, un pokeraş.
 Popa Dumitru - Cawboy - autoprotret hp 1
Chiar şi Parisu-a fost prezent :
Obrad, Moş Roşu şi Culică,
Şi bietul Borca discuta
Cu Profesorul Ionică.
 
Chiar Şefu Presei2 cu-alai mare
Venit-a ţanţoş între noi,
La Schmok3, mustăţi şi guler tare,
Şi pălărie de Cow-Boy.
 
Şi-apoi, la ore mici din noapte,
Când balul era’n mare toi,
La început numai în şoapte,
Au prins a se certa vre-o doi.
 
Dar focu-aprins se stinge greu,
Că’n scurtă vreme a’nceput,
Bătae’n toată legea, zău,
Cum numa’n ţară am văzut.
 Popa D.  Balul Carnavalului hp 1
Ce pumni, ce scaune, ce sticle,
Erau zvârlite ca în car,
În capete hodorogite,
De orişicare adversar.
 
Boeru, care patrona,
S-a pus în exerciţiu,
Năprasnic începu a striga,
Cerând un armistiţiu.
 
Dar nimeni nu i-a dat crezare,
Ba încă unul, mai bolând,
I-a pus, aşa... la întâmplare,
Chiar un tablou pe după gât.

Martie 1947


1 Poezia a fost publicată prima dată în revista „Vocea Dimocratului  Naţionale”, Nr. 2, din 25 martie 1947. Persoanele menţionate au existat cu adevărat. La redactare m păstrat ortografia originală
2 Este vorba de însuşi autorul poeziei, al  “autoportretului” în costum de Cawboy, precum şi al caricaturii de mai sus.
3 smoching

Literare; Nostalgii literare; Gânduri de Crăciun; Rugăminte; Săracu, Ilie!; Parodii din refugiu; Mărturisire; Înstreinare; De-ale Postului Mare; Imagni de toamnă; Pribeagul; Balada Linei din Dudeşti; Zis-a Domnu-n vremea ceea; Ferma; E ziua ta; Imagini de toamnă

Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis