Pentru extindere
daţi Klick pe imagini
Posturile rânduite de biserică în cursul anului
Biserica Ortodoxă de Răsărit a rânduit pentru drept-credincioşii creştini anumite posturi. Căci „Postul – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează”.
De aceea, Sfintele Soboare şi Aşezămintele Părinţilor bisericeşti pedepsesc cu asprime pe stricătorii de posturi. Astfel, Canonul 69 al Sfinţilor Apostoli porunceşte: „Dacă vreun episcop sau citeţ, sau cântăreţ, nu posteşte Sfântul Marele Post, sau Miercurea sau Vinerea, să se caterisească (adică să i se ia darul); afară dacă nu-i împiedecat de boală; iar de va fi mirean, să se afurisească”.
a. Ce este postul şi care este rostul lui
În Mărturisirea Ortodoxă (Partea 3, Răspuns la întrebarea 7) citim: „Postul este înfrânarea de toate mâncările, sau, la caz de boală numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate lucrurile lumeşti şi de toate lucrurile cele rele, pentru ca creştinul să poată face rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu…”.
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă.
Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că uşurează şi pe unul şi pe celălalt.
Păstrează şi întăreşte sănătatea trupului şi dă aripi sufletului, în râvna şi sârguinţa noastră spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană: „Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană. Este viaţa şi petrecerea îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului” (Sfântul Simeon al Tesalonicului).
Disciplina postului nu este o invenţie creştină. Ea îşi are începutul în Legea Vechiului Testament.
Citim acolo că Moise a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pe Muntele Sinai, înainte de a primi din mâinile lui Dumnezeu Tablele Legii. Şi pâine n-a mâncat şi apă n-a băut (Ieşirea, 36, 2; Deuteronomul 9,18; 8; Judecători 20,26; 1 Regi, 7,6).
În cartea Înţelepciunea lui Isus Sirah stă scris: „Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa” (37, 32-34).
Sfinţii Evanghelişti Matei (4,2) şi Luca (4,2) spun că Mântuitorul însuşi a postit 40 de zile şi 40 de nopţi în pustie, înainte de a începe să propovăduiască Evanghelia.
I-a învăţat şi pe Ucenici cum să postească (Matei 6, 16-18), iar altă dată le-a spus că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17,21; Marcu 9, 29).
Urmând pilda Domnului Hristos, Apostolii şi ucenicii lor au postit şi ei (Faptele Apostolilor 13, 2,3; II Corinteni 6,5), şi tot ei au rânduit postul pentru toţi creştinii.
b. După asprimea lui, postul este de mai multe feluri:
a. Ajunarea desăvârşită, când nu mâncăm şi nu bem nimic, cel puţin o zi întreagă;
b. Postul aspru sau uscat (ξηροφγια) sau ajunarea propriu zisă, când
mâncăm spre seară, mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc.);
c. Postul obişnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai „mâncări de post”, adică nu mâncăm „de dulce” (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime);
d. Post uşor (dezlegarea), când, la anumite sărbători mari, care cad în cursul posturilor de peste an, se dezleagă , la peşte, la vin şi untdelemn.
c. După durata lui, postul este de două feluri:
a. Post de o zi
b. Post de mai multe zile
Posturile de mai multe zile de peste an şi pricinile pentru care ţinem aceste posturi, sunt urmatoarele:
Pentru extindere
daţi Klick pe imagini
I. Sfântul şi Marele Post,care se mai numeşte şi Postul Patruzecimii, Păresemile, Postul Paştilor,este rânduit în cinstea Patimilor Domnului, pentru curăţirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi pocăinţă, pentru împărtăşirea cu vrednicie cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului Iisus Hristos.
El închipuieşte postul cel de 40 de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4,2; Luca 4, 2).
Ţine şapte săptămâni, începând din Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui Adam din Rai) şi încheindu-se în noaptea Sfintelor Paşti, la Învierea Domnului.
Fiind în legătură cu Sfintele Paşti, sărbătoare schimbatoare (cu dată variabilă n.n.),începutul acestui post este menționat în calendarul fiecărui an.
Este cel mai de seamă, mai vechi, mai lung şi mai aspru dintre posturile bisericeşti.
În acest post nu se mănâncă: carne, ouă, brânză, peşte, untdelemn şi nu se bea vin. Se mănâncă deci numai bucate fără untdelemn, legume şi poame.
Avem dezlegare: la vin şi untdelemn – numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină) şi la peşte – numai în ziua de Buna Vestire (25 martie) şi în ziua de Florii, pentru că acestea sunt Praznice Împărăteşti.
Zilele cu dezlegare la vin şi untdelemn, precum şi cele cu dezlegare la peşte mai sunt menţionate şi pot fi căutate la însemnarea despre Zilele posturilor în care mâncăm untdelem şi dezlegăm la vin, precum şi la însemnarea despre Zilele posturilor în care mâncăm peşte.
Cu deosebită evlavie, se cuvine să postim săptămâna de la începutul Postului Mare şi săptămâna Patimilor.
Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post, luni şi marţi, se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine şi apă; în săptămâna Patimilor, se mănâncă la fel, în afară de joi – când se poate mânca de douăori, iar vineri şi sâmbătă este post desăvârşit.
Copiii, bătrânii şi bolnavii sunt scutiţi de ajunare şi au voie, în Postul Mare, să mănânce bucate cu untdelemn şi să bea vin.
II. Postul Sfinţilor Apostoli sau al Sânpetrului, este rânduit de Biserică în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, precum şi a celorlalţi Apostoli, care s-au ostenit pentru vestirea Evangheliei şi pentru răspândirea credinţei creştine.
Acest post este un prilej de înălţare a sufletului şi aminteşte şi de postul cu care Sfântul Apostol Pavel, împreună cu Barnaba, s-au pregătit înainte de trimiterea lor la propovăduire, din porunca Duhului Sfânt (vezi Faptele Apostolilor 13, 2-3).
Acest post este în legătură cu Paştele şi cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători schimbătoare (cu date variabile n.n.). De aceea nu începe la data sorocită şi poate dura mai mult sau mai puţin.
Se lasă sec însă totdeauna în Duminica Tuturor Sfinţilor (prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh), seara, şi se posteşte până la 29 iunie – ziua Sfinţilor Apostoli.
Dacă 29 iunie cade miercurea sau vinerea, nu se mănâncă de dulce.
Acest post este un post mai puţin aspru: nu se mănâncă carne, ouă, şi brânză.
Lunea, miercurea şi vinerea nu se mănâncă untdelemn şi nu se bea vin.
Marţea şi joia este dezlegare la untdelemn şi vin, iar sâmbăta şi duminica – dezlegare la peşte.
Dacă în zilele de luni, marţi şi joi cade vreun Sfânt mai mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (†), atunci se mănâncă peşte; iar de cade miercurea sau vinerea, se mănâncă numai untdelemn şi se bea vin.
Dacă, miercurea sau vinerea, se întâmplă vreun Sfânt cu priveghere sau hramul bisericii, atunci este dezlegare la peşte, la untdelemn şi la vin.
III. Postul Sfintei Marii sau al Sântă-Măriei Mari, numit şi Postul lui August, este postul dinaintea Adormirii Maicii Domnului şi se ţine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, după tradiţie, înainte de a trece la cele veşnice, a petrecut în neîncetată rugăciune şi ajunare.
Acest post durează două săptămâni, de la 1 la 15 august.
Se lasă sec la 31 iulie; iar de va cădea această zi miercurea sau vinerea, se lasă sec la 30 iulie.
De asemenea, dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) cade în zi de post (miercurea sau vinerea), va fi dezlegare la peşte, iar de dulce se va mânca abia a doua zi, adică la 16 august.
În ziua Adormirii Maicii Domnului se mănâncă peşte.
În acest post, nu se mănâncă: carne, ouă, brânză şi peşte, iar
sâmbăta şi duminica este dezlegare la untdelemn şi vin.
În timpul acestui post, se citeşte în mod deosebit Paraclisul Maicii Domnului (al doilea).
D. Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putinţa curăţirii trupeşti şi sufleteşti.
A fost rânduit pentru a ne pregăti spre cuviincioasa întâmpinare a Naşterii Domnului şi închipuie noaptea în care trăia omenirea dinainte de venirea Mântuitorului, când Patriarhii şi Drepţii Vechiului Testament aşteptau împlinirea Scripturilor. Acest post aminteşte şi de ajunarea de 40 zile a proorocului Moise în pustia Sinaiului, înainte de a primi Tablele Legii (Ieşirea 34, 28), de postul de 40 de zile al profetului Ilie (3 Regi 19, 8) şi de postul Patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să aştepte şi creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe Cuvântul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria.
Acest Post ţine 40 de zile, de la 15 noiembrie la 25 decembrie.
Se lasă sec în seara Sfântului Filip, la 14 noiembrie. Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, postul va începe în seara zilei de 13 noiembrie.
Se posteşte de: carne, ouă şi brânză.
Lunea, miercurea şi vinerea, se mănâncă fără untdelemn şi nu se bea vin; marţea şi joia, este dezlegare la untdelemn şi vin, iar sâmbăta şi duminica, la peşte, untdelemn şi vin.
Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri, prăznuim vreun Sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (†), se mănâncă cu untdelemn şi se bea vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie (†), atunci este dezlegare şi la peşte.
Marţea şi joia se mănâncă peşte, untdelemn şi se be vin, dacă în aceste zile prăznuim vreun sfânt mare, hramul sau sărbători însemnate în calendar cu culoare roşie.
În cea din urmă zi a acestui post (Ajunul Crăciunului) se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafărului de seară, care închipuie Steaua Magilor; apoi se mănâncă mîncare uscată: pâine, seminţe, poame, etc.
În această zi preotul umblă cu Icoanan Naşterii Domnului, cântând Troparul Praznicului, aducând prin aceasta în casele creştinilor Vestea cea Bună a marii sărbători din ziua următoare.
În ziua Crăciunului, în orice zi ar cădea aceasta, se mănâncă de dulce.
