De Ziua Eroilor Români

Pelerinaj de Ziua Eroilor Români la Soultzmatt
Sâmbătă, 15 iunie 2013

Anul acesta s-au împlinit 35 de ani, de când câţiva români din exil, la iniţiativa vrednicilor de pomenire Protoiereu Dumitru Em. Popa de la Freiburg (Germania) şi Remus Radina de la  Paris, s-au întâlnit pentru prima oară, de Ziua Eroilor Români, la Cimitirul militar român în Val du Pâtre (Valea Păstorului), în imediata apropiere a oraşului Soultzmatt – în Alsacia, în care odihnesc 680 de soldaţi  , prizonieri din timpul primului război mondial (1916-1918), aduşi aici de către armata germană. Pentru enoriaşii parohiei române Naşterea Maicii Domnului – din Freiburg, pelerinajul anual la cimitirul militar din Soultzmatt a devenit tradiţie, deja împământenită.  Pelerinajul nu are loc, cum s-ar cuveni,  în Joia Praznicului  Înălţării Domnului, zi în care Biserica Română serbează şi Ziua Eroilor Români, ci sâmbătă, după Înălţare.

S-a procedat dintotdeauna astfel, întrucât data Praznicului Înălţării Domnului, dependentă de data Sfintelor Paşti din Calendarul Iulian, nu corespunde cu data la care Bisericile şi confesiunile creştine neortodoxe  serbează Înălţarea  Domnului, după  Calendarul Gregorian,  ci cu una, două sau trei săptămâni, adesea chiar patru săptămâni mai târziu, într-o zi normală de lucru. Ani de-a rândul s-a ţinut seama şi de românii veniţi în pelerinaj pe termen lung, din ţări mai îndepărtate sau de pe alte continente,  şi care, folosindu-se de ocazie, îşi prelungeau pelerinajul de sâmbătă de la cimitirul militar de la Soultzmat, până duminică, mergând şi la alte cimitire militare din Alsacia, în care sunt înmormântaţi români – prizonieri de război, de pildă la cele din Haguenau şi Dieuse.

După ce s-au rânduit din vreme toate cele necesare pentru ceremoniile tradiţionale cu această ocazie şi în baza aprobării din partea Primăriei din Soultzmatt, sâmbătă –15 iunie, orele 10:30, participanţii s-au îmbarcat în autobuzul închiriat cu acest scop şi au plecat în pelerinaj spre Soultzmatt. Cheltuielile de transport au fost acoperite în parte de către participanţi,  contribuind fiecare, după principiul ortodox din vremurile cele frumoase şi de demult, adică „după dragoste şi putere”, restul completându-se din fondurile parohiei, ca toată lumea să aibă parte de bucurie deplină.
Ca să ajungem la destinaţie la ora prevăzută (12:00) şi să ne putem pregăti în linişte pentru slujba de pomenire, anunţată pentru orele 13:00, şoferul nostru, dl Ovidiu Csiszar,  a ales ruta cea mai directă – Freiburg – Breisach – Roufach – Soultzmatt. Unii dintre participanţi sunt deja veterani de Pelerinaj la Cimitirul militar român de la Soultzmatt, alţii au mai venit în ultimii doi sau trei ani, în timp ce câţiva tineri – studenţi români la universitatea din Freiburg, ne- au însoţit pentru prima oară.

Ca în fiecare an, părintele Protoiereu Sorin Petcu a pregătit un material documentar despre Cimitirul militar român de la Soultzmatt şi despre soarta vitregă a soldaţilor români, prizonieri de război înmormântaţi aici, pe care l-a citit în timpul călătoriei. La pregătirea materialului documentar s-a folosit de cartea francezului Jean Nouzille, cu titlul Calvarul prizonierilor români  de război în Alsacia şi Lorena, 1917-1918.
Lectura i-a impresionat pe participanţi şi i-a motivat, să conştientizeze mai intens atât scopul pelerinajului în sine, cât şi trecutul istoric zbuciumat al poporului român.
Autobuzul cu grupul pelerinilor a ajuns la destinaţie la orele 12:00. Aici aşteptau şi alţi conaţionali, veniţi cu automobile particulare din Franţa, Elveţia şi Germania, spre a participa la ceremoniile legate de slujba de pomenire. Din partea  Primăriei oraşului  Soultzmatt au participat la ceremonie domnii: Bernard Heiny şi André Schlegel.

În timp ce s-au pregătit cele necesare pentru slujba de pomenire, pe la cruci s-au aprins lumânări aduse cu acest scop, după care, la orele 12:45, a fost depusă o coroană de flori în trei culori (roşu, galben şi albastru) la baza crucii-monument, în timp ce mulţimea intona Imnul Eroilor Români (Muzica de Gh. Brătianu, versurile de I. Dormidont). traditur memoriae
După un  moment de reculegere în faţa monumentului, a urmat slujba tradiţională de pomenire a Eroilor Români, săvârşită de către  P.C. Protoierei: Sorin Petcu, parohul enoriilor române ortodoxe de la Freiburg şi Pforzheim, şi Vasile Molnar, parohul enoriilor ortodoxe române de la Lörrach, Saarbrücken (în Germania) şi Strassbourg (în Franţa), ajutaţi de către  coriştii parohiei române de la Freiburg.
Ca de fiecare dată, slujba de pomenire a fost marcată de citirea maiestoasă a Pomelicului Eroilr de la Soultzmatt Pomelnicul Eroilor de la Soltzmatt, întocmit de către părintele Dumitru Em. Popa, încă din al doilea an de pelerinaj la Soultzmatt (1979).
Părintele Sorin Petcu a citit Pomelnicul rar, cumpătat şi integral, cu numele, prenumele, gradul militar sau ierarhic, titlul academic etc.
Şirul numelor pomenite  începe cu Ferdinand I – Regele României – Întregitorul şi continuă cu cei care au contribuit la făurirea României Mari – clerici, militari şi politicieni. De asemenea au fost pomeniţi şi eroii români, de după primul război mondial: „Mareşalul Ion Antonescu împreună cu ostaşii români, căzuţi pe câmpurile de luptă în cel de-al doilea război mondial”, „Toţi martirii neamului românesc – mireni şi clerici – omorâţi în închisorile comuniste din România”, precum şi „Toţi eroii români, căzuţi jertfă la revoluţia din anul Domnului 1989”, fără a-i trece cu vederea pe „Toţi românii trecuţi la Domnul în exil, departe de Patria şi de familiile lor”.

Înainte de ridicarea colivei şi a ofrandelor tradiţionale, dl dr. med. Mihai Neagu Basarab, vicepreşedintele Consiliului Parohial de la Freiburg, a ţinut o scurtă cuvântare despre  jertfa ostaşilor români în slujba Patriei şi a Neamului Românesc, în primul război mondial, şi despre importanţa păstrării identităţii noastre naţionale.
Un succint discurs a ţinut şi dl Bernard Heiny, reprezentantul Primăriei oraşului Soultzmatt, care a amintit de trecutul istoric şi de ceea ce a determinat amenajarea Cimitirului militar român de la Soultzmatt, la iniţiativa şi cu sprijinul comunelor Goubewiller şi Soultzmatt, ca semn de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Statul Român, care s-a dovedit prietenul loial al Franţei, în timpul primului război mondial.
N-am reprodus şi discursul d-lui Bernard Heiny, deoarece cuprinde în mare parte informaţii luate din cartea lui Jean Nouzille, menţionată mai sus, cu titlul „Calvarul prizonierilor români  de război în Alsacia şi Lorena, 1917-1918”, dar acesta se poate urmări pe http://www.youtube.com/watch?v=WkdfvtpQxpY, alături de cuvântarea d-lui dr. Neagu, precum şi de un fragment din slujba de pomenire.
Doamnele Mariana Tomescu şi Silvia Diana Tătaru au recitat poeziile: O scrisoare  de la Muselim-Selo de George Coşbuc, Daniil Sihastrul de Andrei Ciurunga şi Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane! de Radu Gyr (vezi vezi 2013 – Apotheosis).
Slujba de pomenire s-a încheiat cu cântarea Veşnică pomenire, după care participanţii au cântat încă o dată, „într-un cuget şi într-o simţire”, Imnul Eroilor Români.
Părintele Protoiereu Sorin Petcu a mulţumit enoriaşilor prezenţi la slujba de pomenire a Eroilor Români din toate timpurile, îndeosebi celor care s-au ostenit pentru buna organizare şi desfăşurare a pelerinajului.

S-au împărţit apoi după datină, obişnuitele ofrande tradiţionale De Ziua Eroilor: colivă, vin, ouă roşii, cozonac, fructe, după care, participanţii s-au retras pe pajiştea verde din afara cimitirului, unde au servit împreună masa de prânz, într-o atmosferă familială de dragoste şi frăţietate. Seara, la orele 18:30, mesele, băncile, scaunele, grătarul etc. – inclusiv gunoiul menajer!! – au fost încărcate în cala autobuzului.După tradiţionala fotografie de grup, s-a dat semnalul de plecare. În drum spre Freiburg, câţiva cunoscători în ale muzicii folk au prelungit atmosfera de sărbătoare şi voie bună, acompaniaţi la chitară de dl Dragoş Cernea. La orele 20:15 am ajuns din nou în faţa bisericii  din Freiburg.

Reporter S. P. – Freiburg im Breisgau, în a. D. 2013  

Daniil Sihastrul  de Andrei Ciurunga – interpret: Silvia Tătaru

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Aşa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ştefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simţit pe-al ţării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.

Au mă sminteşte ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
şi aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moşii?
Eu nu cunosc pe lume avuţii
să-mi poată preţui un colţ de ţară.

Sau nu cumva pe platoşe oţelul
a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart zăgazul vechii mei duşmani
şi-au slobozit din suliţe măcelul?

De ce nu bate ceasul de vecernii
în pieptul Putnei – clopot necuprins?
Au taci şi tu, bătrâne? Sau ţi-au stins
făclia vieţii, viscolele iernii?

Târziu abia, în noaptea de cărbune,
cu ochii grei de-atâta nepătruns,
s-a îndurat sihastrul cu răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.

Ci nu păstra în inimă sminteală,
că nu plăieşii şi-au ieşit din minţi
precupeţind Moldova pe arginţi,
cum le-ai adus la cuget bănuială

Ei zac în lanţuri, lângă hăul mării,
şi trag în juguri puse de călăi.
Bicele însă nu le ţin ai tăi
şi mâna ce izbeşte nu-i a ţării.

Potop cumplit de neamuri fără cruce
se năpustesc acum spre crucea ta,
dar în zadar se-ncrâncenă sub ea
căci prea e sus – şi nu pot s-o apuce.

Măria Ta. Înseninează-ţi faţa,
puşcaşii n-au uitat să dea la semn,
ci doar aşteaptă chiot de îndemn
să rupă lanţul şi să ia sâneaţa.

Atunci vor arde ţestele duşmane
cu vâlvătăi de sânge şi de fum
şi nu va fi zăgaz pe nici un drum
să ne oprească iureşul, Ştefane.

Şi-ţi vom zidi biserică frumoasă
sub nesfârşitul cerului safir
să intre neamul tot sub patrafir
ca să-l primeşti, cuminecat, acasă

O Scrisoare de la Muselim-Selo
de George Coşbuc – Interpret: Mariana Tomescu

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.

Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa  –
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos de tot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot –

El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită…
…………………………………
Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie –
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.

Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!           de Radu Gyr
      Interpreţi: Silvia Tătaru şi Mariana Tomescu

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!