Nostalgii literare

                                          A B E C E D A R U L   de Tudor Arghezi                                                                      
Abecedar hp 1Ion D. Marinescu este elev în cl. I-a primară şi stă îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului.
E într’a şaptesprezecea zi de şcoală. În mâna lui minusculă, condeiul e mult mai greu ca piatra cu care dă în sus, mult mai complicat ca praştia şi ca ţurca şi coinacul. El poate merge pe bicicletă, însă nu poate să ţie condeiul după cum i se cere.
 - Mă ustură deştiul! Se plânge Marinescu, căruia la şcoală îi zice ca lui tată-su, om în vârstă, cu inele, cu ceas la brâu şi cu mustăţi.
Lui i-ar plăcea mai bine să-i zică şi la şcoală Ionel, ca acasă.


Abecedar hp 8Abecedar hp 10
Dar nici acasă vorba Ionel nu mai sună ca până în luna lui septembrie 1927, când au intrat în viaţa lui Programul, Domnul, Şcoala, Tabla, Catalogul......El ştie că de aci înainte totul va merge numai cu program şi certificat şi că orice om strein o să aibă dreptul să se amestece în sufletul lui, desfătat până atunci de mama, care nici ea nu mai seamănă cu ce era, apărând programul şi “abecedarul” cu sălbătăcie.

Abecedar hp 2Toată lumea s’a învoit să-i pună în mână un condeiu, un băţ mic cu peniţă în vârf, şi să-l tortureze, silindu-l să facă litere după model.
 Când îl ia de jos, el se uită la condeiu ca la un lucru pe care nu-l poate stăpâni, care poate să ia foc şi să-l ardă pe mâini, cine ştie? Şi nedespărţită de toc, e sticla cu cerneală. De unde a mai ieşit şi sticla cu cerneală?  După cât se vede această apă neagră nu se mai întrebuinţează la altceva nimic decât la scris.

Abecedar hp 11
 Dai drumul tocului în cerneală şi-l scoţi mânjit şi cu el te mâzgăleşti pe degete, pe haine, pe nas. Ionel e acoperit de cerneală, parcă ar fi fabricat-o el în albie şi în lighean, înainte de a fi umplut sticla cu ea.
Cerneala nu exista înainte de Septembrie 1927. Ce căuta cerneala în viaţa lui, ca să i-o îndurereze în fiecare zi? De dimineaţă până seara, nu-i vorba decât de cerneală şi de alfabet. Şi cerneala asta e un element diavolesc; cu cât te ştergi de ea, cu atât se întinde mai departe.
O ai întâi pe două degete, pe urmă vine pe cinci, trece pe mâna stângă, iese pe obraz, o găseşti seara când te dezbraci, pe cămaşă.
 Parcă ar fi vie şi ar umbla singură. Într’o zi, când a voit să se spele de cerneală, ca să nu-l mai vadă mama lui, se făcuse negru şi săpunul şi mânjise odaia întreagă şi două prosoape şi se prelinsese o pată şi pe căţel, singura rubedenie adevărată, ce-i mai rămăsese intactă lui Ionel din toată familia, intrată în abecedar şi în program. În cele din urmă, el a mai învăţat o ameninţare pe care nu o ştiuse:
- Ai să rămâi repetent!

abecedar hp 3Nici nu începuse bine anul şi el se vedea destinat să rămâie repetent, fără să priceapă ce se ascunde dedesubtul acestui cuvânt pronunţat cu disperare. Deocamdată el îşi închipuia că o să rămâie cocoţat sau şchiop şi se temea.
Condeiul lui Ionel e vrăjit. Până nu-l înmoaie în cerneală el e uşor şi se învârte lesne, ca o furculiţă şi mai lesne. Îndată ce l-a înmuiat, condeiul se schimbă. Se priponeşte pe caiet şi nu se mişcă, deşi el trebuie dus numai cu cele trei degete cu care te închini.
El trebuie dus în sus, apoi în jos, apoi întors de jos în sus şi dus învârtit. Ionel face tot ce poate între scăunelul şi masa lui mică de lucru, scoală scăunelul pe două picioare, îşi opinteşte genunchii în masă, apasă cu cotul, se încovoaie din umeri, scoate limba, îi vine să strănute.

Abecedar hp 9 Alaltă-eri, nu ştiu cum s’a sprijinit în toate astea, că au sărit masa, scăunelul, condeiul, cerneala şi abecedarul, deodată toate, în zece părţi, ca dintr’un arc, şi Ionel a rămas repetent în mijlocul odăii, pe spate şi cu picioarele în sus.
 - Trebuie să poţi! Ionel ar vrea să facă pe a.
 
- ...Cum se face... a?
 
- A?... a... ştiu!
 - Nu ştii nimic,... un cerc şi o coadă.
 - Era să spui şi eu... zise Ionel.
 - Ia spune atunci cum se face bâ?
 - Bâ... bâ... da... se face... bâ... stai, că ştiu:  e o coadă de purcel.


Abecedar hp 4  - De sigur că e coadă de purcel, dar coada vine la urmă, nu se începe cu coada. Bagă-ţi minţile în cap, îi zice mama lui încruntată, că mă scoţi din răbdări... Tragi o linie de jos în sus, dela stânga la dreapta, şi fără să-i dai drumul, te întorci cu linia sus, dela dreapta la stânga, aluneci în jos, întorci în sus şi faci o codiţă de purcel... Ai înţeles?Abecedar hp 4
Ionel tace.
- Ai înţeles?
   Ionel tace.
- Ai înţeles, ori nu ai înţeles?...

Abecedar hp 5
- Mă doare aici, îngână Ionel clipind din ochi şi ducând mâna la frunte.
Sfârşitul e întotdeauna înspăimântător. Mama nu-l bate pe Ionel, căci vrea să-l facă să înţeleagă de vorbă:... “când eram ca tine, ştiam zece poezii pe dinafară”, şi câte altele, care-l ruşinează cumplit pe Ionel, mai ales poeziile, căci el nu a învăţat niciuna.
Dar ceea ce este mult mai grav, i se fac bagajele, ca să plece, să plece în lume singur, cu geamantanul târâş. O să se facă seară, o să ploaie, şi el o să se ducă pe drumuri pustii, o să meargă aşa mereu, şi o să-l mănânce raţele...

Abecedar hp 6


Textul este preluat din cartea Ţara de departe, vol. I întocmit de doamna Maria Găzdaru din Argentina şi tipărit (litografiat) la editura Cueget Românesc din Buenos Aires, în 1956  innovatio; Imaginile sunt preluate din   ABECEDAR (ul) personal, editat de Ministerul Învăţământului Public - Bucureşti 1953

Abecedar hp 7





Literare; Gânduri de Crăciun; Rugăminte; Balul Carnavalului; Săracu, Ilie!; Parodii din refugiu; Mărturisire; Înstreinare;
De-ale Postului Mare; Imagni de toamnă; Pribeagul; Balada Linei din Dudeşti; Zis-a Domnu-n vremea ceea; Ferma; E ziua ta; Imagini de toamnă


Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis