innovatio

                                        Cu vrednicie şi cu osârdie
                                                           1. Innitium - La început

Părintele Dumitru Popa n-a venit de la Paris la Freiburg cu mâna goală. Printre preţioasele bagaje aduse cu el se afla şi bogata-i experienţă, căpătată în sânul comunităţii ortodoxe române din Paris, care depăşise deja o sută de ani de existenţă.
În anii petrecuţi la Paris, Părintele a fost foarte activ în viaţa parohiei de acolo; a îndeplinit mai multe funcţii în acelaşi timp: paracliser, cântăreţ bisericesc, membru în consiliul parohial, membru în corul bisericii, membru în echipa de teatru. Avea înclinare şi în arta scrisului. Poezii, istorioare, cu oarecare probabilitate -piese de teatru- compuse de el au făcut parte din repertoriul programelor culturale, cu ocazia marilor sărbători ortodoxe.
Românii ortodocşi din Paris au excelat în anii de după războiul ultim, până pe la jumătatea deceniului al şaselea al secolului trecut, prin ataşamentul faţă de Biserica lor, pe care au apărat-o pe cât le-a fost cu putinţă, de orice fel de înstrăinare impusă sau viclenită dinafară, dar şi prin osârdia şi jertfelnicia, cu care au promovat viaţa culturală şi religioasă a coloniei române de aici.
Paris - Popescu Traian foto hp 1
Câţiva români –clerici şi mireni - stabiliţi în cetatea de pe Sena, cu mult talent şi cu dragoste de tot ceea ce este ortodox şi românesc au fost o adevărată binecuvântare pentru comunitatea românească de aici, cum a fost de pildă,  dirijorul şi compozitorul român Traian Popescu    (*1920 -† 2007) .
De la Părintele Popa au rămas câteva albume cu fotografii, în care au fost imortalizate momente deosebit de impresionante, din manifestările culturale şi religioase, la diferite ocazii din viaţa comunităţii româneşti din Paris.
 Ca să nu se creadă, că am lăsat prea mult spaţiu fanteziei, am crezut de cuviinţă, să publicăm câteva imagini cu ansamblul coral Carmen (imaginile 1-6), cu echipa de dansuri naţionale româneşti (imaginile 7,8,9,10) şi cu echipa de teatru, care vor fi  înfrumuseţat Sfintele Sărbători mai mult decât ne putem închipui.

Paris - Corul Carmen hp 2
Paris - Corul Carmen hp 1












Paris - Corul Carmen hp 4

Paris Corul Carmen hp 3









Paris. Corul Carmen în pelerinaj la Mont St. Michel hp 6






Paris. Corul Carmen în pelerinaj la Mont St. Michel hp 6

Foto 1-6: Frmaţia corală Carmen de la Biserica Română din Paris. În imaginea nr. 1, se poate distinge chipul Părintelui Dumitru Popa (al 6-lea bărbat). În prim plan -  doamna Marica Spânachi; Imaginile nr. 3 şi 4: În prim plan stânga: doamna Marica Spânachi, în spate, spre dreapta, se distinge imaginea Părintelui Dumitru Popa.
Imaginea nr. 5: Paris 1960: Membrii ansamblului Carmen în pelerinaj  la Mont Saint Michel  în Normandia. Se poartă “româneşte” şi în excursie. În stânga Dumitru Em. Popa, Aurica Popa, în prim plan
 Marica Spânachi cu fiica Părintelui Popa -Rodica Veria

Foto 6:
Paris 1960; membrii ansamblului Carmen în pelerinaj la Mont Saint Michel în Normandia:   În prim plan - d-na Elisabeta Nacu, o treaptă mai sus - Marica Spânachi cu Rodica Popa, în spate ,la dreapta - Părintele Dumitru Popa.

Paris. Calusarii hp 7



Paris. Hora Mare hp 8
 
                        



                                           
Căluşarii români de la Paris (foto 7)

Paris Brauletul romanesc hp 9
 
Hora Mare Românească, la Paris (
Foto 8:)

Paris.Dansatorii 10

 



Paris - Sala de spectacol hp1



Foto 9 - 11: Românii de la Paris joacă Hora, Sârba şi Bătuta, iar în sala de apecracole nu mai e nici un loc liber

Cei care l-au cunoscut pe Părintele, în timpul când dânsul locuia la Paris, povestesc cu entuziasm dar şi cu nostalgie despre angajamentul lui în viaţa comunităţii româneşti de aici.
Acolo, unde tehnica nu era la îndemână, Părintele improviza.
S-a dovedit a fi un bun organizator (planul vacanţelor de vară - de predilecţie undeva pe Loire - pentru familiile prietenilor cădea întotdeauna în grija lui).
Îi plăcea să dea de lucru la fiecare, de la mic până la cel mai mare, fiecăruia după puterea şi priceperea lui, de cele mai multe ori fiind el însuşi regizorul şi în acelaşsi timp şi artistul (vezi imaginile de mai jos).

Paris. A venit Mos Craciun hp 13Paris. Craciunul - Sorcova vesela hp 14











Moş Crăciun cu plete dalbeParis. Craciunul cu cei mici si cu cei mari hp 15                      Sorcova, vesela
a sosit de prin nămeţi                               
Să trăiţi, să-mbătrâniţi
şi aduce daruri multe                               
Ca un măr, ca un păr
la fetiţe şi băieţi                                         
Ca un fir de trandafir...
...

Paris. Craciunul cu cei mici hp 16









Paris  -Craciunul. Îngerii vestesc pastorilor hp 12



Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Am venit să colindăm;
Ne daţi, ori nu ne daţi?”

Paris 1960:
Imagini de la serbarea de Crăciun cu micii colindători.
Îngerii vestesc păstorilor Naşterea Domnului.
“Păstorul” din foto nr. 16 - stânga este Dumitru Em. Popa - viitorul preot român din Germania


P
ărintele Popa şi-a dat toată silinţa să organizeze comunităţile româneşti din Germania - îndeosebi parohia română din Freiburg - luând ca model comunitatea românilor de la Biserica română din Paris.
A reuşit întrucâtva cu sprijinul şi angajamentul românilor din Freiburg, printre aceştia evidenţiindu-se în mod deosebit familiile: Prof. Dr. Paul Miron, Dr. Petre Vălimăreanu, Maiorul Alexandru Păunescu, Marta Pokorny, Dr. Mihai Fotino Enescu, Orendovici, Horia Stamatu, Dumitru Ciupenic şi fără îndoială  mulţi alţi români din Freiburg şi din împrejurimi, ale căror nume nu ne sunt cunoscute, iar cei care ar fi putut să dea mărturie pentru dânşii nu mai sunt în viaţă.

2. Biserica

Demn de menţionat este şi sprijinul, primit din partea Bisericilor neortodoxe din Freiburg - Catolică şi Evanghelică.
Acestea le-au înlesnit românilor posibilitatea să oficieze sfintele slujbe în diferite locaşuri de închinăciune: Evangelische Mission, Sankt Michael Kapelle im Alten Friedhof (în cimitirul vechi
- imaginea nr. 17), Adelhauser Kirche (imaginea nr.18), Peterhof Kapelle (imaginea nr.  22) şi în cele din urmă (din 1980) Biserica Maria Schutz.

Sfintele  Pasti in St. Michael Kapell am Altfriedhof hp 16
Freiburg. Liturghie în Adelhauserkirche hp 1 
  Hris
tos a înviat! Adevărat a înviat!
 Foto 17 -18: Părintele Dumitru Em. Popa,
 slujind Slujba Sfintei Învieri în Sankt Michaels -Kapelle în Cimitirul Vechi (Altfriedhof)

Studenţii români şi neromâni din Freiburg au format corul bisericii instruit şi condus de doamnele Tatjana Miron şi Torgert Linca (imaginile nr. 19-29).
Corul a atins graniţa performanţei, contribuind prin aceasta la sporirea prestigiului comunităţtii româneşti din Freiburg în faţa românilor din exil.

Freiburg. Corul in St. Michaelskapelle hp 19   Freiburg. Se canta Prohodul Prof P. Miron, Nina Miron hp  20










 Imaginile 19-20: În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase..!
Freiburg. Prhodul Domnului - Nina Miron si Rodica Popa hp 21 Denia Prohodului Domnului în St. Michael Kapelle (Altfriedhof).
 În imagini:  doamnele Tatjana Miron şi Torgert Linca (foto nr. 19)
 Prof. Dr. Paul Mirond şi Nina Miron (foto  nr. 20);
Nina Miron şi Veria Rodica Popa la Denia Prohodului Domnului (foto nr. 21).

Freiburg. Liturghie in Peterhofkapelle hp 22




Foto nr. 22: Moment din timpul Sf. Liturghii în Peterhof Kapelle (Universitate)
Freiburg. Cununie - Adam cu Torgert Linca hp 25




Freiburg. Logodna - Adam cu Torgert Linca hp 24






Foto 23, 24: Momente de la Slujba de Logodnă  şi de Cununie
 a soţilor Dr. Adam Linca şi Dr. med. Torgert Linca.

   
2. Şcoala complementară românească din Freiburg

Pentru a evita înstrăinarea copiilor de credinţa ortodoxă şi de cultura românească - din iniţiativa Profesorului Dr. Paul Miron şi cu angajamentul şi  sprijinul părinţilor celorlalţi copii români din Freiburg -  a fost organizată Şcoala română suplimentară de la Freiburg - Die rumänische Ergänzungsschule in Freiburg in Breisgau.
Din lipsă de spaţiu, şcoala a funcţionat după posibilităţile date: în clădirea Fundaţiei Culturale Prinţesa Ioana sau la Biblioteca Română şi cel mai adesea în locuinţe particulare, îndeosebi în locuinţa Prof. Paul Miron.
 Şcolarii – la început 10 la număr – erau copii români din Freiburg şi din Paris, cei amintiţi la urmă fiind elevi la şcoala franceză din Freiburg.
Şcolarii români din Freiburg au folosit bogatul compendiu de cultură  generală românească, cu semnificativul titlu Ţara de departe, întocmit în două volume de către doamna Maria Găzdaru din Argentina şi tipărit (litografiat) la editura Cueget Românesc din Buenos Aires, în 1956 (vol.1) şi 1963 (vol. 2).

Scoala Romana de la Freiburg,Maria Gazdaru, Tara de departe Vol. 1 hp 25
Volumul I (246 pagini) începe - în loc de prefaţă- cu două poezii: Imn religios, de Vasile Alecsandri şi Ţara mea, de Ioan Neniţescu.
Conţinutul este ordonat în trei mari capitole sau părţi principale:

Partea I. Toamna,
„când la noi în ţară încep şcolile, şi continuă cu Iarna, pentru a face să defileze în amintirea celor exilaţi, sărbătorile de Crăciun, cu tezaurul lor de folclor poetic şi muzical
, cuprinde poezii şi nuvele de autori români clasici: George Coşbuc, Ştefan O. Iosif, Ion Creangă, Mihail Eminescu. Ion Al. Brătescu Voineşti, Ion Pilat, Alexandru A. Philippide, Tudor Arghezi, George Topârceanu, Alexandru Vlahuţă, Vasile Alecsandri, Dumitru Găzdaru, Radu Gyr, Octavian Goga, Emil Gârleanu, Barbu Delavrancea, precum şi opere din creaţia populară: Cântece de stea, Pluguşorul, Doine.

Partea a II-a cuprinde descrierea geografică a României Mari (dintre graniţele de după 1918): munţii, clima, apele, flora şi fauna, bogăţiile, oraşele.
Autoarea menţionează că s-a folosit de scrierile profesorilor universitari: Mihai David, S. Mehedinţi, I. Simionescu şi G. Vâlsan.


Partea a III-a cuprinde „Pagini alese din scriitori români”.
Pe lângă autorii amintiţi mai sus, sunt incluse scrieri de: I. Adam, Dimitrie Cantemir, I. L. Caragiale, Panait Cerna, Aron Cotruş, Nichifor Crainic, A. C. Cuza, Alexandru Donici, N. Gane, I. N. Herescu, Eugen Herovanu, D. Iov, Constantin Negruzzi, Ioan Neniţescu, Alexandru Odobescu, Cincinat Pavelescu, Ion Pavelescu, Liviu Rebreanu, Radu Rosetti, Constantin Sandu-Aldea, I. Simionescu, G. Gr. Tocilescu, G. Vâlsan, Vasile Voiculescu, Duiliu Zamfirescu.
În
postfaţa volumului prim autoarea spune, că la realizarea volumului i-au fost de mare sprijin conaţionalii: I. Petre, I. Bodoc,. D. Arţăreanu, T. Ioraş, G. Penteleciuc, iar arhitectul Ovidiu Coatu a împodobit ambele volume cu ilustraţii semnificative.

Scoala Romana de la Freiburg, Maria Gazdaru, Tara de departe, Vol. 2 hp 26
Volumul II (265 pagini)– cum e de aşteptat – în loc de prefaţă începe cu poezia Rugăciune, de Mihai Eminescu, urmată de poezia Limba noastră, de Preotul Alexandru Mateevici.
 
Partea I  este intitulată: Primăvara şi Vara în Ţară şi conţine literatură, folclor, muzică, legate de sărbătoarea Sfintelor Paşti în anotimpul primăverii, inclusiv
„spicuiri din Noul Testament”,
căreia îi urmează o altă bucurie – vacanţa de vară.

Partea a II-a este intitulată: Pagini de istorie şi cuprinde informaţii considerabile despre istoria poporului român, din cele mai vechi timpuri, până la evenimente politice de după războiul din 1914-1918: Originea românilor, Ţările Româneşti înainte de întemeiere, Întemeierea Munteniei (1310), Mircea cel Bătrân, Întemeierea Moldovei (1359), Alexandru cel Bun, Transilvania în secolele XIII-XVII, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, domnitorii moldoveni, domnitorii din Muntenia în secolul XVI, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Cultura românească în vremea lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, Ţările Româneşti după Matei Basarab şi Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Domnii din epoca fanariotă, Răpirea Bucovinei şi a Basarabiei, Transilvania în sec. XVII şi XVIII, Tudor Vladimirescu, Ocupaţia rusească (1828-1834), Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor, Independenţa şi Regatul (României), Întregirea Neamului în vremea Regelui Ferdinand I.

Partea a III-a conţine - cum însuşi titlul glăsuieşte -
Pagini alese din scriitori români, printre aceştia figurând - în afară de cei menţionaţi în volumul I-: Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu, A. Bârseanu, V. Boerescu, V. Bumbac, Ion Buzdugan, Miron Costin, Ion Eliade-Rădulescu, Elena Farago, N. Filipescu, N. Gane, C.C. Giurescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Garabet Ibrăileanu, Mihail Kogălniceanu, Maria - Regina României, Alexandru Mateevici, Andrei Mureşanu, I. Neniţescu, I. Petrovici, Radu Popescu, Ciprian Porumbescu, Vasile Posteucă, Alecu Russo, U. I. Soricu, Grigore Ureche, A.D. Xenopol, Duiliu Zamfirescu.
Trecerea de la o temă  la alta este întreruptă cu scop didactic, prin includerea de poezii populare tematice: Cântecul lui Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanul, Cântecul lui Tudor, Mioriţa, Doine şi strigături, Deşteaptă-te Române, Hora Unirii, Trăiască Regele, Pe-al nostru steag, Tricolorul, Pui de lei.
În Cuvânt de lămurire şi de mulţumire (postfaţă), autoarea spune, că a utilizat operele istoricilor şi filologilor români „care ne-au stat la îndemână”:
G. I. Brătianu, Silviu Dragomir, D. Găzdaru, C.C. Girescu, B.P. Haşdeu, I. Lupaş, Gr. Nandriş, A. Philippide, G. Vâlsan şi A. D. Xenopol şi că s-a bucurat de ajutorul primit de la arhitectul Ovidiu Coatu (ilustraţii), doamna Elena Cornelly (desenul de pe copertă reprezentând pe Ştefan cel Mare, din miniatura Tetraevangheliarului de la Mânăstirea Humor 1473) şi de la avocatul N. Şeitan, care a contribuit la redactarea ambelor volume (în postfaţa primului volum N. Şeitan nu e amintit), care a transcris textul pe stensile” şi l-a tras la “mimeograf” (litografiat?).
Din programa analitică mai făceau parte: lecţiile de religie, de muzică bisericească, de muzică şi jocuri populare româneşti.
Pentru citit şi scris s-au folosit regulile gramaticale şi ortografia românească (nepervertită) de dinainte de ultimul război a toată lumea.
Cu „luminarea” învăţăceilor s-au ostenit Părintele Dumitru Popa şi Dr. Petre Vălimăreanu - pentru religie, dl. Ion Cicală -pentru cultura românească (literatură, istorie, geografie), doamnele Tatjana Miron şi Torgert Linca -pentru cultura muzicală - cântările Sfintei Liturghii, Colinde şi muzică populară românească, iar doamna Aurica Popa i-a iniţiat pe cei mai puţin timizi, în jocurile naţionale româneşti.
Oricâtă osteneală ţi-ai da, nu poţi să găseşti nici o cât mai mică explicaţie şi justificare pentru acei conaţionali din vremea aceea, care s-au împotrivit cu înverşunare, ca Şcoala românească de la Freiburg să  existe şi să funcţioneze.
Autorităţile locale au fost informate (desigur neoficial), că şcoala ar fi fost înfiinţată „pe ascuns” - adică fără ştirea şi aprobarea forurilor competente - şi samavolnic, întrucât s-ar fi făcut uz de numele a cinci familii, fără a lor încuviinţare.

Elevii Scolii românesti de la Freiburg hp 27
Câţiva dintre elevii de de la Şcoala românescă de odinioară din Freiburg De la stânga spre dreapta: Andrei Miron, Nicu Moşoiu, Nina Miron, surorile Cornelia, Cristina şi Elena Moşoiu, Rodica Popa şi Radu Constantin Miron (pe duşumea).

După doi sau trei ani de existenţă, Şcoala românească de la Freiburg şi-a încetat activitatea.
Deşi cu existenţă de scurtă durată, rezultatul pozitiv se vădeşte şi astăzi. Şcolarii de odinioară -de pildă Părintele Radu Constantin Miron (azi Protoiereu al Tronului Ecumenic şi Vicar al Vicariatului parohiilor ortodoxe Române din Germania, sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ecumenice şi Referent pentru relaţiile ecumenice în cadrul Mitropoliei greceşti din Germania), Andrei Miron, Nina Miron, Rodica Veria Popa, Nicu Moşoiu din Paris ş.a. - astăzi vorbesc, citesc şi scriu româneşte, ca oricare alt român născut şi crescut în România, iar pentru cântările Sfintei Liturghii, nu prea au nevoie de partitură (informaţtii preluate parţial din Revista Vatra Nr. 104 Iulie-Decembrie 1966).

Prot. Sorin Petcu - Müllheim în Decembrie 2007

Continuare în capitolul. “laudatio”

Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis