E ziua ta

E ziua ta,  de Dumitru Popa

E ziua ta.
Vezi cum se strâng
În juru-ţi florile din crâng?
Nu simţi parfumul lor uşor?
N’auzi al păsărilor cor
Şi codrii cum se frâng?

Priveşte câmpu’n lung şi lat,
Lan lângă lan, tot grâu curat;
Flăcăi şi fete mari se’ntrec
Şi ziua întreagă şi-o petrec
Voioşi, la secerat.

Iar un taraf de lăutari,
Urmaşi ai vechilor slătari,
Aşteaptă, ca’ntr’o zi de Mai
Să te conducă cu alai,
Mireasă la altar.

La braţul mirelui dorit,
Să te întorci spre răsărit,
Apoi să laşi în urma ta
O cale albă, ca de nea,
Şi flori de mărgărit.