exclusio

                                     D e s t i t u i r e a

„La plinirea vremii”, adică la 1 septembrie 1992, Părintele Dumitru Popa a răspuns Mitropolitului Augustin la scrisoarea acestuia din 29 iulie 1992, printr-o expunere de informaţii generale, despre preoţii semnatari ai scrisorii cu pricina din 2/27 iulie 1992, pe  care le cunoştea din documentele pe care le primise de la dânşii, atunci când aceştia au solicitat, să fie primiţi în eparhie, desigur cu excepţia celor doi preoţi ai Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris (Vasile Iorgulescu -Strasbourg şi Dan Miron - Hamburg, care „nemotivat se amestecă în problemele noastre bisericeşti, căci nu ne este cunoscut ca dânşii să  fi ieşit de sub jurisdicţia Patriarhiei Române şi să ne fi cerut primirea în Eparhia noastră”).
După un succint rezumat al felului, cum s-au desfăşurat lucrările Adunării Generale Bisericeşti, din 13 iunie 1992 şi a hotărârilor, care s-au luat cu această ocazie (despre acestea mai scrisese odată mitropolitului la 3 iulie acelaşi an), ţinând seama şi de faptul, că până la 1 septembrie nici unul dintre Cucernicii Părinţi n-a înaintat cerere, ca să fie recunoscut şi primit sub jurisdicţia Mitropolitului, Părintele Popa vine în faţa Mitropolitului cu următoarea propunere:

„Acum, după ce termenul stabilit a trecut, este absolută nevoie de o decizie din partea noastră. Eu nu mai pot hotărî singur, dacă aceşti preoţi pot rămâne sau trebuie să plece.
Dumneavoastră sunteţi Episcopul nostru şi Vă rugăm să rostiţi un cuvânt autoritar, privitor la această stare de lucruri. O colaborare cu aceşti preoţi, pe bază de încredere,  n-o mai consider posibilă. După ce m-am consultat şi cu ceilalţi doi preoţi (Mehedinţu şi Petcu) şi cu alţi colaboratori, ţinând seama şi de nemulţumirile credincioşilor din parohii, care doresc să păstreze statutul (jurisdicţia) de până acum, al Bisericii noastre, şi pentru a evita o dezbinare a Bisericii noastre, consider excluderea acestor preoţi, absolut necesară, şi nădăjduiesc, că şi Inalt Prea Sfinţia Voastră sunteţi de aceeaşi părere.”

În contextul schimbărilor descrise mai sus şi al consecinţelor rezultate din acestea, Î.P.S. Mitropolit Augustin dădea răspuns la 10 septembrie 1992, la o scrisoare din 24 august 1992, a Domnului Dr. Jürgen Micksch de la Comisia Ecumenică din München, cu privire la Decizia Patriarhală şi Sinodală din 22 aprilie şi îşi exprimă speranţa, că aceasta va aduce cu sine dorita normalizare a situaţiei, în comunităţile ortodoxe române din Germania.
La 4 noiembrie 1992,  Mitropolitul revenea cu o altă scrisoare, la aceeaşi Comisie Ecumenică, în care preciza în chip expres următoarele:
1. Cu privire la situaţia canonică a Bisericii Ortodoxe Române din Germania – membră în Comisie – nu s-a schimbat nimic ,în afară de numele Arhiepiscopului respectiv al Mitropolitului;
2. Părintele Dr. Viorel Mehedinţu este delegatul Mitropolitului, să-l reprezinte la şedinţele Comisiei;
3. Preoţii cu statut canonic sunt: Popa, Mehedinţu şi Petcu. Cei trei preoţi vor fi salarizaţi de către Comisie, adică şi preotul Petcu, care până la data respectivă nu a primit nici un fel de subvenţie;
4. Alţi preoţi nu pot primi ajutor din acest fond;
5. Toate detaliile tehnice se vor clarifica, împreună cu Părintele Dr. Mehedinţu.

L
a 25 noiembrie 1992, din dispoziţia Părintelui Dumitru Popa,  i s-a făcut cunoscută Părintelui Simeon Felecan, anularea contractului de lucru, pe care Eparhia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală, reprezentată de Părintele Vicar Dumitru Em. Popa, îl încheiase cu dânsul la 28 mai 1988 în München, în prezenţa Domnului Dr. Nicolae Stroescu, care a semnat în calitate de membru în Consiliul parohial şi reprezentant al parohiei „Buna Vestire” din München, unde Părintele Felecan avea să slujească.
Contractul a fost anulat imediat, fără păsuială (preaviz - fristlos), conform clauzelor consemnate în numitul document, la nr. 7, după cum urmează: „… Conducerea Bisericii are totuşi dreptul de reziliere a contractului fără preaviz, în cazul, când Prea-Cucernicul Protoiereu Simion Felecan se face vinovat de încălcarea legilor bisericeşti, a învăţăturii bisericeşti, a disciplinei canonice, după cum şi dacă, printr-o acţiune arbitrară şi incorectă, a prejudiciat autoritatea „Eparhiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală” de sub jurisdicţia „Patriarhatului Ecumenic din Constantinopol”.

Protoiereu Sorin Petcu, Müllheim, în iunie 2008

Continuare în: Augoustini epistola ad Rumanos
Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis