Drum bun versuri de Vasile Alecsandri
Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun, bravi români, ura!
Cu sacul legat în spate, cu armele-n mâini, ura!
Fie zi cu soare, fie, sau cerul noros,
Fie ploi, ninsoare fie, noi mergem voios, drum bun!
Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun, bravi români, ura!
Cu sacul legat în spate, cu armele-n mâini, ura!
Steagul să lucească, steagul, pentru el trăim,
Țara să-nflorească, țara, pentru ea murim, drum bu
Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun, bravi români, ura!
Cu sacul legat în spate, cu armele-n mâini, ura!
Fie zi cu soare, fie, sau cerul noros,
Fie ploi, ninsoare fie, noi mergem voios, drum bun!
Noi mergem voios, drum bun!
Treceţi, batalioane române, Carpaţii
Treceți batalioane române Carpații
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi!
Sărută-ți, copile, părinţii și frații
Și-apoi să mergem la război.
‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.
Treceți batalioane române Carpații
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.
Versuri pentru ziua de atac versuri de Camil Petrescu
Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât, –
Mâine va fi un atac mare
Şi-atât.
De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu raniţa şi arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie şi-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În şoapte.
Târziu ne vor opri în faţa porţii.
În faţa porţii nevăzute-a morţii.
La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi,
Vom aştepta din nou
Noi ordine.
Vom aştepta
Vom aştepta chinuitor
Şi-apoi pătrunşi de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătuşaţi, greoi,
În zorii albicioşi şi umezi de septembre
Când palele de ceaţă se rup peste tufişuri
În şiruri rare vom urca,
Cu paşi definitivi
Colina, după care stăm
Şi dincolo, deodată –
De nepătruns, pătrunzător şi gol
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Unic, imens şi nou
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Surprinşi privim o clipă acest ţinut funest.
Un semn, un gest…
Şi-ncet pornim pe povârnişul gol al morţii
Intrăm, alunecăm pe povârnişul gol şi noroios al morţii.
Prietene soldat,
Cu toate că afară plouă,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Şi mintea şi puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ţi mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Şi-atât.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât.
Fii gata,
Pregăteşte-ţi frumos sufletul.
Omoară în el -de azi- tot trecutul.
Fă din el un trup de mort
Cu piele de ceară şi vine albastre.
Ghemuit în cort,
Ţi-aprinde iar ţigarea.
Cadavre-s de acum nădejdile noastre…
Nu ştie nimeni…
Nu bănuie nimeni…
O, nimeni nu ştie ce va fi.
Dar mâine pe-nserate
Câţiva, acei ce plasa morţii-o vor răzbate,
În jurul lor cu sete şi groază vor privi.
Prietene soldat, până diseară,
Până la noapte, pune flori de sticlă rece
Pe tot ce-a fost…
Liniştit, liniştit, liniştit.
Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii liniştit…
Omoară-ţi sufletul cu grijă, şi calm
Ai timp destul.
Aşa a fost să fie,
În zi de toamnă burniţoasă, cenuşie.
O, încă-o dată, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseară ne vor da ceai şi pesmeţi.
Omoară-ţi sufletul de cu vreme
Ca să poţi mânca liniştit.
(Ceaiul e bun ca să nu îngheţi.)
Prietene soldat,
Ucide-ţi sufletul cu grijă:
Restul n-are nici o însemnătate:
De va fi glonţ, sau colţ de schijă,
Până la tine nimic nu va străbate.
Tu, Ardeal versuri de Ştefan Hruşcă
Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, îţi suntem oşteni,
Templu sfânt, templu sfânt, munţii Apuseni.
Că tu ne eşti vatră şi din piatră-n piatră,
E tăria unui neam de moţi,
Asta-i ţara noastră, noi nu stăm în gazdă,
Horea nostru-i risipit pe roţi.
Refren…
Ne-au furat barbarii, ne-au căznit mai marii,
Dar avem în piepturi şapte vieţi.
Ne vibrează-n sânge, pân’ la Putna plânge
Clopotul ce bate la Râmeţ.
Refren…
Nu vrem răzbunare, doar atât ne doare,
Că se pierde amintirea-n val.
Doamne dă-i tărie, unei mâini să scrie
Biblia latinului Ardeal.
Refren…
Râuri cresc purtate, ţări ce nu sunt toate
Dar veni-vor si mai bune veşti
Pentru toţi românii care-şi sunt stăpânii
Soarele răsare-n Bucureşti
Refren…
Unde-i Avram Iancu, să mai frângă rangul
Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iată că răsare Iancu din oricare,
E-n puterea fiecărui fiu.
Refren…
Pentru-această ţară, poate să şi moară,
Fiecare dintre noi râzând.
Restul e dorinţă de îngăduinţă,
Şi să fie pace pe pământ.
Refren…
Nu uitaţi aceasta, dreaptă ne e brazda,
Ce-am lucrat cu ale noastre mâini.
Fiecare munte ştie-aici să cânte,
Imnul „Deşteptaţi-vă români”.