Historia in breve coacta


   I. Soldaţi români înmormântaţi în cimitire din Franţa şi Germania
                               Scurtă prezentare istorică

Medalie de la 10 Mai 1881
Românul neprevenit şi mai puţin orientat într-ale istoriei neamului nostru este surprins când aude, că în multe cimitire din Franţa şi Germania sunt înmormântaţi soldaţi români.
Cu aproximativ zece ani în urmă, din iniţiativa domnului Remus Radina - purtătorul de cuvânt al Asociaţiei vechilor deţinuţi politici români, Ministerul Francez al Apărării - Secretariatul de Stat pentru Combatanţi - Comisia pentru memoria şi informaţia istorică -  a publicat în cadrul colecţiei „Les Chemins de la Mémoire” (Drumurile memoriei) o broşură de numai 12 pagini (mai jos în imagine), cu titlul Les Roumains en France 1916-1918, cu un succint conţinut despre soldaţii români din primul război mondial, care şi-au dat obştescul sfârşit în lagărele germane de prizonieri din Alsacia - Franţa,  provincie sub ocupaţie germană în vremea aceea, şi au fost înmormântaţi în diferite (douăsprezece) cimitire militare.

Soultzmatt. Harta Frantei cu  Cimitirele romane militare hp 1
Din broşură am preluat informaţiile şi imaginile fotografice, pe care le-am considerat relevante pentru cititori. La fotografii am păstrat rama cu explicaţia în limba franceză, ca să se ştie de către cine şi unde au fost publicate.

Harta Franţei: Legenda: 2784 (soldaţi) Români înmormântaţi în cimitire (militare) româneşti, în cimitire militare franceze şi în cimitire comunale. În afară de cei înmormântaţi în cimitire militare germane


În broşură se vorbeşte despre Români - „popor latin cu istorie zbuciumată”, despre România în război, despre prizonierii de război, despre martiriul prizonierilor români, despre locurile de amintire, despre Soldatul Necunoscut şi în cele din urmă despre placa  comemorativă de pe Bulevardul Operei din Paris, în amintirea activităţii Comitetului Naţional de Unitate Română, din Ianuarie 1917, până în Iunie 1919, în capitala Franţei.

Soultzmatt Cimitirul Eroilor Români hp 3



Cimitirul militar român de la Val du Pâtre - Soultzmatt (Rinul de Sus) în Alsacia:(Foto format Carte  Poştală- Editio Wibeco fără an de apariţie). După toate aparenţele, crucile par a fi fost făcute iniţial din lemn cu “acoperiş” protector. În imaginea de mai jos (acelaşi cimitir) le lipseşte acoperişul protector.




Soultzmatt Cimitirul Eroilor Romani hp 2 
Cimitirul militar român de la Val du Patre - Soultzmatt (Rinul de Sus). Foto format Carte Poştală de către J. Kuntz. Editor - Soulz..
Legenda: Cimitir în care sunt înmormântaţi 536 de Români morţi în timpul Marelui Război (1914-1918),lângă restaurantul Gauchmatt, aproape de Soultzmatt (Rinul de Sus, Vosgi).
Cifra “536 de Români” dovedeşte că fotografia datează cu mare probabilitate din anul 1919, înainte de înmormântarea celor 125 de prizonieri („un întreg detaşament român”), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.Vezi  capitolul: Cimitirul militar de la Soultzmatt

Assevent (Nord) Mormant comun hp
Este menţionat, că Românii şi-au întemeiat Statul în anul 1861, iar independenţa declarată în 1877 a devenit efectivă la sfârşitul războiului, care a dus la eliberarea Balcanilor creştini de dominaţia otomană.
În anul 1883, România a aderat la Axă sau Tripla Alianţă (formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia), cu drepturi egale, în contextul acordului diplomatic austro - german. Criza din Balcani, unde se ciocneau ideile naţionaliste ale statelor constituite în urma dezmembrării  imperiului turc, intervenţiile marilor puteri, problemele naţionalităţilor conlocuitoare n-au ocolit România. În iulie-august 1913, România se afla - alături de Sârbi şi de Greci -  în război cu Bulgaria.

Legenda: Assevent (Nord). Mormânt colectiv. Un prizonier român identificat înmormântat cu alţi doi prizonieri francezi neidentificaţi, decedaţi în anul 1917.

Saint-Quentin (Aisne) Mormant militar roman hp
Ea se afla de asemenea într-un  litigiu apăsător cu ţările vecine, din cauza minorităţilor româneşti din Transilvania, Banat şi Bucovina, provincii româneşti aflate sub dominaţia Austriei, Ungariei şi Rusiei şi pe care România le revendica de vreme îndelungată.

Legenda: Saint-Quentin (Aisne).
Mormânt militar român în necropola naţională franceză. Inscripţia de pe crucea de piatră: Mandracel (Măndrăgel?) Nicolai N. 2884, Soldat Român,
22.07.1917


În august 1914, când a izbucnit primul război mondial, Regele Carol I, cu toate că era rudă cu  împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, a declarat neutralitatea României. În octombrie 1914, Primul ministru - Ion Brătianu, împreună cu Regele Ferdinand I, care i-a succedat regelui Carol I, s-au simţit mai aproape de cauza Aliaţilor, constituiţi în Antanta sau Tripla Înţelegere (Franţa, Anglia, Rusia), respectând însă această neutralitate.

Hirson. Osuarul roman hp În anul 1915, Antanta a recunoscut Românilor dreptul legitim, să recupereze cele trei  provincii revendicate (Transilvania, Banat şi Bucovina).
La 17 august 1916, a fost semnat un tratat de alianţă între ţările aliate ale Antantei şi România. Zece zile mai târziu, România a declarat război  Austro-Ungariei.
Imediat (la 28 şi 30 august şi la 1 Septembrie 1916), Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria) au declarat război  României. Armata română a declanşat ofensiva în Transilvania, dar, în lipsa ajutorului eficient din partea Rusiei (preocupată de  simptomele revoluţiei bolşevice), s-a pomenit izolată. Într-o lună armata română a fost învinsă, în urma unui atac covârşitor al celor trei Aliaţi Centrali.
Effry (Aisne). Osuarul ruso-roman hp
La 6 decembrie (1916 n.n.), Germanii au ocupat Bucureştii. Rămăşiţele armatei române s-au repliat în Moldova pe poziţii de apărare. Regele Ferdinand şi guvernul s-au instalat la Iaşi.
Legenda (incompletă şi neclară): Effry (Aisne). Osuarul russo-român din cimitirul naţional francez. Pe frontispiciu stă scris: “Aici se odihnesc  23 de prizonieri Români şi 305 Ruşi, morţi pentru patria lor în 1917. Tot aici se odihnesc alţi 356 prizonieri civili (126 Francezi, 229 Belgieni şi un Italian”.

Soultzmatt. Generalul Berthelot hp

Lipsită de materialul de război şi împuţinată, armata română a fost reorganizată de către generalul Matthias Berthelot (în imagine, stânga), şeful misiunii militare franceze (în România n.n.) şi înzestrată cu armament şi material de război, adus din Franţa şi din Anglia în România prin  Arhangelsk. La sfârşitul anului 1917, efectivul militar ajunsese la 400 000 de soldaţi.


Cimitirul militar de la Dieuze hp 1 

Dieuze. Monumentul eroilor romani morti in Lorena hp 1
Dieuze monumentul militarilor din necropola hp 1


Dieuze. Monumentul - obelisc în amintirea soldaţilor români, prizonieri ai armatei germane, morţi între 1916-1919 în Lorena, înmormântaţi în această necropolă.

În vara lui 1917, armata română a obţinut câteva victorii în Moldova, însă prăbuşirea, respectiv ieşirea Rusiei din război din cauza revoluţiei din 1917, a separat România de Aliaţi. Singură în faţa forţelor Puterilor Centrale, România a fost nevoită să înceteze lupta, prin armistiţiul din 9 decembrie 1917. Tratatul de pace, intrat în istoria României sub numele de Pacea ruşinoasă de la Buftea, semnat la 7 Mai 1918 la Bucureşti, nu a fost ratificat nici de Rege şi nici de Parlament.
Tratatul de pace conţinea, printre altele, următoarele două clauze: Germania urma să primească petrol românesc pe  o durată prevăzută până în 1948 şi îşi rezerva dreptul exclusiv asupra exporturilor româneşti de cereale, carne, furaje, până în anul 1926.

Maubeuge (Nord) 1993. La mormintele eroilor hp În toamna anului 1918, aliaţii au fost victorioşi pe frontul din Răsărit. Bulgarii, Turcii, Austriecii şi Ungurii au capitulat. Armata franceză de la Dunăre, sub comanda generalului Mathias Berthelot, a intervenit pe frontul din România împotriva Germaniei. Armistiţiul din 11 Noiembrie 1918 a pus capăt ostilităţilor şi pe frontul românesc, de unde armata germană, înfrântă,  s-a retras.Tratatul de pace de la Bucureşti (Buftea, 7 Mai 1918 n.n.) a fost anulat.

Maubeuge (Nord). La mormintele româneşti, slujba de pomenirea morţilor (eroilor), la 1 Niembrie 1993.
La stânga preotului se află domnul Remus Radina


Haguenau. Cimitirul militar roman hp 6
La 1 Decembrie 1918, unităţile militare franceze şi române intră în Bucureştii eliberaţi. Regele Ferdinand şi regina Maria şi-au făcut  intrarea solemnă în Bucureşti: vezi http://art-historia.blogspot.com/1 decembrie 1918 la Bucureşt
i.

1 Noiembrie 1986. De Ziua Eroilor Români la cimitirul militar din Haguenau lângă Strasbourg


Rastatt - Niederbuehl Soldatenfriedhof hp

Amenenajarea parcelei pentru soldaţii români în cimitirul din Rastatt-Niederbrühl s-a făcut în anul 1972, de către Primăria oraşuli Rastatt, din iniţiativa şi cu osteneala dlui. Vasile Bărbulescu (
), locot. major şi veteran dinal 2-lea război mondial.





Muellheim. Soldatenfriedhof hp



În aceeaşi zi, provinciile înstrăinate (Transilvania, Banatul şi Bucovina) s-au alipit Coroanei Române. Noua situaţie geo-politică a fost ratificată prin tratatele de la Saint Germain en Laye şi Trianon, în anii 1919 şi 1920.

Müllheim/Baden. Cimitirul militar. Pe două plăci de bronz sunt încrustate numele soldaţilor din Müllhei, morţi în cele două războaie mondiale, printre aceştia fiind şi şapte  prizonieri români.
   Badea Constantin      † 1917;  Corneanu Vasile     † 1917
   Florescu Nikolai        † 1917;  Fulga Dumitru       † 1917
  
Jaşcu George               † 1917; Nikolai Silvestru    † 1917 
  
Tache Diaconu            † 1917


Pe una din cele două plăci, fixate pe pereţii laterali se poate citi sentenţa:
Geboren zum zeitlichen Streben. Gestorben zum ewigen Leben. Klaget nicht - Glaubet. Fraget nicht - Hoffet
Născuţi să moară devreme. Morţi pentru viaţa veşnică. Nu vă tânguiţi - Credeţi. Nu întrebaţi - nădăjduiţi

Pentru imagini cu pietrele de mormânt mergi la: vivax recordatio

Haltingen. Cimitirul militar roman hp
Weil am Rhein -Haltingen (Germania). În acest mormânt odihnesc 54 soldaţi români din primul război mondial.
La 1 Noiembrie 1989 - de Ziua Eroilor în Biserica Apueană - s-a făcut pentru prima oară slujbă de pomenire a Eroilor Români de către Părintele Dumitru Em. Popa de la Freiburg, însoţit fiind de enoriaşii români din Freiburg şi împrejurimi. Mormântul a fost recondiţionat în anul 2008, din  iniţiativa guvernului român, pe cheltuiala oraşului Weil am Rhein şi sfinţit la 7 iunie 2008, de faţă fiind diplomaţi români, un regiment de gardă militară şi un număr considerabil de români.
Caută şi în googl: Stadt Weil am Rhein -
Gedenkfeier für rumänische Soldaten.

II. Prizonierii de război


La a doua conferinţă de la La Haye - în 1907, la care au participat patruzeci şi patru de State, au fost semnate treisprezece convenţii cu privire la legile şi tradiţiile războiului, printre acestea fiind şi cele cu privire la regimul prizonierilor de război.
Alături de celelalte mari puteri, Germania a ratificat aceste texte. Cu toate acestea, numărul soldaţilor români decedaţi în lagărele germane de prizonieri a fost considerabil de mare, raportat la numărul total al prizonierilor de alte naţionalităţi. Astfel numai în patru luni, au murit atâţia prizonieri de război români, câţi prizonieri de război belgieni au murit în patru ani.
Din August 1916, câteva zeci de mii de combatanţi români au fost luaţi prizonieri de către armatele Puterilor Centrale, numărul acestora ajungând la aproximativ 80 000 de soldaţi, la 1 februarie 1917.
În jur de 43 000 de soldaţi români, luaţi prizonieri de armatele celui de-al 2-lea Reich German, au fost deportaţi în lagărele de muncă forţată din Germania, Alsacia, Lorena şi alte regiuni din nordul Franţei. Alţii au fost transferaţi pe frontul de vest şi pe frontul din Italia, pentru a efectua muncă forţată în condiţii abominabile.
Dintre aceştia, mai mult de 1100 au murit pe teritoriul Alsaciei în urma torturilor, de foame şi de frig şi au fost înmormântaţi în cimitire militare sau obişnuite, dintre care peste douăzeci se găsesc pe teritoriul francez de azi (printre cele mai importante fiind cele de la Vale du Pâtre -Soultzmatt, Maubeuge, Assevent, Effry, Hirson, Signy-L’abbaye, Rethel), iar altele, al căror număr exact nu se cunoaşte (încă), pe teritoriul german - în localităţile de pe partea dreaptă a Rinului (Weil am Rhein-Haltingen, Müllheim, Freiburg, Rastatt).

Protoiereu Sorin P e t c u             Freiburg im Breisgau, în Iunie a.D.2011

Continuare în memoria miseriorum

Soultzmatt
memoria miseriarum
vivax recordatio
Eroii de la Haltingen
Cimitirul militar român de la Soultzmatt
Locuri de pelerinaj de Ziua Eroilor Români
Pomelnicul de la Soultzmatt
Frate Ioane!
relatio gratiae
1 Decembrie 1986
pomelnicul de la Soultzmatt
Frate Ioane!
Sermo memorabilis
Traditur memoriae
Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis