redintegratis viribus

                                   Revenirea la statutul de Vicariat
                          Conferinţa preoţească de la Freiburg - 3  Aprilie 1993

La 3 Martie 1993 Mitropolitul Augoustinos al Germaniei a propus preoţilor Vicariatului Român (Popa, Mehedinţu, Petcu) o întrevedere cu scopul de a discuta şi reglementa situaţia parohiilor româneşti, care au decis să rămână şi în viitor sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
Convocarea venea în urma scrisorii Părintelui Patriarh Ecumenic Vartolomeu din 14 ianuarie 1993 către I.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei - solutio eparchiae
Părintele Patriarh menţiona în scrisoarea amintită măsurile de îndeplinit imediat în vederea (re) organizării parohiilor româneşti într-un vicariat în cadrul Mitropoliei greceşti din Germania, cu respectarea normelor canonice şi administrative.
Consfătuirea a avut loc la 3 Aprilie 1993 la Freiburg.
Mitropolitul nu a participat. Nu că n-ar fi dispus de timp sau din lipsă de interes, ci mai mult din raţionament diplomatic. De fiecare dată când am discutat cu dânsul probleme privind parohiile noastre ne-a lăsat mai întâi numai pe noi preoţii să le dezbatem şi să deliberăm, el nefiind prezent, ca fiecare să-şi expună punctele de vedere fără nici o rezervă.
Pentru conferinţa preoţilor din 3 Aprilie 1993 a delegat ca reprezentant al Mitropoliei pe Părintele Protoiereu Radu Constantin Miron, unul din secretarii mitropoliei, căruia Mitropolitul îi încredinţase şi grija pentru parohiile Vicariatului Român.

Pe ordinea de zi au fost prevăzute 7 subiecte:

- Evaluarea generală a situaţiei parohiilor româneşti din Germania
  după trecerea lor sub Mitropolia Ortodoxă Greacă din Germania;
- Desfiinţarea formală a Episcopiei Ortodoxe Române din Germania;
- Constituirea oficială a Vicariatului;
- Probleme pastorale;
- Relaţii ecumenice;
- Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I în Germania în luna
  Octombrie (1993);
- Participarea preoţilor români la Congresul preoţesc organizat
   şi planificat de Mitropolie pentru luna Aprilie 1993;
- Diverse.
Subiectele prevăzute pe ordinea de zi  au fost comentate amănunţit. S-au luat – după cum se va vedea - doar două hotărâri importante.
Părintele Radu Constantin Miron a făcut cunoscută scrisoarea primită la Mitropolie din partea Patriarhiei Române, prin care se comunica înfiinţarea unei Mitropolii Ortodoxe Române pentru Europa de Vest cu reşedinţa la Berlin. Totodată Mitropolitul Augoustinos era rugat să ajute la organizarea acestei Mitropolii.
Scrisoarea a fost expediată în urma vizitei la Constantinopol a celor doi ierarhi români: Antonie Plămădeală Mitropolitul Ardealului şi Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului.
Cei doi ierarhi i-au reproşat Patriarhului Ecumenic Bartolomeu că Patriarhia Ecumenică se amestecă în treburile Patriarhiei Române, creând acesteia greutăţi prin menţinerea parohiilor româneşti din Germania sub jurisdicţie canonică.
Răspunsul dat de Patriarh celor doi ierarhi români nu era cunoscut.
Vestea aceasta ne-a surprins şi ne-a uimit.
Părintele Dumitru Popa şi-a exprimat nedumerirea auzind că aceeaşi reclamaţie venea şi acum de la aceiaşi doi ierarhi români, care cu şapte ani mai înainte l-au mustrat public pe Arhiepiscopul Georg Wagner pentru că ţine sub jurisdicţia sa Biserica „românilor dizidenţi” din Germania şi Elveţia nulla res
Dacă atunci s-a crezut că atitudinea celor doi ierarhi românifaţă de Biserica Românilor din exil va fi fost impusă de regimul comunist din România, de data aceasta cu greu se putea găsi o explicaţie plauzibilă, de ce Patriarhia Română (după schimbările politice din România de după 1989) nu lua în consideraţie că parohiile ortodoxe române din Germania au dăinuit aproape 50 de ani datorită  oblăduirii juridice oferită de Patriarhia Ecumenică; după cum aceeaşi Patriarhie Română nu privea trecerea acestora sub jurisdicţia Exarhului Patriarhiei Ecumenice din Germania ca un simplu act administrativ cu caracter intern, care n-a adus nici o schimbare în structura şi viaţa bisericească a românilor din Germania şi nici vreun prejudiciu intereselor Patriarhiei Române în această parte a Europei Apusene.

1. Evaluarea parohiilor

Au fost menţionate parohiile româneşti care au părăsit de bună voie organizaţia bisericească de până atunci (Eparhia Română din Germania): Viena (1981), Düsseldorf (1989), München, Regensburg, Berlin, Siegen şi Köln (1992).
Situaţia parohiilor la data când a avut loc conferinţa (3 Aprilie 1993) se prezenta astfel:
- München: Parohia Buna Vestire de la München era divizată. Statutul parohiei fusese modificat. O parte din enoriaşi optase pentru jurisdicţia Patriarhiei Române; altă parte prefera să rămână la vechea rânduială şi se pregăteau să se (re)constituie în parohie ca şi mai înainte sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice - positio mentis.
Se solicitase clarificarea situaţiei financiare a parohiei Buna Vestire, în bugetul căreia - la 31 Decembrie 1991- se afla respectabila sumă de 41.063,49 DM.
Întrucât şi enoriaşii, care se retrăseseră din parohia Buna Vestire   contribuiseră financiar la întreţinerea acesteia, se considera că o parte (procentuală) din suma amintită li se cuvine acestora, pentru acoperirea cheltuielilor parohiei pe care intenţionau s-o înfiinţeze în primăvara aceluiaşi an 1993.
Cerinţa aceasta nu au fost luată nicidecum în consideraţie.

- Nürnberg: Credincioşii parohiei din Nürnberg au preferat să rămână sub vechea jurisdicţie (Patriarhia Ecumenică).
În Septembrie 1992 au renunţat la serviciile Părintelui Alexandru Câmpean, care trecuse cu parohia de la Regensburg sub jurisdicţia Patriarhiei Române. positio mentis
Urma să aibă loc Adunarea Generală Parohială în vederea alegerii Consiliului şi Comitetului Parohial.
Ştirile din viaţa fostelor parohii „de exil” (Berlin, Köln, Regensburg şi Siegen) trecute deja sub jurisdicţia Patriarhiei Române erau sporadice şi lipsite de orice importanţă; de pildă că Părintele Dărăban de la Siegen - după ce deja semnase trecerea parohiei sale sub Patriarhia Română - încă mai pomenea la Sfintele Slujbe pe Patriarhul Ecumenic, sau că Părintele Mitu Lazăr de la Köln intenţionase  să organizeze o a doua parohie românească la Kleve. O zadarnică încercre, deoarece reprezentanţii celorlalte Biserici Ortodoxe, în deplină înţelegere între ele, hotărâseră  ca acolo „din motive de ordin practic (!?) să nu se organizeze nici o parohie ortodoxă.”
Părintele Dumitru Popa a făcut cunoscut că Părintele Gabriel Cernăuţeanu de la Freiburg slujeşte pentru Românii din Offenburg şi împrejurimi. Nu ştia pe care episcop pomeneşte la slujbe, bănuia însă că pe episcopul Vitalie al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara frontierelor (din Străinătate - Sinodul Ortodox Rus de la New York). Bănuiala Părinteui Dumitru s-a dovedit nu mult după aceea  a fi fost adevărată. infestae declarationes I.
S-a constatat că parohiile româneşti  din Freiburg, Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn şi Karlsruhe rămân şi în viitor sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice cu dependenţă canonică de Mitrpolia Ortodoxă Greacă din Germania.
Părintele Radu Constantin Miron a precizat că aceste informaţii sunt absolut necesare în vederea convorbirilor cu I.P.S. Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, care îşi anunţase venirea în Germania şi era aşteptat în luna Mai 1993 la Bonn, cu care ocazie urma să se întâlnească şi să aibă o convorbire şi cu Mitropolitul Augoustinos al Germaniei.

2. Desfiinţarea Episcopiei

Episcopia Ortodoxă Română din Germania - înfiinţată la  Congresul Bisericesc de la Frankfurt în anul 1979 - a fost declarată definitiv dizolvată, conform dispoziţiilor Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice comunicate Î.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei de Părintele Patriarh Ecumenic Bartolomeu cu scrisoarea din 14 ianuarie 1993 solutio eparchiae .

3. Constituirea Vicariatului parohiilor române

Conform aceloraşi dispoziţii ale Sfântului Sinod s-a definitivat constituirea Vicariatului Parohiilor Ortodoxe Române din Germania în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Greceşti din Germania (sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol).
Vicariatul Român era format la data respectivă (3 Martie 1993) din şase parohii: Freiburg, Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn, Karlsruhe, Nürnberg şi München, aflate sub grija pastorală a celor trei preoţi: Dumitru Popa, Viorel Mehedinţu şi Sorin Petcua.
Preoţii români urmau să primească de la Mitropolie Sfântul Mir şi Sfinte Antimise necesare la oficierea Sfintlor Taine a Botezului, Mirungerii şi a Sfintei Liturghii.
Din dispoziţia I.P.S. Mitropolit Augoustinos parohiile române au fost absolvite de obligaţiile financiare faţă de Mitropolie.

4. Vizite canonice

Părintele Radu Constantin Miron a făcut cunoscută intenţia şi dorinţa Mitropolitului Augustin de a face vizite canonice în parohiile româneşti, desigur numai cu îngăduinţa şi la invitaţia acestora.
Părintele Dr. Viorel Mehedinţu a  considerat că ar fi potrivit ca programul vizitelor pastorale să înceapă cu parohia de la Frankfurt am Main. Mitropolitul mai fusese oaspetele enoriaşilor români de la Frankfurt cu ani în urmă. Aceştia l-au întâmpinat atunci cu multă dragoste şi bucurie.

5. Întâlnirea cu Patriarhul Ecumenic

Părintele Protoiereu Radu Constantin Miron a anunţat că Părintele Patriarh Bartolomeu I va veni în vizită în Germania.  între 22 – 29 octombrie 1993.
Cu binecuvântarea Mitropolitului Preoţii români dependenţi de Mitropolie au fost invitaţi să participe la festivităţile organizate cu această ocazie. Astfel vor avea posibilitatea să se bucure de întâlnirea personală cu Părintele Patriarh.

6. Congresul preoţesc - Schwerte 1993

Preoţii români au fost invitaţi să participe şi la Congresul Preoţesc organizat de Mitropolie la Schwerte.
Părintele Miron i-a rugat pe aceştia să participe, întrucât „Mitropolitul este puţin sensibilizat din cauza acuzaţiilor care i se aduc din Partea Patriarhiei Române, cum că ar practica o ocupaţiune fanariotă faţă de parohiile româneşti din Germania”.

7. Revista Bisericească

Ultimul subiect supus discuţiei a fost necesitatea editării unei reviste bisericeşti de către Vicariat.
Pentru editarea unui buletin al Vicariatului corespunzător scopului şi cerinţelor enoriaşilor s-a constatat că era necesară îndeplinirea anumitor condiţii - mijloacele financiare şi un comitet redacţional competent, care să asigure calitatea şi continuitatea apariţiei revistei pe o îndelungată perioadă de timp.
Fără aceste mijloace nu se poate realiza un lucru serios.
S-a constatat că la data respectivă condiţiile enunţate mai sus  nu pot fi îndeplinite decât în mică măsură sau poate chiar deloc, astfel că s-a renunţat la editarea buletinului.

Protoiereu Sorin Petcu, Müllheim -  Aprilie 2009

Continuare în: inter quae
Cuprinsul/Inhaltsverzeichnis