Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
Biserica ortodoxă română
Acoperământul Maicii Domnului
din Freiburg
Întemeirea locaşului de rugăciune
«Pus-ai turm de tărie Biserica Ta, Hristoase Cuvinte, Cel ce eşti mai înainte de veci, că ai întemeiat-o pe ea pe piatra credinţei. Pentru aceasta neclintitî rămâne în veci, avându-Te pe Tine printr-însa, în vremile cele mai de pe urmă, Om făcut fără schimbare. Deci, mulţumind, Te lăudăm, zicând: Tu eşti Cel mai înainte de veci şi astăzi în veci, Împăratul nostru, slavă» (Din slujba vecerniei la sfinţirea bisericii, Arhieraticon, Bucureşti 1993, p. 137).
Acest sfânt locaş de rugăciune a fost construit spre sfârşitul secolului al 19-lea, datorită creşterii densităţii populaţiei din această zonă (atunci periferică) a oraşului Freiburg.
În anul 1880, regiunea în care se află biserica era aproape nepopulată; de o parte şi de cealaltă a râului Dreisam, care străbate oraşul Freiburg, existau puţine case, printre acestea fiind menţionate câteva hanuri (azi restaurante şi hoteluri): Vaporul (das Schiff), Vânătorul (der Schütze), Trei Regi (Dreikönige), iar din 1810, moşia seniorială Böhringer, cu casă de locuit şi clădiri servind pentru agricultură (pe terenul pe care încă se mai află sala de festivităţi a parohiei Maria Hilf – Maria-Protectoarea); în partea de jos a străzii Pădurea Neagră (Schwarzwaldstraße), se afla Fabrica de nasturi (Knöpfefabrik) şi locuinţele pentru lucrătorii din fabrică, în apropiere de fostul iarmaroc, devenit mai târziu arealul expoziţiei (Messeplatz), pe care, după anul 2010, s-a construit un centru comercial.
Biserica ortodoxă română Acoperământul Maicii Domnului din Freiburg zidită ntre anii 1885-1889
În absida altarului se află Sfânta Masă, orginal din anul 1889, când a avut loc târnosirea locaşului de rugăciune.
În fundal Madona albă
pictură murală în pigment (1924)
Cartierul de locuinţe al lucrătorilor de odinioară, cunscot sub denumirea specifică scopului iniţial − Knopfhäusle (căsuţele năsturarilor), se află ca şi biserica, sub protecţia monumentelor istrorice, ceea ce înseamnă că nu poate cădea victimă speculanţilor în branşa construcţiilor, demolarea lor fiind nepermisă.
În anul 1885, la stăruinţa canonicului (Domkapitular) Boulanger şi a şefului de orhestră (Domkapellmeister) Gustav Schweizer, de la catedrala arhiepiscopală din Freiburg, s-a pus piatra de temelie pentru construirea bisericii Maria-Hilf, pentru muncitorii din fabrica de nasturi.
Pentru construirea locaşului de cult s-au cheltuit atunci 80 000 de Mărci.
Capela fost sfinţită la 27 octombrie 1889, de către arhiepiscopul romano-catolic Christian Roos. Legat de această zi, cronicarul vremii menţionează: «Era o zi ploioasă, totul însă s-a desfăşurat sărbătoresc, paşnic şi vesel» (Fotografia din dreapta, sus, datează din anul 1924).
Lângă biserică a fost construit un imobil cu trei etaje, în care a fost adăpostită o aşa numită Schwesterstation (pentru călugăriţe catolice infirmiere), în care, până nu demult, au mai funcţionat o grădiniţă pentru copii de confesiune romano-catolică, o staţiune socială şi locuinţele câtorva călugăriţe romano-catolice, cărora parohia Maria-Hilf le încredinţase şi întreţinerea locaşului de cult precum şi conducerea şi administrarea grădiniţei de copii.
Datorită duhului intim şi familiar care o însufleţea, biserica Maria Schutz a devenit filiala Parohiei Sfântul Ioan Botezătorul din Freiburg, probabil după 1899, anul în care biserica Sfântul Ioan a fost târnosită.
Sfintele vase
(potir, disc, copie, steluţă),
darul Prinţului Nicolae al României
Masă de altar din anul 1889:
azi mobilier decorativ
Cu timpul, oraşul Freiburg s-a extins în ţinutul de sus, de o parte şi de cealaltă a râului Dreisam, numărul credincioşilor catolici, din jurul bisericii Maria Hilf, crescând până în anul 1914 la cca. 4000 de suflete.
La cele cinci slujbe religioase, în zile de Duminică, participau până la 1800 de credincioşi, iar numărul celor care se împărtăşeau în timpul anului era de până la patruzeci de mii.
Mica bisericuţă Maria Schutz era de fiecare dată plină până la refuz, astfel că situaţia devenise de nesuportat, fapt care a determinat autoritatea bisericească, să întemeieze în această zonă o parohie proprie provizorie (eigene Pfarrkuratie = filială) şi totodată să înceapă pregătirile, pentru construirea bisericii parohiale actuale Maria Hilf, un locaş de cult de proporţii arhitecturale impunătoare, nu departe de biserica Maria Schutz.
Masă de altar din anul 1889:
azi mobilier decorativ
În comparaţie cu alte locaşuri de cult din Freiburg, de proporţii arhitectonice impunătoare, biserica Maria Schutz era considerată doar o bisericuţă, situată (în vremea aceea) la periferia oraşului, care însă a devenit foarte repede, pentru locuitorii oraşului Freiburg şi pentru nenumăraţi creştini din împrejurimi, loc preferat de pelerinaj şi izvor de binecuvântare şi de mângâiere.
Nu ştim cum arăta interiorul locaşului de cult până în anul 1921, când au început lucrările de restaurare, care au durat până în anul 1923, conduse fiind de către pictorul Hermann Anton Bantle (*22 aprilie 1872-†27 iulie 1930), din München, considerat maestru în pictura sacrală în frescă (pigment).
De la Bantle se mai păstrează trei picturi în frescă-pigment: două în părţile laterale intrării în Sfântul Altar şi cea de-a treia în absida Altarului, icoana praznicului, reprezentând pe Sfânta Fecioară Maria în Alb (Weiße Madonna), în poziţie de rugăciune (orantă).
Acestea vor fi prezentate în capitolele următoare, nu înainte însă de a atenţiona cititorii paginii bisericii noastre, că descrierea locaşului de cult expusă aici nu are pretenţia de a fi la înălţimea unei descrieri efectuate de un profesionist.
Protoiereu Sorin Petcu, în august, a.D.
