positio mentis

                                      ecouri - tulburări -  înnoiri

    În  două capitole precedente convocatio consilii şi turbulenta contio se află expusă pe larg reacţia Cucernicilor Preoţi români şi a enoriaşilor lor faţă de Hotărârea Sinodală a Sfintei Patriarhii Ecumenice din 16 Iunie 1992, care prevedea trecerea parohiilor româneşti din Germania de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Ortodoxe Ruse din Franţa (Patriarhia Ecumenică) sub cea a Mitropoliei Ortodoxe Greceşti din Germania (deasemenea Patriarhia Ecumenică).
    Şase din cele 12 parohii româneşti numite şi „de exil” (Freiburg, Stuttgart, Frankfurt, Heilbronn, Nürnberg şi Karlsruhe) au luat în consideraţie Hotărârea Sinodală încă din anul 199, şi şi-au redefinit relaţiile cu forul bisericesc superior (Mitropolia Ortodoxă Greacă din Germania), sub a cărui oblăduire canonică urmau să funcţioneze în viitor.
    Acestora le purtau grija celor duhovniceşti trei slujitori: Părintele Dumitru Popa, Părintele Dr. Viorel Mehedinţu şi autorul acestor rânduri.
    Celelalte şase parohii (Aachen, Berlin, Köln, München, Nürnberg, Siegen) au respins categoric Hotărârea Sinodal
    ă a Patriarhiei Ecumenice amintită mai sus.
    Cucrnicii Părinţi îndeosebi au găsit mai potrivit să se retragă cu parohiile din Eparhia Română din Germania - de fapt de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Ortodoxe Ruse din Franţa (Patriarhia Ecumenică) -, întrucât Episcopia Română nu fusese niciodată recunoscută canonic, adică - din punctul de vedere al dreptului bisericesc - oficial nu existase niciodat
    ă.
    Î
    mpreună cu alte două parohii româneşti (Hamburg şi Saltzgitter) de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Române din Paris (Patriarhia Română), s-au constituit în mitropolie românească dependentă canonic de Patriarhia Română, având ca întâistătător - până la alegerea unui ierarh român pentru Germania - pe Mitropolitul Banatului, I.P.S. Nicolae Corneanu, funcţia de vicar fiindu-i încredinţată Părintelui Alexandru Pop de la Aachen.
    Enoriaşii din cele şase parohii amintite mai sus (Aachen, Berlin, Köln, München, Nürnberg, Siegen) au reacţionat diferit faţă de noua organizare bisericească a parohiilor lor.
    Majoritatea au aflat de aceasta abia după ce se înfăptuise, deci când de fapt nu se mai putea reveni şi schimba hotărârea luată doar de câţiva „iniţiaţi”  fără ştirea şi asentimentul tuturor.
    Unii au rămas nepăsători faţă de schimbările făcute, chiar dacă au fost hotărâte şi înfăptuite fără ştirea şi încuviinţarea lor, alţii au apelat la Părintele Dumitru Popa să le limpezească uimirea cu informaţii veridice şi credibile.
    În două parohii enoriaşii au refuzat categoric atât schimbarea statutului parohiei, cât şi serviciile preotului lor (Nürnberg), ori au părăsit parohia ca să se reorganizeze  într-o nouă parohie (München).

    1. Parohia ortodoxă română de la Nürnberg

    La Nürnberg existau până prin anii 1988/1989 două parohii româneşti: una ortodoxă, păstorită de Părintele Dr. Mircea Basarab, sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Paris (Patriarhia Română) şi o a doua – greco-catolică – dependentă de Misiunea Bisericii Române Unite. Românii de aici – ortodocşi şi câţiva uniţi – frecventau Sfintele Slujbe – după modelul împământenit deja de mai multă vreme la München -  în ambele biserici, motivând că un serviciu religios odată în lună este insuficient pentru nevoile lor spirituale.
     Nuernberg 1999 hp 1

    Nürnberg a. D. 1999 - după Sfânta Liturghie în biserica greacă: Sf. Apostoli Petru şi Pavel.; de la stânga spre dreapta: Ing.  Mihail Pastia, Mark Hilmer, Mriana Pastia, Roxana Hilmer, Pr. Sorin Petcu, Lucia Sporea cu fiul Theo, Lucia Popescu
    În afară de aceasta – spuneau dânşii - „liturghia este aceeaşi atât la ortodocşi cât şi la uniţi, cu singura (!) deosebire că la uniţi – spre deosebire de ortodocşi - răspunsul la ectenii este  <<Doamne miluieşte-ne>>, în loc de Sfântul Duh se spune Sfântul Spirit şi că uniţii ţin de Papa de la Roma. În rest totul e la fel” (sic).
    În anul 1989, la iniţiativa Părintelui Simion Felecan de la München, o parte din enoriaşii români ortodocşi de la Nürnberg s-auorganizat bisericeşte  într-o a doua parohie ortodoxă românească cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel dependentă de Episcopia Română din Germania - în realitate sub oblăduirea canonică a Arhiepiscopiei Ortodoxe Ruse din Paris –Patriarhia Ecumenică, având ca preot paroh pe Părintele Alexandru Câmpean de la Regensburg.
    Părintelui Alexandru slujea pentru românii de aici în biserica grecilor fără obligaţia de a contribui financiar la întreţinerea locaşului de cult. Părintele grec Alexandros Tsatsanis le punea românilor la dispoziţie până şi prescura şi vinul pentru Sfânta Liturghie.
    Aşadar în anul 1992 funcţionau la Nürnberg două parohii ortodoxe româneşti sub două jurisdicţii diferite.
    În parohia Sfinţii Apostoli Petru Şi Pavel situaţia a devenit tensionată după ce Părintele Alexandru Câmpean le-a făcut cunoscut enoriaşilor planul de trecere a parohiei sub jurisdicţia Patriarhiei Române.
    Părintele Câmpean a considerat potrivit să-i pregătească pe enoriaşi în vederea trecerii parohiei sub jurisdicţia Patriarhiei Române avertizându-i – printre altele – şi de pericolul dominaţiei  fanarioţilor. Părintele nu s-a gândit că în biserică sunt prezenţi şi greci, cunoscători ai limbii române, cărora  noţiunea  fanariot cu toate înţelesurile ei, unele mai puţin pozitive, nu le este străină.
    Părintele Câmpean n-a luat câtuşi de puţin în consideraţie nici faptul că numai datorită dragostei şi înţelepciunii ierarhilor de la Fanar (Constantinopol) preoţii şi parohiile româneşti din Germania au putut funcţiona patruzeci de ani în deplină unitate canonică şi liturgică cu întreaga Ortodoxie.
    Nu mică mirare i-a cuprins pe greci auzind că preotul român îi batjocoreşte în casa şi pe cheltuiala lor.
    Nici enoriaşii români nu s-au bucurat să afle că observaţiile făcute de preotul lor - fie ele chiar şi justificate –, pot pune relaţiile lor cu comunitatea greacă de aici într-o lumină mai puţin prielnică.
    Iar despre plănuita trecere a parohiei sub jurisdicţia Patriarhiei Române nici nu putea fi vorba.
    Ca urmare imediată aceştia nu i-au mai îngăduit Părintelui Alexandru Câmpean să slujească. Au solicitat Părintelui Dumitru Popa să vină personal să slujească Sfintele Slujbe, sau să le trimită un alt preot de sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
    Părintele Popa le-a îndeplinit rugămintea. Provizoriu a trimis preot slujitor pe autorului acestor rânduri, după care l-a rugat pe I.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei să-l numească pe acesta în funcţia de Preot – Paroh, din care a fost eliberat după rânduială în anul 2004 prin Decizie Mitropolitană.

    2. Parohia ortodoxă română de la München

    La München existau până în 1992 două parohii ortodoxe româneşti sub jurisdicţii diferite: cea mai veche -Buna Vestire („de exil”) - dependentă canonic de Arhiepiscopia Ortodoxă Rusă din Paris - Patriarhia Ecumenică şi a doua, mai nouă (din 1974) - Naşterea Domnului - cu dependenţă canonică de Arhiepiscopia Ortodoxă Română din Paris - Patriarhia Română. Tot aici funcţiona şi parohia română greco-catolică aparţinând Misiunii Bisericii Unite din Germania.
    O vreme enoriaşii Parohiei Buna Vestire şi cei greco-catolici au folosit - prin rotaţie - acelaşi locaş de cult (Sfântul Nicolae – Gasteig).
    Acest lucru va fi fost  posibil şi datorită bunelor relaţii dintre preoţii ortodocşi (Vasiloschi şi Popa) şi preotul greco-catolic (Monseniorul Vasile Zăpârţan).
    Această armonioasă „convieţuire” a încetat de prin anul 1987/1988, după ce enoriaşii ortodocşi şi-au înregistrat parohia la autorităţile juridice cu statut de e.V. (asociaţie înregistrată), oficial membră a Episcopiei Române din Germania, în realitate însă dependentă canonic de Arhiepiscopia Ortodoxă Rusă din Paris - Patriarhia Ecumenică.
    Nu lipsită de importanţă a fost şi “politica” prozelitistă şi deloc românească practicată de Superiorului  Bisericii Române Unite din München - Monseniorul  Octavian Bârlea - faţă de românii ortodocşi din exil.
    Părintele Octavian Bârlea a găsit potrivit şi de cuviinţă să publice în revista  „Săptămâna Müncheneză” suplimentul pe luna Martie articolul cu titlul „Încotro? între ortodocşi şi uniţi”, în care întrevedea şi (indirect) oferea două perspective de viitor pentru viaţa religioasă a românilor din dasporă: <<păstrarea credinţei şi a tradiţiei ortodoxe, adică rămânerea în ţărână, la margine de drum în bătaia vremilor, sau schimbarea confesiunii ortodoxe devenind membrii Bisericii Româneşti unită cu Biserica Romano Catolică>>. nulla res
    În acelaşi an (1988) a mijlocit Constituirea Comunităţii Românilor Ortodocşi din München sub protecţia Sfântului Părinte” mite et callide
    Între timp - capela „Sfântul Nicolae – Gasteig” devenind  neîncăpătoare - s-a slujit în biserica Sfântul Luca.
    În 1992 o parte din enoriaşii parohiei Buna Vestire s-au considerat înşelaţi de preotul lor – Părintele Simeon Felecan -  şi de câţiva conaţionali iniţiaţi în taină, întrucât aceştia au preferat unităţii bisericeşti în sânul parohiei dezbinarea acesteia şi trecerea sub jurisdicţia Patriarhiei Române, fără a le fi făcut cunoscut tuturor şi din vreme planul acesta, şi fără să le fi cerut tuturor consimţământul.
    „Înşelaţii” s-au separat şi s-au constituit într-o a doua parohie românească (1993), cu hramul Învierea Domnului sub vechea jurisdicţie a Patriarhiei Ecumenice, după care au solicitat Părintelui Dumitru Popa să vină să slujească, sau să  le trimită preot slujitor, aşa cum procedase un an mai devreme în cazul parohiei de la Nürnberg.
    Părintele Dumitru le-a îndeplinit rugămintea pe cât i-a stat în putinţă. Devenise deja octogenar. A slujit în noua parohie din München o singură dată. Apoi a  încredinţat treburile parohiei Părintelui Sorin Petcu. Funcţia administrativă de paroh şi-a păstrat-o însă până în anul 2002, din care a fost eliberat – la cerere – prin Decizie Mitropolitană.

    Muenchen 2002 hp 2Muenchen 2002 hp 1










    München a. D. 2002 - Cu Boboteaza la Familia Mircea Carp: Foto A, de la stânga spre dreapta: avocatul Vlad Negreanu (epitrop casier), Margareta Dumitrescu() - Preşedinta Consiliului parohial,  preotul Sorin Petcu, Florica Negranu (), Mircea Carp.  Foto B: Margareta Dumitrescu, Gabriela Carp, avocatul Vlad Negreanu, Preotul Sorin Petcu, Florica Negranu ().

    Cu conducerea parohiei de odinioară - Buna Vestire - n-a mai întreţinut nici un fel de relaţii - nici măcar cu Dr. Constantin Nagacevschi, de care îl legase o prietenie de peste 50 de ani, dar  care s-a dovedit a fi nestatornică. secundum consilium
    Pentru că la München unele treburi rămăseseră în neorânduială,  la 23.04.1994  Părintele Dumitru a rugat în scris pe Părintele Simeon Felecan şi pe membrii consiliului parohial să i se restituie obiectele de cult -proprietate personală-: Sfântul Antimis, o cădelniţă şi sfintele vase (potir, disc, steluţă, copie), duse de el şi lăsate în folosinţa parohiei încă din vremea când dânsul slujea acolo. Acum le solicita cu scopul de a le pune la dispoziţia celeilalte parohii româneşti - Învierea Domnului -  din München..
    Părintele Dumitru considera că după trecerea parohiei Buna Vestire sub jurisdicţia Patriarhiei Române, era de datoria acesteia  să înzestreze parohia müncheneză cu obiectele de cult necesare serviciilor religioase.
    Scrisoarea Părintelui a rămas fără răspuns, iar amintitele obiecte de cult, nici acestea nu i-au fost restituite.
    Chiar dacă vechea parohie Buna Vestire abia în anul 1987  a fost înregistrată la organele de stat administrative ca parohie ortodoxă română sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, asistenţă religioasă a existat pentru românii de aici şi din împrejurimi încă din anii imediaţi de după sfârşitul războiului ultim, începând cu vrednicul de pomenire Părintele Emilian Vasiloschi, ba chiar şi mai devreme (vezi Biserică de exil I).
    Parohia nou înfiinţată (1993) la München cu hramul Învierea Domnului o considerăm prelungirea în timp a vechii comunităţi bisericeşti ortodoxe române din capitala Bavariei pe temeiul tradiţiei canonice (începând din anul 1953) sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
    În prezent (a. D. 2009) există la München 4 parohii ortodoxe române: una (Învierea Domnului) sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice şi trei dependente de Mitropolia Ortodoxă Română din Germania sub jurisdicţia Patriarhiei Române.

    Nuernberg 2000 hp 1Am cunoscut la Nürnberg şi la Münchenromâni minunaţi, creştini cuminţi, cu credinţă adâncă, cu multă frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni,  sau - cum spune  românul doar în trei cuvinte: „oameni de treabă”.
    În cei 13 ani cât am fost preotul lor m-am bucurat de nepreţuita lor dragoste.

    Nürnberg , 17 Decembrie 2000. Slujind în sobor cu P.S. Episcop- Vicar Dimitrios  de Thermai

    Împovărată mi-a fost inima când a trebuit să plec de la dânşii (2004), fiind chemat să slujesc lui Dumnezeu şi oamenilor la Freiburg.
    Celelalte parohii: Freiburg, Frankfurt, Stuttgart, Karlsruhe, Heilbronn n-au fost afectate în nici un fel de Decizia Patriarhală şi Sinodală din 1992.

    Protoiereu Sorin P e t c u - Freiburg, în Mai a. D. 2009

    Continuare în redintegratis viribus
    Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis