Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
„Nunc dimittis servuum Tuum, Domine, secundum verbum Tuum in pace….
Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…..” (Luca, 2, 29).
Există o maximă inventată de invidie şi prea uşor adoptată de filozofi, că nu trebuie lăudaţi oamenii înainte de moarte. Eu spun, dimpotrivă, că ei trebuie lăudaţi tocmai în timpul vieţii dacă au meritat aceasta; trebuie să îndrăznim să depunem mărturie în favoarea lor, atunci când invidia şi calomnia, aţâţate contra virtuţii sau contra talentelor lor, se silesc să-i înjosească.
(Luc de Clapiers, Marquis de Vauvenargues)
Aniversarea festivă de la Freiburg – 2 martie 2003
În capitolele precedente au fost menţionate două documente deosebite: scrisoarea părintelui Dumitru Popa, din 18 iunie 1987 (inter quae), către Mitropolitul Augoustinos al Germaniei, prin care îl ruga să numească pe autorul acestor rânduri, urmaş al dânsului la Parohia de la Freiburg, precum şi Decizia Mitropolitană din 3 iulie 2002, prin care Mitropolitul îl elibera pe părintele Dumitru din funcţia de preot-paroh la Freiburg şi la München (inter decem annos).
Mitropolitul a venit la Freiburg nu numai din proprie iniţiativă. Enoria de la Freiburg îl invitase încă din septembrie 1998, când Mitropolitul a fost în vizită canonică la credincioşii parohiei române de la Frankfurt (paulo post).
Dar, din cauza programului peste măsură de aglomerat, precum şi din cauza altor motive, ivite între timp şi care nu sufereau prea multă amânare, Mitropolitul nu a putut onora invitaţia făcută atunci, pentru anul următor (1999).
A doua zi, după Conferinţa preoţilor, duminică 2 martie 2003, Î.P.S. Mitropolit Augoustinos a slujit Dumnezeiasca Liturghie în biserica Maria Schutz din Freiburg, împreună cu preoţii Vicariatului.
Au fost prezenţi şi au participat la slujbă români şi greci ortodocşi din Freiburg şi din împrejurimi, mulţi veniţi de la mai mare depărtare (Nürnberg, München, Pforzheim, Lörrach), preoţi şi credincioşi de alte confesiuni creştine din Freiburg, reprezentanţi ai Asociaţiei de lucru a Bisericilor Creştine şi Comunităţi Religioase (ACK), precum şi membri ai Asociaţiei Bisericilor Răsăritene (Arbeitsgemeinschaft Ostkirchen) din Freiburg.
Protoiereul
Dumitru Em. Popa
(1913-2004)
Întâistătătorul Bisericii ortodoxe române din Germania (1966-2004)
Preotul Sorin Petcu
După „Rugăciunea Amvonului”, Mitropolitul Augoustinos i-a conferit părintelui Sorin Petcu, prin hirotesie, titlul onorific de iconom stavrofor, şi i-a înmânat insignele specifice, crucea pectorală şi epigonaţiul (ipogonaţiu) sau bederniţa (nabederniţa) (gr./slav.= peste sau sub genunchi).
După ceremonie, părintele Sorin Petcu a rostit următoarea alocuţiune:
«Eminenţa Voastră, Părinte Mitropolit Augoustinos,
Cucernici Părinţi, Dragi surori şi fraţi în Hristos,
Pentru noi este o mare cinste şi totodată o mare bucurie, Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit, să fiţi oaspetele Parohiei noastre Ortodoxe Române din Freiburg şi să Vă urăm bun venit în mijlocul nostru.
Prezenţa Înalt Prea Sfinţiei Voastre în mijlocul nostru ne este un dar preţios, pentru care Vă suntem recunoscători.
Vă suntem recunoscători şi pentru devotamentul Înalt Prea Sfinţiei Voastre faţă de enoria noastră.
Ne amintim încă foarte bine actul festiv în cadrul căruia biserica Maria Schutz din Freiburg a fost dată spre folosire comunităţilor ortodoxe, cu care ocazie Înalt Prea Sfinţia Voastră aţi slujit Dumnezeiasca Liturghie. Atunci aţi considerat potrivit şi aţi încurajat pe credincioşii parohiei române, să-şi asume responsabilitatea faţă de acest locaş de cult.
Înalt Prea Sfinţia Voastră aţi fost cel care, în ultimii ani, cu binecuvântare şi bunăvoinţă, ne-aţi însoţit în activitatea noastră pastorală.
Î.P.S. Augoustinos Labardakis,
Mitropolitul Germania şi
Exarhul Patriarhiei Ecumenice
de la Constantinopol pentru Europa Centrală
Athenagoras I
(1886-1972)
Patriarhul Ecumenic
(1948 – 1972)
Se spune, că din cercetarea trecutului se nasc speranţele pentru viitor.Luând în consideraţie aceste cuvinte înţelepte, consider, că şi evenimentul de astăzi, în viaţa enoriei române din Freiburg, este o potrivită ocazie, pentru o privire retrospectivă în cei cincizeci de ani de existenţă a Bisericii Ortodoxe Române din Germania şi în mod deosebit, a Parohiei Române din Freiburg.
Totul a început spre sfârşitul anilor ’40, după ce Europa fusese împărţită în două lumi. România – Patria noastră, ajunsă sub dictatura comunistă, suspina greu şi era fără orice speranţă, într-un mijloc grabnic de scăpare.
Mulţi români – preoţi, diplomaţi, militari, studenţi, refugiaţi de război – şi-au găsit o nouă patrie, în ţările libere din Europa de Vest; „un provizorat”– şi-au spus ei atunci – care încet, încet, a devenit o stare definitivă.
Dezamăgiţi de circumstanţele politice, dar şi cu sentimentul unei dezmeticiri, au purces la propria organizare bisericească, prin înfiinţarea de parohii, în care au putut să-şi trăiască şi să-şi manifeste credinţa şi să cultive tradiţiile religioase şi culturale proprii.
Se cuvine cuvânt de mulţumire, fostului slujitor de la Biserica Română din Berlin (1941-1945) – Părintele Protoiereu Emilian Vasiloschi , datorită căruia, după al doilea război mondial, Românii din exil au avut şi s-au bucurat de un cămin religios-spiritual.
Datorită ostenelilor lui, din fosta „Colonie Română” de la Berlin (Biserica română din Berlin), a rezultat Biserica Ortodoxă Română din Germania (e.V. = asociaţie de lucru înregistrată).
Arhipresviterul mitrofor
Emilian Vasiloschi
(1886 – 1966)
Întâistătătorul Bisericii ortodoxe dromâne din Germania (1941-1966)
Î.P.S. Athenagoras Kavadas
(1909 – 1962)
Arhiepiscop al Thyateirelor şi
Marii Britanii (951-1962)
Punerea Bisericii Ortodoxe Române din Germania, sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române, nu era posibilă din motive politice. Biserica Ortodoxă din România nu putea – pentru că nu-i era îngăduit – să le ofere vreun ajutor, iar relaţiile cu Românii din străinătate, care îşi ridicaseră glasul împotriva sistemului politic totalitar şi solicitau respectarea drepturilor omului şi a libertăţii religioase, în patria lor de odinioară, erau foarte periculoase.
Acesta a fost motivul, pentru care Biserica Română din Germania a fost pusă sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.
Se cuvin cuvinte de mulţumire, Prea Cinstiţilor Părinţi Patriarhi Athenagoras I, Dimitrios I şi Vartolomeu I, precum şi Prea Cinstiţilor Exarhi ai Sfintei Patriarhii Ecumenice de la Constantrinopol – Arhiepiscopilor: Athenagoras Kavadas al Tiatirelor, din Anglia (1951-1960), Georgij Tarasov de Syracuza, din Franţa (1960 – 1981), George Wagner al Eudaciadei, din Franţa (1981-1993), iar Înalt Prea Sfinţiei Voastre, pentru ajutorul dezinteresat oferit Românilor ortodocşi din Germania, timp de 50 de ani, pentru ca aceştia să aibă Biserica lor ortodoxă, cu statut canonic legitim, să poată să-şi păstreze, să-şi trăiască şi să-şi îmbogăţească credinţa, să-şi păstreze şi să-şi cultive tradiţiile lor religioase.
Căci pentru tot românul, care trăieşte departe de ţara lui de baştină, Biserica a fost şi este întotdeauna un crâmpei de Patrie! Din acest loc, doresc să rostesc un deosebit cuvânt de mulţumire, urmaşului Părintelui Protoiereu Emilian Vasiloschi, al nostru Prea Cinstit Părinte Protoiereu, Dumitru Emanoil Popa.
Dimitrios I (1914-1991)
Patriarhul Ecumenic
(1972 – 1991)
P.F. Părinte Bartholomeu I
Patriarhul Ecumenic
Iubite Părinte Dumitru,
De 40 de ani , sunteţi slujitorul lui Dumnezeu în slujba Românilor ortodocşi din Exil, nu numai din Germania, ci şi din ţările învecinate – Franţa, Elveţia, Austria – ba până şi din Italia şi Spania şi chiar din Australia.
Puteţi fi deosebit de mândru, că aţi slujit şi lucrat în ogorul Domnului, sub oblăduirea a trei Patriarhi şi a trei Arhierei. Acest dar, nu-i este hărăzit oricui!
Sunteţi Dumneavoastră de statură mică, însă paşii, pe care i-aţi făcut în aceşti 40 de ani, pe drumul slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor, sunt uriaşi!
Dacă şi urmaşul Sfinţiei Voastre va putea ţine pasul cu Dumneavoastră sau va putea călca pe urmele Dumneavoastră, numai Dumnezeu ştie!
Maica preoteasă
Aurica – Hrisa Popa
(1916 – 1998)
Este meritul Sfinţiei Voastre, că Românii – din multe oraşe din Germania şi nu numai – s-au organizat bisericeşte, prin înfiinţarea şi întreţinerea propriilor lor parohii ortodoxe.
Foarte adesea mi-aţi mărturisit, că lucrarea aceasta n-a fost întotdeauna uşoară. De multe ori aţi întâmpinat mari greutăţi, de multe ori aţi fost decepţionat, de multe ori aţi fost lovit.
Cu toate acestea, aţi rămas credincios chemării Sfinţiei Voastre. V-aţi făcut „tuturor toate” cum spunea Sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 9,22), ca la tot românul să-i meargă bine.
Numai Dumnezeu ştie, de câte ori şi cât de mult timp aţi petrecut, Dumneavoastră şi soţia Dumneavoastră – maica Preoteasă Aurica, însoţind refugiaţi români pe la diferite instituţii, în diverse birouri, pentru ajutor social, pentru repartiţie de locuinţe, la forţele de muncă, la evidenţa populaţiei, prin întreprinderi, prin spitale şi multe, multe altele de acest fel. Şi toate acestea – în duhul iubirii faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu!
Casa Dumneavoastră a fost şi este deschisă pentru fiecare. Oricine poate fi oaspetele Dumneavoastră, nimeni nu iese din casa Dumneavoastră cu stomacul gol!
În anii de după 1970, V-aţi dovedit receptiv şi deschis faţă de colaborarea cu Bisericile neortodoxe din Freiburg, precum şi la activităţile cu caracter ecumenic iniţiate de acestea. Mă refer la întâlnirile din locuinţa Părintelui evanghelic Herrmann Bujard, la care, deja în 1975, am participat şi eu.Cine a trăit vremurile de început, ale Asociaţiei de lucru a Bisericilor Creştine (ACK) din Freiburg, poate să se minuneze de dimensiunea şi diversitatea activităţilor ei de acum.
Faptul, că în Freiburg creştinii ortodocşi au la dispoziţie – de peste 20 de ani – un locaş de închinare, nu este nici pe departe întâmplător.
Căci şi Sfinţia Voastră, Părinte Dumitru, V-aţi numărat printre iniţiatorii Asociaţiei de lucru a Bisericilor Răsăritene (A.G. Ostkirchen), alături de domnul Profesor Carl Gerold Fürst, de la catedra de Drept canonic, de la Facultatea de Teologie din Freiburg, Decanul Şcolii Evanghelice din Freiburg, Părintele Karl-Heinz Schirmer, domnul Manfred Plate, doamna Tatjana Miron şi mulţi alţi creştini şi slujitori bisericeşti ortodocşi şi neortodocşi, scopul acestei asociaţii fiind, crearea şi garantarea unui cămin spiritual, pentru creştinii ortodocşi din Freiburg.
Î.P.S. George Tarassov,
Arhiepiscop de Syracusa
Întâistătătorul Arhiepiscopiei
ortdodoxe multinaţionale
din Franţa, cu reşedinţa în Paris
(1960-1981)
Arhiepiscopul
George Wagner de Eudocia
(1930-1993)
Întâistătătorul Arhiepiscopiei
ortodoxe ruse din Franţa
(1981-1993)
Pastorul evanghelic
Hermann Bujard
Cu ajutorul celor două Biserici – Catolică şi Evanghelică – din Freiburg, i s-a dat acestei biserici – fostă catolică – o nouă destinaţie, aceea de a fi locaş ortodox de rugăciune, fiind împodobită şi cu un iconostas, de la un capăt la celălalt, românesc.
Sfinţia Voastră, Părinte Dumitru, simţiţi o mândrie aproape naţională pentru faptul, că toate icoanele au fost făcute de către pictori bisericeşti români.
Iubite Părinte Dumitru,
Consider, că se cuvine Sfinţiei Voastre, să priviţi cu bucurie şi mulţumire la opera Dumneavoastră de o viaţă, timp de 40 de ani, petrecuţi în slujirea Domnului şi a oamenilor.
Dumneavoastră, Părinte Dumitru, Vă suntem recunoscători şi Vă mulţumim pentru faptul, că astăzi ne aflăm aici, împreună cu ierarhul nostru – Î.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei, pentru a Vă sărbători.
Noi Vă preţuim! Noi Vă iubim!
Tatjana Miron
Carl-Gerold Fürst (1933-2012),
Profesor de Drept canonic –
Facultatea de Teologie din Freiburg
Tot acum, doresc să mulţumesc membrilor Asociaţiei de lucru a Bisericilor Răsăritene (AG – Ostkirchen), pentru sprijinul oferit spre întreţinerea cestui locaş de cult, în mod deosebit Dumneavoastră, Părinte Karl-Heinz Schirmer, pentru angajamentul Dumneavoastră personal, în ultimii ani, pentru realizarea definitivă a iconostasului din Biserica Maria Schutz.
Un deosebit cuvânt de mulţumire se cuvine, enoriaşilor parohiei române din Freiburg, care cu dragoste şi hărnicie au contribuit la organizarea acestei sărbători, nu numai cu vorba, ci şi cu fapta, lucru pe care-l vom constata şi preţui în sala de mese, după serviciul religios.
Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit,
Am spus mai devreme, că din cercetarea trecutului se nasc speranţele pentru viitor. În sufletul meu, sunt convins de acest lucru.
Aici, în biserica Maria Schutz, au venit azi românii ortodocşi din Freiburg şi din oraşe mai îndepărtate, ca – în rugăciuni vechi de secole – să dea laudă lui Dumnezeu, să-L implore şi să-I mulţumească, pentru că i-a ocrotit în vremuri de restrişte şi pline de griji.
Înalt Prea Sfinţia Voastră, Părinte Mitropolit, ca şi arhiepiscopii de până la Dumneavoastră, aţi fost şi sunteţi – prin rugăciunea şi slujirea Înalt Prea Sfinţiei Voastre – un ajutor moral preţios de fiecare zi, pentru enoriaşii noştri.
Pastorul
Karl-Heinz Schirmer,
Decanul Şcolii Evanghelice
din Freiburg
Biserica ortodoxă română
Acoperământul Maicii Domnului
(fostă Maria Schutz)
din Freiburg construită
(1885-1889)
Parohiile ortodoxe române din Germania au mare nevoie de ajutorul Înalt Prea Sfinţiei Voastre şi în viitor.
Noi dorim, să rămânem credincioşi istoriei Bisericii noastre şi să dăinuim şi în viitor, în mijlocul lumii occidentale, creştini ortodocşi, pentru că noi mai credem, că şi Ortodoxia poate să fie în Europa unită, mai mult decât un reper, pentru soluţionarea anumitor probleme culturale şi religioase, în viitorul apropiat.
Prezenţa creştinilor neortodocşi – azi, aici, angajaţi activ în lucrarea ecumenică pe plan local, este dovada integrării românilor ortodocşi, în societatea civilă şi bisericească din Freiburg, în mijlocul căreia putem, să ne păstrăm credinţa şi tradiţiile legate de aceasta şi totodată, cu ajutorul Dumnezeului în Treime, să privim în viitor, cu tărie şi speranţă.
În numele tuturor celor prezenţi – azi, aici, în biserică la rugăciune, mulţumesc Înalt Prea Sfinţiei Voastre, pentru că aţi primit să fiţi oaspetele parohiei noastre române din Freiburg şi pentru Dumnezeiasca Liturghie, pe care, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţiei Voastre, am săvârşit-o împreună.
Dumnezeu să ne binecuvânteze cu Harul Său pe noi pe toţi. Amin».
(Pentru textul în limba germană vezi: Sorini sacerdotis allocutio.
Mitropolitul Augoustin a mulţumit părintelui Sorin Petcu pentru cuvântul solemn, apoi a vorbit şi dânsul credincioşilor prezenţi în biserică, spunându-le următoarele:
Biserica ortodoxă română
Acoperământul Maicii Domnului
din Freiburg în Breisgau
Lidia Piso Maica Domnului (Odighitria sau Călăuzitoarea)
«Prea cucernicii Părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Dragi copii,
Mă aflu aici, cu ocazia conferinţei preoţeşti a Vicariatului Parohiilor ortodoxe române, care a avut loc ieri la Freiburg.
Mă bucur, că unii dintre preoţii – participanţi la Conferinţă – au putut rămâne şi astăzi, pentru această Dumnezeiască Liturghie. Cu deosebită plăcere salut şi prezenţa părintelui Filotei, parohul comunităţii greceşti din Freiburg şi împrejurimi.
Aş vrea să mulţumesc astăzi, mai ales părintelui Dumitru Popa, pentru slujirea sa de atâtea decenii, în cadrul Bisericii Ortodoxe din Germania.
În anul 1963 a fost sfinţit preot, de către Arhiepiscopul Gheorghe Tarasov şi a fost 40 de ani parohul acestei comunităţi de la Freiburg. Dar parohia lui a fost mult mai mare! Atâţia ani a păstorit în toată Germania şi a slujit Sfânta Liturghie în mod regulat, în oraşele Düsseldorf, München, Lebenstedt, Berlin şi Hamburg. 40 de ani de preoţie în slujba Bisericii Domnului Iisus Hristos – ce aniversare impresionantă!
Permiteţi-mi aici, Părinte Dumitru, un cuvânt foarte personal: cu trei ani înaintea Sfinţiei Voastre am fost hirotonit diacon, iar o jumătate de an după Sfinţia Voastră, am devenit preot. În retrospectiva acestor patru decenii, apar în faţa ochilor mei sufleteşti mulţi dintre oamenii, pe care i-am putut însoţi pe drumul lor. Sute, chiar mii de întâlniri, convorbiri şi contacte am avut în aceşti ani – Sfinţia Voastră şi smerenia mea.
În numele tuturor acestor oameni, vreau să Vă mulţumesc astăzi. Şi fiindcă – după cum ştiţi – „ scripta manent”, mi-am permis să formulez în scris mulţumirile Bisericii şi să vă redau acest hrisov omagial.
Lidia Piso Iisus Hristos Împăratul lumii (Pantocrator)
Preot Gabriel Boroianu Acoperământul Maicii Domnului (mozaic)
Textul hrisovului este următorul:
„Bunul Dumnezeu a binevoit să împliniţi 90 de ani de viaţă şi 40 de slujire preoţească. Drept aceea aducem mulţumire milostivirii Domnului şi Îl rugăm să Vă întărească în sănătate, Să Vă binecuvânteze cu putere şi lungime de zile spre binele Sfintei noastre Biserici şi slava Întemeietorului ei”.
Iubiţi credincioşi!
Dacă anul trecut l-am numit paroh al acestei comunităţi pe Părintele Sorin Petcu, nu am făcut-o din lipsă de respect pentru opera Părintelui Popa, ci dimpotrivă: plin de recunoştinţă pentru cele înfăptuite de Sfinţia Sa, am predat răspunderea parohiei în mâini mai tinere.
Atunci – din păcate – n-am putut veni la Freiburg, ca să fiu prezent personal la acest eveniment. Astăzi – după trei sferturi de an – nu cred, că mai este necesară o instalare formală a Părintelui Sorin ca paroh.
În schimb, Părinte Sorin, astăzi, în cadrul Sfintei Liturghii, v-am numit şi hirotesit „iconom stavrofor”.
Două cuvinte greceşti se ascund în titulatura acestui grad onorific, al Bisericii noastre: oiconomos – este administratorul casei, care are grijă pentru toţi cei din casă (De aici provine şi termenul de „economie”, care există în toate limbile europene).
Şi totodată ştim, că noi toţi – preoţi şi episcopi, ba chiar şi marii economişti ai lumii – acţionăm în numele Aceluia, care are grijă de casa Sa, care este lumea întreagă. Lui Îi cântăm în troparul Învierii, al glasului I: „Slavă iconomiei Tale!”.
Stavroforos – este purtătorul de cruce. Şi aşa cum V-am spus, Părinte Sorin, şi cu ocazia hirotoniei Sfinţiei Voastre, a fi preot în Biserica Ortodoxă înseamnă, a purta crucea întregii comunităţi. Altfel spus, importantă nu este crucea, pe care V-am înmânat-o astăzi şi pe care o veţi purta la gât, ci aceea pe care o purtaţi Sfinţia Voastră şi ceilalţi preoţi pe umeri: Este crucea urmării lui Hristos.
Pentru această cruce a ascultării şi a nevoinţelor, Vă zic încă odată „Axios! Vrednic! ”.
Protoiereu Dumitru Popa
Hrisov omagial la 40 de ani de slujire lui Dumnezeu şi oamenilor
Arhidiacon Gabriel Sibiescu, Sfânta muceniţă Ecaterin
Iubiţi credincioşi!
În septembrie 1987, am avut fericita ocazie, să vizitez patria Dumneavoastră frumoasă. Am avut onoarea, de a face parte din delegaţia Sanctităţii Sale, a Patriarhului Ecumenic de atunci – Dimitrios I, când a vizitat România. Şi acestea sunt amintiri de neuitat: frumosul peisaj de toamnă, impunătoarele mănăstiri din Moldova, dar mai ales credinţa profundă a oamenilor, care i-a ajutat să supravieţuiască în anii grei ai comunismului.
Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic actual – Bartolomeu I, obişnuieşte să vorbească în cadrul diferitelor sale vizite în străinătate, despre tradiţia Imperiului Bizantin, Imperiu, pe care în limbaj modern l-am putea numi „multicultural”, datorită multiplelor sale tradiţii culturale. Moştenitori ai acestei tradiţii suntem şi noi, creştinii ortodocşi, care trăim în Europa unită, ale cărei graniţe se deschid, slavă Domnului, din ce în ce mai mult. Numai cine îşi cunoaşte provenienţa, poate să capete rădăcini în noul său mediu; atunci, ţara în care trăieşte poate să-i devină a doua patrie. Eu însumi trăiesc, după cum ştiţi, de mai mult de 40 de ani în această ţară, deci mult mai mult decât în patria mea. Şi sunt recunoscător pentru toate ideile spirituale, culturale şi ecumenice, pe care le-am primit în acest răstimp şi care m-au îmbogăţit.
Şi totuşi, nu mi-am uitat sau renegat niciodată propria identitate.
De aceea vreau, să vă încurajez, ca şi la precedentele mele vizite în această parohie sau în parohiile de la Frankfurt, Saarbrücken şi Düsseldorf, să Vă păstraţi şi să Vă cultivaţi identitatea Dumneavoastră Românească.
Creştinii ortodocşi din acest oraş – Freiburg – se numără printre întemeietorii Consiliului local al Bisericilor Creştine (ACK) şi al Asociaţiei Bisericilor Răsăritene (AG-Ostkirchen), care susţine cheltuielile de întreţinere ale acestei biserici frumoase şi pentru care îi mulţumim.
Un cuvânt de mulţumire se cuvine şi Arhiepiscopiei romano-catolice, care a pus la dispoziţia creştinilor ortodocşi această biserică (e vorba de Biserica „Maria Schutz” din Freiburg n.n.).
Vă îndemn pe toţi creştinii ortodocşi din acest oraş, indiferent de naţionalitate, să mergeţi mai departe pe acest drum al colaborării şi al „dialogului în adevăr şi dragoste”. Şi mă rog lui Dumnezeu, să vă binecuvânteze, pe Dumneavoastră şi pe toţi creştinii ortodocşi, veniţi de la Nürnberg, München, Pforzheim, Lörrach şi din alte oraşe, cu harurile Sale cele bogate».
Protoiereu Sorin Petcu – Muellheim/Baden, iulie, a. D. 2009
Pentru textele în limba germană vezi: Augoustini alloquium şi Sorini sacerdotis allocutio
Arhidiacon Gabriel Sibiescu Sfinţii mucenici: Haralambie, Trifon şi Parascheva Romana