Crăciunul în anul 2024

Pentru extensie
daţi Klick pe imagini

«CU ADEVĂRAT, MARE ESTE TAINA CREŞTINĂTĂŢII!»

«Astăzi Hristos în Betleem Se naște din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, şi pământul cu oamenii se veselește; magii daruri aduc, păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire» (Catavasii la Praznicul la Naşterii Domnului, La Laude).

În fiecare an, când prăznuim coborârea lui Dumnezeu la om, la apropierea tainei dumnezeieşti celei mai presus de fire, sufletul ne este cuprins de un fior sfânt, căci astăzi Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face, ia chipul robului, pentru ca frământătura noastră să crească întru sfințenia harului ceresc. Peștera din Betleem devine locul întâlnirii omului cu Dumnezeu şi altarul îndumnezeirii noastre.

De acum, lumea începe să trăiască vremuri noi, întemeiate de Hristos Mântuitorul, care «pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din cer, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om“.
Naşterea Domnului rămâne pururea vie şi mereu actuală, în întreaga noastră trăire creştină. Natura întreagă participă la săvârşirea tainei divine şi tot sufletul tresaltă de bucurie, potrivit colindului: «Mărire întru cele înalte, toate stelele să salte, salte cerul şi pământul, căci ni S-a născut Cuvântul».
Naşterea Domnului Iisus Hristos înseamnă «începutul mântuirii noastre».
Cântările bisericeşti din perioada Postului Crăciunului exprimă suspinul şi nădejdea întregii făpturi aflate în aşteptarea Mântuitorului şi înfăţişează sufletul omului, ca pe «un pământ însetat şi fără de apă» (Psalm 41, 2), mistuit fiind de nostalgia raiului, pierdut prin căderea în păcat a strămoşilor noştri.
Ca un act premergător Bunei – Vestiri a marelui eveniment din istoria mântuirii omului, în Duminica dinaintea Naşterii Domnulu, la Sfânta Liturghie, se citeşte din Sfânta Evanghelie după Matei, despre Cartea Neamului lui Iisus, amintindu-se de cele patruzeci de generaţii de strămoşi după trup ai Domnului.

Preotul, care vizitează casele credincioșilor în Ajunul Crăciunului cu icoana Naşterii Domnului, şi în mod deosebit, slujbele religioase săvârşite de Sfânta Biserică în atmosferă de luminată prăznuire, ne vestesc cu glas înalt de bucurie, că astăzi, în Betleem, cetatea lui David, S-a născut Mântuitorul, care este Hristos Domnul (Luca 2, 11), «Cel fără de început, cum au spus proorocii».
Astăzi, Cel fără de început se începe şi Cuvântul se întrupează. Puterile cereşti se bucură iar pământul şi oamenii se veselesc.
Astăzi, Fiul lui Dumnezeu, fiind El desăvârşit, strălucirea măririi şi chipul fiinţei lui Dumnezeu, se pogoară din înălţimile cerurilor şi vine pe pământ ca Fiu desăvârşit al omului, pentru ca omul să se poată face asemenea cu El (Ioan 17, 5; Evrei 1, 3; Filipeni 2, 7).
Mare şi de nepătruns cu mintea este taina aceasta, căci Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Atotputernic, sfânt şi veşnic, Cel ce şade în ceruri de-a dreapta Tatălui, astăzi se pogoară din cer şi vine pe pământ ca om.

Dumnezeu se goleşte pe Sine, ia chip de rob, se face asemenea oamenilor şi se dovedeşte la înfăţişare ca om; El se va smeri pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte şi încă la moarte pe cruce. Astăzi Hristos, bogat fiind – sărăcește, pentru ca noi, cu sărăcia Lui să ne îmbogăţim.
Cugetând la adâncimea acestei taine dumnezeieşti, de nepătruns  cu mintea omenească, Sfântul Apostol Pavel exclamă: «O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El? Pentru că de la El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci, Amin!» (Romani 11, 33-36).

Aşadar, scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu este mântuirea omului din robia păcatului. Astăzi, Dumnezeu, în nemărginita Sa iubire de oameni, a trimis pe Unicul Său Fiu, Cel ce nu ştie de păcat, în trup omenesc, trupul omului păcătos, ca jertfă pentru păcat, osândind păcatul în trup, pentru ca astfel,  prin El să fim eliberaţi din robia păcatului şi să devenim drepţi şi oamenii ai Lui.
Astăzi S-a născut Hristos, ca să ridice din păcat şi din împărăţia morţii chipul omului cel de demult căzut, pe Adam, părintele neamului omenesc, prin neascultarea căruia intrase păcatul în lume şi prin păcat, moartea.
Căci prin greşeala lui Adam venise osânda pentru toţi oamenii, astfel că,  prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel întrupat şi asemenea oamenilor, trebuia să vină pentru toţi oamenii îndreptarea, care dă viaţă veşnică.
Naşterea Domnului este sărbătoarea credinţei şi a smereniei, căci prin credinţă primim adevărul descoperit şi minunea Naşterii Domnului, cea mai presus de legile firii omeneşti, după pilda Sfintei Fecioare Maria, a păstorilor galileeni şi a magilor de la Răsărit.

Astfel,  noi aflăm din Cartea Sfântă că îngerul vestitor spune Sfintei Feioare:  «Bucură-Te ceea ce eşti plină de har. Domnul este cu Tine… Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus» (Luca 1, 28-31).
Iar Fecioara Maria – care nu ştia de bărbat – auzind cele spuse de înger şi crezând că «la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă» (Luca 1, 34-37), îşi pleacă fruntea în faţa hotărârii dumnezeieşti şi supune voinţa Sa voinței lui Dumnezeu.
Îngerul Domnului vestește de asemenea şi păstorilor Naşterea Domnului zicând: «Iată vă bine vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat în iesle» (Luca 2, 10-12). Iar păstorii, auzind cele vestite de înger, merg la Betleem să vadă cu ochii lor minunea.
Magii, înţelepţii de la Răsărit, crezând în cele prezise despre venirea lui Hristos, când au văzut o stea nou apărută, au crezut că este steaua lui Hristos şi i-au urmat acesteia, care s-a oprit «deasupra unde era Pruncul». Şi-au plecat genunchii în faţa pruncului, ca în faţa unui Împărat şi Dumnezeu, s-au închinat şi i-au adus daruri împărăteşti.

Astfel, prin credință primim  şi noi minunea aceasta, ne închinăm şi-L mărturisim pe Hristos, preamărind Naşterea Lui cea mai presus de fire, cântând cântări de bucurie,  bine vestitoare,  pe care ni le învaţă Sfânta Biserică: «Hristos se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul!»;
«Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul,  peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii doxologesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc, tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci»;  «Astăzi, Hristos în Betleem se naşte din Fecioară. Astăzi Cel fără de început se începe şi cuvântul se întrupează».
Naşterea Domnului este sărbătoarea iubirii, este izvorul păcii şi legământul înfrățirii.
Astăzi, întreaga făptură, cerul şi pământul cântă împreună cu îngerii: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire» (Luca 2, 14), vestind totodată lumii întregi, «celor de aproape şi celor de departe», celor de aici şi celor de dincolo, că Fiul lui Dumnezeu a venit cu trup pe pământ, aducând pace şi dragoste în inimile tuturor oamenilor.

Astăzi, Fiul lui Dumnezeu se pogoară pe pământ la oameni, ca să-i ridice pe aceştia la cer, pentru ca aceştia să devină din fiii răzvrătirii şi slugile celui rău, slujitorii păcii, ai dragostei, şi fii ai lui Dumnezeu.
Astăzi, Hristos vine să surpe zidul din mijloc al urii şi al vrajbei, despărţitor de neamuri. Desfiinţând vrăjmăşia, El zideşte pe cei mulţi într-un singur om, Omul nou, îmbrăcat în haina Duhului lui Hristos şi ne lasă pacea (Efeseni 2, 14-16; 4, 16-25), ca semn al legământului Lui, încheiat cu noi  în duhul dragostei, care este şi rămâne legătura desăvârşirii (Coloseni 3, 14).
Astăzi, se face începutul mântuirii noastre în Hristos. Fiul lui Dumnezeu, din nemărginita Lui iubire faţă de oameni, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, se pogoară din cer, Îşi ia trup de la Duhul Sfânt şi din Sfânta Fecioară Maria, se face om asemenea nouă, dar fără de păcat, ne descoperă adevărul credinţei în Dumnezeu, ne învaţă dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru, ia chipul robului spre a ne aduce jertfă Tatălui Ceresc, pentru izbăvirea neamului omenesc de osânda veşnică a morţii şi, după împlinirea actului mântuitor, ne vom întoarce iarăşi la Tatăl care L-a trimis.

Acum – în vremea dintre ani – să lepădăm grijile lumeşti (Imnul Heruvic), pentru ca Sfintele Sărbători legate de Naşterea Domnului să ne fie clipe de bucurie netrecătoare, de încredinţări sfinte ale înălţării, desăvârşirii şi mântuirii noastre, petrecute cu cei dragi din familiile noastre, însoţite de datini creştineşti şi româneşti, moştenite de la moşii şi strămoşii noştri.
Naşterea Domnului este sărbătoarea păcii în cer şi pe pământ, între Dumnezeu şi oameni şi a bunăvoirii între oameni, cum înşişi îngerii vestesc la Naşterea Mântuitorului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14).
Mă folosesc de acest prilej şi vă îndemn pe toţi conaţionalii cunoscuţi şi necunoscuţi, îndeosebi pe enoriaşii parohiei noastre din Freiburg,  cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel, adresate cândva creştinilor din Corint, valabile însă şi pentru noi, acum şi aici:   „toți să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înțelegere” (1 Corinteni 1,10).
Meditând asupra tainei dumnezeieştii întrupări a Domnului, cea de nepătruns cu mintea, gândim şi spunem împreună cu Apostolul: «Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe; Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă» (1 Timotei 3, 16).

Vă doresc tuturor să prăznuiţi Sfintele Sărbători cu mulţumire, pace şi bucurie.
Binecuvântarea Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos să se coboare peste noi toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni. Amin.

Protoiereu – Sorin Petcu, Freiburg, Decembrie  – a. D. 2024