Pentru extensiune
daţi Klick pe imagini
Stimaţi compatrioţi,
Astăzi, în sâmbăta următoare zilei Înălţării Domnului, pentru a 36-a oară, în acest cimitir, se adună români din Germania, Franţa şi Elveţia, pentru a cinsti memoria ostaşilor români, morţi în prizonierat pe aceste meleaguri, în timpul Primului Război Mondial, mai ales din cauza marii epidemii de gripă din iarna lui 1917, dar şi ca urmare a mizeriei, a frigului, a subalimentării sau a gândului că sunt departe de patrie şi de familie.
Cimitirul a fost amenajat prin strădaniile conjugate ale Reginei Maria a României şi ale autorităţilor locale franceze din Soultzmatt, care iată, în acest an, s-au îngrijit, pentru o cât mai funcţională amenajare a spaţiului din jurul cimitirului.
Vom putea aprecia în ce măsură s-a realizat o optimizare a ambianţei. Este de notat faptul, că după ce şi România a aderat la Europa Comună, primăria din Sultzmatt a acordat o importanţă sporită acestor comemorări, pe care noi, ortodocşii români le numim parastase şi în cadrul cărora urmărim, să-i uşurăm de păcate pe cei ce zac aici, sub pământ şi, în acelaşi timp, să ne pregătim şi nouă terenul pentru iertarea păcatelor noastre.
Pentru că atunci, când ne rugăm pentru iertarea păcatelor altora, Dumnezeu, fie că le iartă sau nu pe ale acestora, le pregăteşte cu siguranţă pentru iertare şi pe cele ale noastre, cei care ne rugăm pentru iertarea păcatelor altora.
Cei îngropaţi aici, majoritatea tineri sub 25 de ani, nu erau păcătoşi. Erau copii de ţărani, crescuţi în mijlocul şi în ritmurile naturii, care nu prea lasă loc săvârşirii de păcate. Poate că unii or fi fost ceva mai leneşi, răsfăţaţi de mamele lor când au fost mici, sau alţii, or fi fost mai lacomi, dornici de căsătorii cu fete cu zestre mai mare. Rugându-ne pentru iertarea păcatelor lor, vom obţine mai uşor, desigur tot prin căinţă, şi iertarea păcatelor noastre.
Înaintea Dumneavoastră, de-a lungul anilor, într-o astfel de zi de sâmbătă, au trecut pe aici Cicerone Ioaniţoiu, organizatorul primelor parastase aici, Majestatea Sa Regele Mihai I şi Familia Regală a României, părintele Dumitru Popa, Petre Vălimăreanu, redactorul şef al revistei „Vatra”, singura revistă din exil, care a apărut mai mult de 40 de ani, fără întrerupere, Caranfil Spânachi, membru marcant al exilului românesc anticomunist şi multe alte personalităţi, pentru a căror iertare de păcate, ar fi cazul de asemenea să ne rugăm acum; pentru că la rândul lor şi ei au făcut pentru România, pentru iertarea păcatelor românilor, ceea ce se împlineşte, cel mult, prin anumite schituri şi mânăstiri mai greu accesibile turiştilor, precum cei care vor veni sâmbăta viitoare aici, din păcate pentru a încinge periniţa printre morminte, cum s-a mai întâmplat.
România este împotmolită astăzi într-o tranziţie păguboasă, pentru oricine nu-i bandit. Nici Europa nu stă mai bine, poate că şi din alte pricini, poate chiar din cauza unei propagande, a unei ideologii anticreştine şi antiumane.
Este regretabil, că nici măcar Vechiul Testament nu mai este acceptat de propaganda oficială, pentru că în cea mai amplă parte a Cărţii Sfinte, se vorbeşte în repetate rânduri despre felul în care Dumnezeu îşi ceartă credincioşii şi le promite pedepse, ori de câte ori aceştia, din varii motive, uită de existenţa Celui de Sus sau îşi caută idoli păgâni.
Refacerea demnităţii şi a demnităţii şi a optimismului pleacă de la înţelegerea situaţiei şi acceptarea adevărului istoric, chiar şi atunci când realitatea trebuie urgent schimbată.
Desigur, noi nu putem şi nu trebuie să intervenim direct în politică. Trebuie doar să ne rugăm la Dumnezeu intens, din toată inima, să aibă grijă de noi, să nu ne lase.
Sunt sigur că Atotputernicul nu ne va lăsa, tocmai acum, când credinţa în Dumnezeu tinde să devină monopol musulman.
Ai milă de noi, Doamne, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt încă inconştienţi!
Dr. Mihai Neagu Basarab – Freiburg im Breisgau
Soultzmatt, 23 mai 2015