Arrogantia

Comportament obraznic

Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagnini

Cineva poate fi insuportabil, cu toată virtutea, capacitatea şi buna sa purtare;
adesea manierele pe care le neglijăm ca pe nişte lucruri mici sunt acele care fac
ca oamenii să decidă despre noi în bine sau în rău” (Jean de La Bruyère -*1645 – †1696).

În capitolul precedent (ecclesia in medium) am evidenţiat că destinaţia bisericii Maria Schutz era aceea de a fi folosită de către toate minorităţile ortodoxe din Freiburg, ruşii şi sârbii au cerut să slujească şi ei aici, mai ales că nu erau obligaţi să contribuie financiar la întreţinerea ei.
Aceasta a făcut ca şi acest locaş de cult să devină neîncăpător pentru cele patru comunităţi, care pretindeau să slujească în fiecare Duminică, la o oră cât de cât ortodoxă, deoarece creştinului ortodox din diasporă nu-i place să vină la biserică prea de dimineaţă, dar nici să plece de la biserică la ceas târziu, după amiază, ca să nu strice pacea familiei. Pentru că există familii mixte cu obiceiuri consfinţite,  în care duminica, bărbatul (neortodox) aşteaptă de la soţia ortodoxă să-i servească la masă „ciorba caldă la orele 12:00 fix”.

Miserica Maria Schutz
din Freiburg

Livia Piso: Maica Domnului
(Odighitria sau Călăuzitoarea)

Accesul ruşilor în biserică i-a îngrijorat instinctiv pe români, care, slujind aici de douăzeci de ani şi purtându-i de grijă, începuseră să se comporte ca şi când biserica le-ar aparţine, spunând chiar indignaţi că „Ruşii au venit peste noi în biserica noastră”. 
Părintele Dumitru Popa s-a ferit întotdeauna de imediata vecinătate a pravoslavnicilor, motivând că : „acolo unde vin ruşii, tu eşti nevoit să pleci”.
Când i-am spus că s-a hotărât, ca în viitor ruşii şi sârbii să slujească în biserică, mi-a spus: „Să te îngrijeşti din vreme de o altă biserică în care să slujeşti, că ruşii te vor da afară, aşa cum au procedat şi în alte părţi”.
La propunerea semnatarului acestor rânduri de a se primi o a doua biserică, în care să slujească ruşii şi sârbii, având în vedere  faptul că şi unii şi alţii au ca limbă liturgică slava veche şi calendar comun (Calendarul Iulian nereformat, adică pe stil vechi), răspunsul a fost:„Ortodocşilor din Freiburg li s-a pus la dispoziţie biserica Maria Schutz. Să o folosească după posibilităţi. Mai mult nu le putem oferi”.
Opt ani s-au slujit două Liturghii în aceeaşi Duminică şi la aceeaşi Sfântă Masă, ceea ce în Biserica Ortodoxă, din punct de vedere al legilor bisericeşti nu este îngăduit.

Biserica ortodoxă română
Acoperământul Maicii Domnului
din Freiburg

Situaţia comunităţilor ortodoxe din Freiburg (şi nu numai aici) fiind un caz excepţional, lipsit de o alternativă realizabilă într-un viitor apropiat, ierarhii competenţi au făcut pogorământ. Ca să se evite disensiuni între comunităţi, a fost întocmit un program obligatoriu, de care fraţii pravoslavnici n-au ţinut întotdeauna seama, foarte adesea, lungind slujbele la nesfârşit, ceea ce făcea ca românii să înceapă slujba cu mari întârzieri, cum s-a întâmplat în noaptea Sfintelor Paşti din anul 2004.
Comportamentul insolent al ruşilor i-a determinat pe români, să întocmească o listă cu iscălituri, pe care au înaintat-o împreună cu o cerere Adunării Generale a membrilor Asociaţiei, solicitând ca ruşii să nu mai slujească în biserică.
Când li s-a adus la cunoştinţă plângerea românilor, ruşii au răspuns cu neobrăzată dezinvoltură: „Noi n-am ştiut (sic) că pe români îi deranjează faptul că noi depăşim timpul prevăzut pentru slujba noastră” şi s-au angajat să respecte programul, ceea ce nu întotdeauna era posibil.

Biserica ortodoxă română
Acoperământul Maicii Domnului
din Freiburg

Masa de altar
(original din 1889),
azi obiect decorativ

Mulţi dintre români credeau că ruşii dinadins nu respectă programul, ca să-i determine pe români să se scârbească de comportamentul lor insolent şi să se mute în alt locaş de cult, iar biserica Maria Schutz să le rămână lor. Românii au solicitat insistent autorului acestor rânduri «să-i dea afară pe ruşi din biserica noastră», fără să conştientizeze însă că nu el era cel competent să le rezolve cererea lor.
Noul preşedinte al Asociaţiei, preotul evanghelic Matthias Uhlich, a găsit soluţia salvatoare pentru conflictul dintre români şi ruşi. La intervenţia sa, Consiliul parohial de la biserica evanghelică Sfântul Toma din Freiburg a oferit locaşul de cult comunităţilor ortodoxe sârbe şi ruse.
Comunitatea sârbă a primit oferta, comunitatea rusă însă a condiţionat transferul şi slujirea în această biserică, de instalarea unui iconostas, precum este cel din biserica Maria Schutz, de sfinţirea altarului de către un episcop ortodox şi de interdicţia intrării altor persoane în altar, cu excepţia preotului ortodox şi a ajutoarelor sale, ceea ce ar fi însemnat că nici măcar preotului evanghelic – în situaţia de atunci Matthias Uhlich – nu-i mai era îngăduit să intre în altarul bisericii sale.

Golgota, Răstignirea Domnului

La Adunarea Generală a Asociaţiei, din 5 decembrie 2010, era programată alegerea membrilor Consiliului Administrativ şi ai Comitetului Pastoral. Spre surprinderea tuturor, la şedinţă au participat absolut toţi membrii din comunitatea rusă, fiind majoritari faţă de numărul celorlalţi participanţi din alte comunităţi ortodoxe (greci, români, sârbi – împreună) şi de alte confesiuni, cu drept de vot.
Nimeni nu s-a aşteptat ca ruşii să vină pregătiţi să preia conducerea Asociaţiei. Preotul rus a respins descărcarea Consiliului administrativ şi a propus alegerea unui alt Consiliu format exclusiv din ortodocşi, având ca preşedinte pe pr. Sorin Petcu, urmând ca Asociaţia să fie în viitor mono–confesională, ceea ce însemna excluderea membrilor de alte confesiuni.
Propunerea a fost respinsă, iar şedinţa a fost suspendată. Acest act de rea credinţă a dus la desfiinţarea Asociaţiei, iar ruşilor nu li s-a mai îngăduit să slujească în biserica Maria Schutz, urmând ca aceasta, în viitor, să fie folosită numai de către români şi greci, în timp ce ruşilor li s-a pus la dispoziţie biserica romano-catolică Sfântul Canissius din cartierul Freiburg – Landwasser.

Protoiereu Sorin Petcu,   Müllheim/Baden, 5 septembrie 2016