Preoţi şi diaconi – slujitori în Biserica ortodoxă română din Berlin
1940 – 1945
Pentru documentaţia despre personalul bisericesc de la Berlin, redată mai jos, m-am folosit de condica, întocmită cu acest scop, de Părintele Emilian Vasiloschi, aflată acum în arhiva bisericii noastre. Nu ştim dacă documentaţia este completă. După felul cum a fost întocmită, ţinând seama şi de metoda de lucru (până în cel mai mic detaliu!), caracteristică Părintelui Vasiloschi, cred că aceasta trebuia să cuprindă datele tuturor persoanelor, care îi erau – într-un fel sau altul, de ajutor în treburile parohiei. Părintele a procedat la întocmirea condicii, ţinând seama, mai întâi, de ordinea ierarhică -preoţi, diaconi, cântăreţi, paraclisieri-, angajaţi cu leafă lunară. Documentaţia nu cuprinde informaţii şi despre alte persoane active în viaţa parohiei, de pildă despre dirijorul corului, Sergiu Celibidache, pe care Părintele îl aprecia foarte mult. Acest lucru ne determină să credem, că Părintele va fi intenţionat şi acest lucru, dar situaţia critică dinspre sfârşitul războilui în Berlin (bombardamente, incendii, reparaţii, refugiu) nu i-a mai îngăduit să definitiveze documentaţia.
Preotul Andrei Vascan, fost preot în satul Cegoreni, comuna Bieşti, Jud. Orhei (11 ani preoţie), numit cu Ordinul nr. 14863 din 10 octombrie 1940.
Biserica ortodoxă română (Jerusalemer Kirche) din Berlin (1938-1944)
Preotul Visarion Puiu (1913-1991)
Preotul Visarion Puiu, s-a născut în Bucovina de Nord, la 6 iunie 1913, în Sinăuţii de Jos, comuna Tureatca, jud. Dorohoi, nu departe de locul unde s-a născut şi Părintele Emilian Vasiloschi Sinăuţii de Sus).
Fiul lui Vasile Puiu şi al Mariei, născută Damaschin, absolvent al Seminarului Veniamin Costache din Iaşi, licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1937) şi doctorand în Teologie la aceeaşi facultate (cu teza de doctorat: Problema muncii în cadrul fiziologic, economic şi biblic), preot paroh la parohia Negreşti II, jud. Neamţ.
A ocupat numeroase funcţii de conducere în diferite organizaţii culturale şi studenţeşti. Până să vină la Berlin publicase în ţară două cărţi: Comunismul marxist faţă cu învăţătura creştină, Piatra Neamţ 1939, şi Flăcări ce nu se sting – icoane din viaţa creştină, Bucureşti 1941).
Vine la Berlin ca preot duhovnic al ucenicilor şi preot ajutător pe lângă parohia ortodoxă de aici, cu consimţământul Mitropoliei Moldovei şi cu binecuvântarea Patriarhului (Nr. 19040 din 31 Decembrie 1942), întărite cu decizia Ministerului Muncii Nr. 8436 din 9 Dec. 1942.
În anul 1944 a revenit în ţară. În anul următor, 1945, a fost numit director al Ateneului popular din Tătărăşti şi secretar general al Căminelor Culturale din Moldova, aflate sub directa coorodonare a Fudaţiei Culurale «Regele Mihai I».
Între anii 1945-1947 a reuşit «să trenasforme „Ateneul” în ultima redută a culturii româneşti anticomuniste».
Acuzat de «naţionalism» şi «uneltire contra ordinii sociale» a ispăşit 12 ani (1952-1964) în închisorile comuniste din Botoşani, Suceava, Ghencea, Ocnele Mari, Bacău, Gherla, Periprava, Stoeneşti.
«A pătimit pentru verticalitatea sa, pentru ideile şi convingerile sale patriotice, pentru dargostea de neam».
După eliberare (1964) i s-a încredinţat parohia Sărata Dobreni, apoi parohia Gârcina (1968), ambele în judeţul Neamţ, de unde s-a pensionat la 1 aprilie 1989. S-a săvârşit din viaţă în anul 1991. A fost înmormântat în curtea bisericii din Gârcina, în care slujise timp de 21 de ani.
În timpul vieţii a publicat doar două cărţi : «În satul lui Negrea» (nuvele) şi romanul «Taina Gabrelei». Editura «Princeps Multimedia» a strâns îm trei volume toată opera părintelui Visarion Puiu, inclusiv volumle de memorialistică : Ateneul Popular din Tătărăşti – o fortăreaţă anticomunistă, Slujitor sub trei patriarhi, Sub steaguri comuniste, care, prin bunăvoinţa domnului Vladimir Puiu din Bucureşti – nepotul Părintelui Visarion, le-am primit în dar pentru biblioteca bisericii noastre din Freiburg.
Prin publicarea celor trei volume menţionate aici, şi a scrierilor literare – memoriale, Părintelui Visarion Puiu I se restabileşte locul ce i s-ar fi cuvenit demult, în rândul martirilor din închisorile comuniste din România şi în elita intelectuală românească.
Preotul Econom Stavrofor Emilian Vasiloschi
S-a născut la 29 Octombrie (stil vechi) 11 Noiembrie (stil nou) 1886 în Sinăuţii de Sus, judeţul Rădăuţi, în Bucovina.
La 1 Ianuarie 1942 a fost numit preot paroh al bisericii române de la Berlin. După război a organizat Biserica Ortodoxă Română din Germania, pe care a păstorit-o până la sfârşitul acestei vieţi (1966).
Vezi şi Preotul Emilian Vasiloschi – date biografice in capitolul “memorabilis”.
Diaconul Alexandru Cristea, a fost Protodiacon la Catedrala din Chişinău, „vremelnic diacon la biserica Boteanu din Bucureşti, în timpul ocupaţiunii Basarabiei de către Ruşi”, voce de tenor, şi bun organizator de cor. A fost numit diacon la Biserica română din Berlin în vara anului 1942, dar a refuzat să vină, în urma sfatului familiei sale. S’a întors la Chişinău, a fost hirotonit preot, şi după scurt timp a încetat subit din viaţă în urma unui atac de cord.
Diaconul Ion M. Barnea, absolvent al Seminarului “Sfântul Nicolae” din Râmnicul Vâlcii, şi al Facultăţii de teologie din Bucureşti, doctor în teologie de la Universitatea din Atena, fost membru ospitant al Şcolii Române din Roma, cunoscător al limbilor: greacă, italiană, franceză, germană. La 18 mai 1943 a fost hirotonit întru diacon pe seama Bisericii ortodoxe române din Berlin de către P.S. Veniamin, Vicarul Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei.
Cântăreţii bisericii
Zaharia Constantin Duhu, student anul III – teologie, numit cu Ord. nr. 15807, Octombrie 1940.
De la Berlin se refugiază la Paris (la Issy les Moulineaux), unde este arestat de GESTAPO şi internat în lagărul de la Buchenwald-Fichtenheim, unde a murit ,împreună cu alţi compatrioţi şi prieteni, în bombardamentul anglo-american din 24 August 1944.
Grigore Cristea, născut la 15 mai 1915, în comuna Cotorca, judeţul Buzău. În timpul şcolarităţii a fost trecut în acte şi cu numele Vasile Grigore Cristea. Român ortodox, licenţiat în teologie la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1941). De la 1 Martie 1937 cântăreţ bisericesc la parohia Văcăreasca-Buzău, de aici mutat la Biserica Doamnei din Bucureşti (1 Martie 1939) – concomitent funcţionar la Cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor – şi de aici, mai apoi (1 August 1942), transferat la Capela română din Berlin. La 31 Octombrie 1943 a fost hirotonit diacon.
Paracliserii bisericii
Ion Struc, născut la 12 August 1916 în comuna Alexeni, jud. Bălţi; absolvent al Seminarului teologic din Chişinău, licenţiat al Facultăţii de teologie din Chişinău (Iaşi-Chişinău), doctorand în teologie şi student la Facultatea de filozofie din Berlin. A funcţionat la biserica din Berlin de la sfârşitul anului 1941 până în vara anului următor (1942), după care (după declaraţia sa) „s’a reîntors în Ţară.”
Nicolai A Ioanei, născut la 10 Aprilie 1924 în comuna Pipirig, judeţul Neamţ; absolvent al Şcolii de Cântăreţi din Iaşi.
La Berlin învăţa şi limba germană. A fost numit paracliser la Biserica română din Berlin de către Ministerul Culturii (Ord. nr. 46067 din 1 Septembrie 1942) şi de către Patriarhia Română (Ordinul nr. 1661/1943).
A venit în Germania cu grupul ucenicilor trimis de către Ministerul Muncii, la 11 Decembrie 1941.
A lucrat ca ucenic la Hermann Göhring Werke din Wattenstedt, apoi la Luther-Werke din Braunschweig şi, în cele din urmă, la fabrica Neumann din Berlin, după care (Septembrie 1943) a trecut ca paracliser la Biserica Română.
Protoiereu Sorin Petcu – Müllheim 2006
Arhipresviterul mitrofor
Emilian Vasiloschi
(1886 – 1966)