inter decem annos

                                                După zece ani
                                   Conferinţa preoţilor – Freiburg 2003


La 1 Martie 2003 a avut loc la Freiburg a 3-a Conferinţă a preoţilor Vicariatului Român, la care a participat şi I.P.S. Mitropolit Augoustinos.
Mitropolitul a venit la Freiburg în urma invitaţiei pe care parohia română de aici i-o făcuse mai demult, dar pe care dânsul - din lipsă de timp - nu o putuse onora. Între timp se mai ivise şi alte  motive care nu sufereau prea multă amânare.
În scrisoarea din 3 Iulie 2002 Mitropolitul îi făcuse Părintelui Dumitru Popa cunoscut că  - în urma cererii acestuia din 18 Iunie 1997 inter qaue
– l-a eliberat din funcţia de Preot-Paroh al Parohiilor din  München şi Nürnberg, şi că a ţinut seama şi de recomandarea Părintelui şi a numit ca urmaş al dânsului pe autorul acestor rânduri.
Iată ce-i scria Mitropolitul Augoustinos Părintelui Dumitru:

„Prea Cucernice Părinte Protoiereu,

Cu ajutorul lui Dumnezeu împliniţi astăzi o vârstă venerabilă. Totodată nu mai este mult până la aniversarea de 40 de ani de la hirotonia în preot a Prea Cucerniciei Voastre. Ambele aniversări sunt pentru întreaga noastră Mitropolie un fericit prilej de a Vă mulţumi pentru munca depusă în acest răstimp în ogorul Domnului spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor încredinţaţi nouă.
Având în vedere cuvântul psalmistului care zice: „Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen, zilele noastre sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere” (Ps. 89, 10-11), ca şi dorinţa exprimată demult de Prea Cucernicia Voastră de a pune răspunderea şi slujirea de paroh în mâini mai tinere, prin prezenta Vă eliberăm din funcţia de Preot-Paroh al Parohiilor „Naşterea Maicii Domnului” din Freiburg in Breisgau şi „Învierea Domnului” din München, numind din ziua de astăzi în ambele funcţiuni pe Prea Cucernicul Părinte Sorin Petcu.
Pentru meritele Sfinţiei Voastre în ceea ce priveşte înfiinţarea şi organizarea Parohiei din Freiburg Vă acordăm dreptul de a purta titlul „Paroh onorific”
.
Vă rugăm să procedaţi la cele cuvenite pentru predarea parohiei urmaşului Prea Cucerniciei Voastre. Părintele Petcu, care va primi o copie a acestei scrisori, pe care este rugat să o aducă la cunoştinţă enoriaşilor de la Freiburg şi de la München.
Cu arhiereşti binecuvântări, † Augoustinos Mitropolitul Germaniei şi Exarhul Europei Centrale”

Mitropolitul avea o deosebită consideraţie faţă de Părintele Dumitru, faţă de meritele şi ostenelile sale în cei 40 de ani de preoţie în ogorul Domnului spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor încredinţaţi nouă”.
Acesta a fost motivul pentru care Mitropolitul n-a redus aceste două acte - de „eliberare” şi de „numire” - la o simplă comunicare trimisă în scris de la Cancelaria Mitropoliei. Dimpotrivă!
Înaltul ierarh a considerat că e o datorie şi o onoare pentru el să vină personal la Freiburg ca să facă din amândouă o adevărată sărbătoare. Nici nu putea fi altfel, dacă ţinem seama şi de un anumit principiu de viaţă şi de lucru caracteristic Mitropolitului Augoustinos.
Nu-i plac improvizaţiile, ori de ce natură ar fi acestea! Foarte adesea l-am auzit spunând:
“Atunci când trebuie să fac ceva, trebuie să fac bine. Altfel prefer să nu fac. Îmi displac improvizaţiile!”
 Mitropolitul a ştiut că la îndoita festivitate de la Freiburg stabilită pentru Duminică 2 Martie 2003 vor participa şi ceilalţi preoţi ai Vicariatului. De aceea a considerat potrivit să le propună acestora întâlnirea cu o zi mai devreme în cadrul unei conferinţe
„exclusiv a preoţilor români”, motivat şi de faptul că aceştia nu pot participa activ la conferinţele preoţeşti anuale organizate în cadrul Mitropoliei din cauza insuficientelor cunoştinţe de limbă greacă.
Conferinţa a avut loc în ziua de Sâmbătă 1 Martie 2003 în incinta hotelului - restaurant Kolping Haus din Freiburg.
Au participat: I.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei, Părinţii Protoierei Dumitru Em. Popa, Dr. Viorel Mehedinţu, Radu Constantin Miron, Vasile Molnar,  Părintele Sorin Petcu, Diacon Dr. Constantin Sporea şi Cuviosul Părinte Arhimandrit Theophilos (Parohia greacă din Freiburg în calitate de oaspete).
Pe ordinea de zi erau prevăzute trei subiecte principale:
- Situaţia prezentă a Parohiilor româneşti de sub jurisdicţia  canonică a Mitropoliei Greceşti din Germania;
- Aspecte şi probleme cu care Parohiile româneşti se confruntau în acea vreme;
- hirotonia eventualilor candidaţi la preoţie.
Ordinea de zi a fost completată cu alte două subiecte:
- Salarizarea preoţilor Vicariatului;
- Relaţiile cu preoţii hoinari (vagantes) - cu sau fără ”scrisoare de despărţire” (Carte canonică).

Înainte de a deschide şedinţa de lucru Mitropolitul ne-a dăruit cărţi liturgice în limba română cu dedicaţie personală, de asemenea în limba română.
A mulţumit P.C. Părinţi Dumitru Popa, Sorin Petcu şi îndeosebi „gazdelor” - adică enoriaşilor Parohiei române din Freiburg  - pentru deosebita cinste de a fi invitatul lor.
A evidenţiat însemnătatea acestei conferinţe preoţeşti pentru organizarea şi îmbogăţirea vieţii religioase în toate comunităţile româneşti.
Mitropolitul i-a rugat pe Cucernicii Părinţi să-l considere
„ca pe unul de-al lor”: „Eu sunt un român” a declarat Mitropolitul, precizând totodată: „Desigur nu în înţelesul cu substrat politic al declaraţiei de odinioară a preşedintelui Americii J. F. Kennedy <<Ich bin ein Berliner>>”.
Cu această declaraţie Mitropolitul le-a dat P.C. Preoţi prezenţi a înţelege că aşteaptă de la dânşii discuţii deschise, fără rezerve, deoarece – a spus el – numai dacă noi vorbim unii cu alţii sincer şi deschis, numai astfel vom avea frumoase perspective în viitorul apropiat, şi numi astfel ostenelile noastre pastorale vor fi încununate de succese îmbucurătoare.”

1. Defăimare -  discreditare - dispreţuire

P.C. Părinţi au descris situaţia parohiilor aflate în grija lor, problemele cu care ei înşişi şi enoriaşii lor erau confruntaţi;
S-a vorbit deschis şi mult de campania de defăimare şi discreditare a preoţilor Vicariatului de către preoţii Mitropoliei Române din Germania declanşată deja cu zece ani mai devreme (1993) maledicere sine argumento
S-a constatat încă odată  că afirmaţiile făcute zece ani mai devreme de unii sau de alţii- ierarhi, preoţi, enoriaşi - n-au fost şi n-au rămas doar nişte declaraţii de circumstanţă, ci erau tot atât de actuale, ba chiar mai intensive ca mai înainte.
S-a afirmat de pildă că Ierarhii români vorbesc deschis d
e „intenţiile duşmănoase ale Grecilor de a acapara parohiile româneşti din Germania”, iar recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Române (1925) o privesc ca pe o  „eliberare de sub stăpânirea Patriarhiei Ecumenice”.
S-a mai spus că preoţii Mitropoliei Române din Germania sfătuiesc pe enoriaşii din parohiile lor sau din alte parohii să nu frecventeze slujbele şi bisericile preoţilor români ”grecofilii” de sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, nici să solicite serviciile acestora, întrucât aceia n-ar fi  „recunoscuţi” (?!), iar acei români care nu ţin seama de sfaturile primite şi participă totuşi la slujbele săvârşite de grecofili sunt ameninţaţi cu „bătaia lui Dumnezeu”. (?!?!)

2. Situaţia parohiilor

A fost înfăţişate aspecte din viaţa parohiilor: Freiburg, München, Nürnberg şi Pforzheim (Pr. S. Petcu), Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn (Pr. Dr. V. Mehedinţu), Saarbrücken, Lörrach (Pr. V. Molnar).
P.C. Părinţi Dr. Viorel Mehedinţu şi Radu Constantin Miron au expus şi procedurile (de fapt una şi aceiaşi n.n.) inadmisibile, după care  parohiile româneşti de la Karlsruhe (1998) şi de la Düsseldorf (2003) au trecut de sub jurisdicţia Mitropoliei Greceşti sub cea a Mitropoliei Române din Germania.
Mitropolitul Augoustinos, Preoţii-Parohi şi mare parte din enoriaşii celor două parohii au aflat de schimbarea jurisdicţiei abia după ce aceasta se înfăptuise deja. pendulus status

3. Hirotonia eventualilor candidaţi la preoţie

S-a menţionat că asistenţa pastorală nu este mulţumitor asigurată datorită lipsei de preoţi. Mitropolitul a fost rugat să ajute la soluţionarea acestui deficit.

4. Salarizarea al preoţilor români

Pr. S. Petcu a propus integrarea preoţilor români în sistemul de salarizare practicat de Mitropolie pentru preoţii greci.
Acestora le sunt garantate asigurările sociale şi de sănătate inclusiv un salariu (minim) de bază.

5. Purtarea faţă de preoţii hoinari (vagantes)

S-a vorbit de preoţi români în trecere sau veniţi la studii în Germania. Unii prezentau dovada că au preoţie lucrătoare (Carte canonică sau Apolitrion) din partea episcopului eparhiot sau a protopopului sub a cărui ascultare se aflau în România, alţii nu posedau nici un fel de document. Şi unii şi alţii solicitau îngăduinţa de a se împărtăşi sau de a coliturghisi în parohiile româneşti, ocazional sau pe durată mai îndelungată, cum s-a întâmplat de pildă  în anul 2001 la Freiburg. Doi preoţi şi un diacon veniţi la studii la Facultatea de Teologie – după ce au discutat în prealabil cu Părintele Dumitru Popa - au solicitat individual în scris Mitropolitului Augoustinos  aprobarea să slujească în biserica de la Freiburg. Părintele Dumitru le îngăduise deja să slujească, dar pentru a avea “acoperire canoică” trimisese cererile cu pricina la Mitropolie, de unde până la data conferinţei nu primise un răspuns.
În contextul acestui subiect P.C. Părinţi Sorin Petcu, Radu Constantin Miron si Dr. Viorel Mehedinţu au supus discuţiilor şi cazul Părintelui Marius Turcu de la München.
Părintele Turcu – de etnie româno-germană din România – cu  Studii Teologice în România (acolo fusese hirotonit preot) emigrase  după 1990 cu familia în Germania cu binecuvântarea ierarhului în a cărui jurisdicţie slujise ca preot. Slujise  o vreme într-o parohie românească în Thüringen şi mai apoi în Berlin sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Române din Germania (Patriarhia Română). De la Berlin se mutase cu familia la Garching în apropiere de München fără ştirea şi aprobarea Episcopului său - I.P.S. Serafim Joantă -  fapt pentru care a fost sancţionat de acesta cu oprirea de a mai sluji.
Văzând că încercările repetate de a restabili bunele relaţii cu ierarhul său sunt zadarnice, Părintele Marius Turcu solicita primirea sa în Vicariatul Român spre a putea sluji în parohiile româneşti de sub jurisdicţia Mitropolitului Augoustinos. În acest scop luase legătura şi întreţinea relaţii cu P.C. Părinţi Miron, Mehedinţu şi Petcu.
Părintele Sorin Petcu îl avertizase pe Părintele Turcu încă de la prima convorbire cu dânsul că preluarea lui în Vicariat va fi posibilă numai în cazul când dânsul prezintă Mitropolitului Augoustinos Cartea canonică sau de „despărţire” (Apolitirion) din partea Episcopului, sub care făcuse până atunci ascultare. Ori acest document nu se afla în posesia Părintelui Turcu. Dânsul putea să prezinte doar un atest eliberat de un episcop din România, prin care se dovedea ca dânsul fusese hirotonit întru preot după toată rânduiala ortodoxă.
Faptul că Părintele Turcu confunda acest atest cu Cartea canonică ne-a uimit mai întâi şi mai apoi ne-a făcut să credem că dânsul nu fusese niciodată în posesia acelui document, devreme ci nu ştia să facă o diferenţiere între cartea canonică şi o simplă adeverinţă, şi cu atât mai mult cu cât cartea canonică şi necesitatea ei necondiţionată la plecarea temporară sau definitivă din parohie sau episcopie face parte din studiul Dreptului Canonic Bisericesc.
Părintele Petcu a considerat potrivite contacte mai intensive cu Părintele Turcu în perspectiva integrării acestuia în parohia „Învierea Domnului” din München.
La rândul său Părintele Turcu trebuia să se hotărască pentru unul din cei trei P.C. Preoţi (Miron, Mehedinţu, Petcu) ca persoană de încredere, care să-l recomande în scris Mitropolitului în vederea primirii în Vicariat.

6. Consideraţiile Mitropolitului Augoustinos

Mitropolitul şi-a exprimat regretul şi deziluzia cu privire la campania de discreditare a preoţilor Vicariatului – cu atât mai mult cu cât aceasta nu vine de la străini ci de la  români, unii fiind chiar preoţi sau episcopi.
Pentru atitudinea ostilă faţă de Patriarhia Ecumenică şi faţă de ajutorul dezinteresat oferit de aceasta Bisericii Românilor din Germania timp de patruzeci de ani nu are nici o explicaţie admisibilă, cu atât mai puţin cu cât acest lucru se întâmplă după ce România a lepădat  jugul dictaturii comuniste.
În comportamentul ierarhilor români devine transparent sentimentul naţionalismului dăunător. Mitropolitul a repetat şi de data aceasta, ceea ce mai spusese cu patru ani în urmă (1998) la Frankfurt paulo post

Nu există nici un fel de îndoială că elementul naţional aparţine fiinţei Bisericii Ortodoxe şi fiinţei fiecărui creştin ortodox. Cu toate acestea naţionalismul nu trebuie să fie mai presus decât slujirea Bisericii. Cu privire la autocefalia bisericească, aceasta poate să fie o binecuvântare, dar poate să fie şi un blestem. Depinde din care perspectivă e privită şi înţeleasă. Nu e de mirare nici faptul că ierarhi şi preoţi români sunt însufleţiţi de sentimente naţionaliste. Căci ei gândesc, vorbesc şi lucrează în contextul originii lor dar şi al anilor trăiţi într-un sistem politic totalitar şi ateu”.

În ceea ce priveşte această învrăjbire inadmisibilă în viaţa Bisericii Mitropolitul speră şi aşteaptă de la preoţii ambelor părţi o înţeleaptă şi bună activitate pastorală în îndrumarea religioasă a comunităţilor”.
Mare dezamăgire i-a produs Mitropolitului felul cum au procedat enoriaşii din cele două parohii  -Karlsruhe şi Düsseldorf -, care au plecat de sub jurisdicţia Mitropoliei fără ca să fi făcut cunoscută această schimbare nici Mitropolitului şi nici Cucernicilor Părinţi Dr. Viorel Mehedinţu şi Radu Constantin Miron.
Şi-a exprimat regretul că nici măcar ierarhul român I.P.S. Serafim Joantă al Germaniei, care a preluat aceste două parohii,  n-a găsit de cuviinţă să-i comunice preluarea celor două parohii înainte ca acest lucru să se fi întâmplat. Ar fi fost vorba doar de o formalitate.
Mitropolitul Augoustin a precizat că nu este nicidecum împotriva schimbării jurisdicţiei, dar este categoric împotriva procedurii după care aceasta s-a făcut.
Mitropolitul spera să întâlnească pe Părintele Patriarh Teoctist al României, care urma să vină în Germania în luna Mai 2003. Intenţiona să folosească această ocazie prielnică pentru o convorbire deschisă cu el şi despre această problemă.

Mitropolitului îi era cunoscut că asistenţa pastorală în parohii nu este îndestulătoare din cauza lipsei de preoţi. S-a declarat dispus să hirotonească pe toţi candidaţii la preoţie, care îi vor fo recomandaţi de Cucernicii Părinţi ai Vicariatului.

Nuernberg 2000, C. Sporea - Diacon hp 2În perspectiva retragerii sale de la conducerea celor două parohii din  München şi Nürnberg în viitorul apropiat Părintele Sorin Petcu l-a recomandat Mitropolitului Augoustinos pe P. C. Diacon Constantin Sporea de la Nürnberg pentru a fi hirotonit preot.

Nuernberg 2000 C. Sporea - Diacon hp 1
Părintele Constantin  Sporea fusese hirotonit diacon la 17 Decembrie 2000 în Biserica Ortodoxă Greacă “Sfântul Apostol Pavel” din Nürnberg de către  P.S. Episcop Dimitrios de Thermai, Episcop-Vicar al Mitropoliei Greceşti din Germania (foto dreapta - imagine din timpul slujbei de hirotonie). Mitropolitul a promis să-l hirotonească pe Părintele  Diacon Sporea cât de curând şi în măsura în care programul îi va permite. Şi programul i-a permis....
La 27 Iulie 2003 Mitropolitul l-a hirotonit pe P.C. Părinte Diacon Dr. Constantin Sporea întru preot în biserica ortodoxă greacă “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Brühl, unde Preot-Paroh este Părintele Protoiereu Radu Constantin Miron.
Foto A,B,C:
Brühl 2003 - imagine din timpul slujbei de hirotonie.

Bruehl 2003  C. Sporea - Preot hp 1

Mitropolitul s-a pronunţat favorabil faţă includerea preoţilor Vicariatului Român în sistemul de salarizare a preoţilor Mitropoliei propusă de P.C. Pr. S. Petcu.
Pentru a preveni o confuzie care ar fi putut da naştere la speranţe zadarnice Mitropolitul a explicat în ce constă şi cum funcţionează sistemul de salarizare a preoţilor Mitropoliei.

„Acest sistem - a spus Mitropolitul - este centralizat şi diriguit ca atare. Mitropolia nu dispune de mijloace financiare. Banii sunt viraţi de fiecare enorie în parte pe un cont central la o bancă din Nürnberg şi de acolo administrat (DATEV) cu autorizaţia Mitropoliei. Mitropolia se îngrijeşte ca preoţii Mitropoliei să primească un venit de bază lunar (salariu, asigurările sociale şi de sănătate). Acest venit de bază este asigurat cu banii pe care fiecare enorie îi virează în fiecare lună în contul bancar central din Nürnberg. Preoţii Vicariatului Român se pot integra oricând în acest sistem de salarizare, cu condiţia însă ca enoriile româneşti să asigure acest venit de bază cu contribuţii financiare lunare”.

Cu referinţă la parohiile româneşti Părintele Dr. Viorel Mehedinţu considera că din perspectiva acestora acest lucru nu va fi vreodată posibil, astfel că preoţii români n-au putut fi integraţi în sistemul de salarizare al Mitropoliei descris mai sus.
Constatările menţionate aici în legătură cu salarizarea preoţilor români de către Mitropolia greacă ar trebui să fie o dovadă verosimilă pentru cei care de aproape 20 de ani flutură neadevărul că noi primim lunar 1.500 Euro, din care motiv - spun dânşii -am preferat şi preferăm să rămânem sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol.

Mitropolitul i-a îndemnat pe Cucernicii Părinţi să întâmpine pe preoţii hoinari „vagantes” cu dragoste dar şi cu multă prudenţă, „căci niciodată nu se ştie cu ce gânduri ascunse vin la noi” – cum s-a întâmplat de pildă la Karlsruhe şi Düsseldorf pendulus status
 Mitropolitul – care era deja îmbogăţit cu experienţele oferite de cele două parohii amintite aici, nu a respins cererile Cucernicilor Părinţi studenţi la Freiburg,  dar nici nu le-a aprobat.
Ca să evite complicaţii asemănătoare a preferat să-i lase Părintelui Dumitru deplina autoritate şi libertate să decidă el însuşi, dacă preoţi veniţi din afară pot sau nu să coliturghisească.
O decizie pozitivă din partea Mitropolitului ar fi însemnat - în situaţia respectivă - o îngrădire a autorităţii Părintelui Popa, deoarece - în cazul unui eventual conflict între dânsul şi preotul oaspete - , Părintele Dumitru n-ar fi putut să-i interzică aceluia să slujească, înainte ca Mitropolitul să fi anulat aprobarea dată mai înainte.
În legătură cu acest lucru se cuvine un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă P. C. Părinte Dr. Mihai Valica de la Vatra Dornei,  P .C. PărinteProfesor Gabriel Coroamă de la Seminarul Teologic de la Iaşi şi  P. C. Părinte Diacon Dorin Covaci de la Timişoara, care - în timpul studiilor la Facultatea de Teologie din Freiburg - au slujit cu noi sau în lipsa noastră la Freiburg în Germania şi la Baden în Elveţia şi n-au produs nici un fel de dezbinare între enoriaşi şi nici între enoriaşi şi noi preoţii “grecofili”.

Faţă de situaţia Părintelui Marius Turcu de la München Mitropolitul s-a arătat binevoitor, chiar dacă informaţiile pe care le deţinea erau – cum am spus mai la deal – nu tocmai clare.
A menţionat mai întâi că în Mitropolie e loc pentru toţi preoţii buni - indiferent de etnie sau cetăţenie.
„Dacă Părintele Turcu este un preot bun - a declarat Mitropolitul -, ar fi mare păcat să se piardă din cauza capriciilor unor persoane cu răspundere.
Un preot bun este întotdeauna un câştig pentru Biserică, cu condiţia însă ca unitatea parohiei să dăinuie, iar preotul să nu condiţioneze angajamentul său în lucrul pastoral de sentimentele personale faţă de episcopul sub ascultarea căruia se află. Unui preot nu-i este îngăduit să spună:
„Mie nu-mi place de acest episcop. Din acest motiv merg la alt episcop, care este pe gustul meu”.

Mitropolitul i-a întrebat pe Cucernicii Părinţi dacă sunt de acord cu primirea Părintelui Marius Turcu în Vicariat. Răspunsul a fost unanim pozitiv. Mitropolitul a recomandat P.C. Preoţi Miron, Dr. Mehedinţu şi Petcu contacte intensive cu Părintele Turcu, şi în baza rezultatelor obţinute Părintele Dr. Mehedinţusă se întocmească şi să înainteze la Mitropolie o recomandare scrisă în vederea preluării acestuia în Vicariat.
Mitropolitul intenţiona să solicite el însuşi Arhiepiscopiei Sucevei eliberarea Cărţii canonice pentru Părintele Turcu, în situaţia în care cererea acestuia ar fi respinsă.
Înainte de ridicarea şedinţei de lucru Părintele Dr. Viorel Mehedinţu a mulţumit Mitropolitului Augoustinos pentru grija părintească faţă de parohiile româneşti, pentru ajutorul de tot felul oferit enoriaşilor şi preoţilor români în ostenelile lor ca să găsească soluţii înţelepte pentru rezolvarea problemelor şi depăşirea greutăţilor cu care sunt confruntaţi.
Mitropolitul a mulţumit şi el pentru invitaţia de a veni la Freiburg, cu care ocazie a putut avea loc şi mult dorita întâlnire cu preoţii Vicariatului Român. Şi-a încheiat cuvântul de mulţumire zicând
: „Întrucât Biserica Română este şi Biserica noastră (desigur în înţelesul de Biserică Ortodoxă n.n.), sunt gata să ajut întotdeauna şi pretutindeni acolo unde îmi este cu putinţă”, după care a împărtăşit preoţilor binecuvântarea lui Dumnezeu, putere şi bună reuşită în activitatea lor pastorală.

După Conferinţă participanţii au servit împreună cina în aceeaşi sală de şedinţă.
A doua zi – Duminică 2 Martie 2003 – s-a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie cu arhiereu în Biserica Maria Schutz, cu participarea unui impresionant număr de credincioşi.

Prot. Sorin Petcu, în Iunie, a. D. 2009 în Freiburg

Continuare în capitolul nunc dimittis Domine
Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis