Pentru extindere daţi Klick pe imagini
Zis-a Domnu–n vremea ceea de Dumitru Em. Popa
În genunchi, băbuţa Safta asculta cu luare-aminte,
Cum citea din Evanghelii prea Cucernicul Părinte,
Cu glas dulce şi frumos,
Cam aşa: „În vremea ceia” – ar fi spus Domnul Hristos,
„Că acel, ce are–n casă două haină–n bună stare,
Să dea una de pomană şi la cel care nu are.
Cei ce au pământuri multe şi viţei, asini şi vaci,
Să le vândă, iar arginţii să-i împartă la săraci.
Iar acela, care vede în nevoi pe-al său aproape,
Fără pic de chibzuială să se-arunce şi să-l scape”.
Şi-apoi câte alte, toate
Ce scria la el în Carte.
A trecut de-atuncea vreme! Scuturase frunza plopii.
Necăjită, baba Safta trecea pe la poarta popii.
Şi, privind printre uluce,
Vede cum, pe sfoară-ntinse, stau rufe să se usuce;
Ii, cearceafuri, şerveţele, ici cămăşi nenumărate,
Opt rânduri de haine nouă, pânză, rochii colorate,
Apoi ciorapi de mătasă,
Pentru coana preoteasă.
Popa sta pe-o buturugă!… aduna nişte surcele;
Baba Safta intră-n curte:
– Sărut dreapta Părinţele!
– Bună ziua, mătuşică! Ce vânt te-aduce la noi?
– Ia-n păcate şi nevoi!
Mai de una, mai de alta, îşi spunea baba necazul,
Că purceaua i-a rupt gardul, cum copiii sar pârleazul;
I-au furat inul din tindă, ouăle de la găină,
Nucile din podul casei, mere, prune din grădină.
Îndrugând aşa-nainte,
Trece şi la cele sfinte.
– Hei Părinte! Toate-s bune şi toate sunt de folos,
Cum cântai la Ovidenii! Tare mândru şi frumos,
Despre Maica Preacurata şi despre Domnul Hristos!
– Apoi, de! Cântam şi eu,
Cum m-a învăţat Dumnezeu!
– Aoléu, Părinte dragă! n-a spus Domul Hristos oare,
Cel ce are două haine să dea şi la cel ce n-are?
– Da! aşa a spus, mătuşă! Aşa trebuie să faci,
Ca să ai comori în ceruri şi cu Raiul să te-mpaci.
– Multe lucruri minunate a spus Dumnezeu, Părinte,
Bine e de cel ce merge pe cărările Lui sfinte;
Dar săracul, ce să facă? el mereu e cu păcate.
Nici măcar o lumânare, ca să cumpere nu poate;
Uite! De doi ani de zile, mi-e băiatu-n concentrare.
Nu mai am un ban în pungă, el nici haină nu mai are!
Şi mă rog Sfinţiei Tale, să fii bun şi inimos,
Cum a fost cu toţi săracii – Domnul Iisus Hristos.
Haine multe ai pe culme! Dă una lui Gheorghe-al meu,
Că ţi-i mare plata-n ceruri, cum a spus şi Dumnezeu.
„Eşti nebună, tu, femeie!?”
Sare popa ca pe scrum.
„Zis-a Domnu-n vremea cee’
De demult, şi nu acum”.
Uedemerfeld, 28 octombrie 1945