Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
Proces -Verbal *
despre incidentele din ziua de Duminică – 26.11.1978,
în Capela Sfântul Nicolae din Cimitirul Vechi,
în Salzgitter-Lebenstedt.
Certurile nu ar dura mult, dacă vina ar fi numai a unei părţi (François de La Rochefoucauld).
Potrivit înţelegerii avute cu Părintele Protiereu Alexei Makejew (vezi scrisoarea din August 1978), a patra Duminică din lună a fost rezervată Părintelui Protoiereu Dumitru Popa (Freiburg în Breisgau). În această zi, la orele 6:30 – dimineaţa, dl. Gheorghe Vasilache, preşedintele Consiliului Parohial, a venit în biserică să aprindă căldura şi să pregătească cele necesare. Puţin timp mai târziu, a venit în biserică şi Părintele Florea, împreună cu soţia sa, şi a intrat imediat în altar. Deşi domnul Vasilache l-a atenţionat că această duminică – aşa cum i s-a comunicat prin telefon, este prevăzută Părintelui Popa, Părintele Florea i-a răspuns că despre acesta nu este nimic scris în Statutele sale. Prin urmare, dl. Vasilache a alergat la Părintele Popa să-i comunice starea lucrurilor.
Către orele 8, în timp ce Părintele Florea pregătea Proscomidia, iar d-na Florea citea psalmi, Părintele Popa, însoţit de d-nii G. Vasilache şi Georg Nowotni, a intrat biserică şi şi-a exprimat surprinderea de a întâlni acolo pe Părintele Florea, deoarece hotărârea Consilului parohial rus îi fusese comunicată în scris de către Părinte Protoiereu A. Makajew – chiriaşul legal al Capelei, iar dl. Vasilache îi făcuse cunoscut serviciul liturgic prevăzut pentru această a 4-a Duminică din Noiembrie. În acelaşi timp i-a arătat Părintelui Florea scrisoarea Părintelui Makajew, însă Părintele Florea i-a răspuns doar, că această scrisoare nu-l interesează, întrucât aceasta este biserica lui. Rugându-l insistent, să evite un scandal şi să respecte această Duminică rezervată pentru dânsul, Părintele Popa a luat în linişte de pe Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie şi Crucea de binecuvântare ale Părintelui Florea şi le-a pus la o parte. Părintele Florea însă le-a repus în acelaşi loc. Acţiunea aceasta s-a repetat, încât nu mai exista nici o îndoială, că Părintele Florea era pus pe ceartă. Atunci Părintele Popa s-a văzut nevoit să-l silească pe Părintele Florea să iasă din Altar şi să închidă Uşile Împărăteşti după el. Părintele Florea a început să plângă şi înşfăcând lucrurile sale, însoţit de soţia sa, a ieşit din biserică ameninţând, că Părintele Popa nu va mai pune niciodată piciorul în această biserică. În acest timp, d-lor Vasilache şi Nowotni, care s-au adresat Poliţiei, li s-a răspuns, că Poliţia nu se amestecă în problemele bisericeşti.
În slujba lui Dumnezeu şi a românilor în exil.
Protoiereul Dumitru Em. Popa slujind la mormântul unui român
Între timp au venit şi credincioşii la slujbă. După slujirea Sfintei Liturghii, Părintele Popa le-a făcut cunoscute credincioşilor, incidentele ruşinoase. Din comunitatea Părintelui Florea, o doamnă mai în vârstă, care a venit de la început, a ieşit din Capelă odată cu familia Florea iar soţii Baran au participat activ la Slujba Părintelui Popa, până la sfârşit.
Freiburg, 29 Noiembrie 1978.
Au semnat: Părintele Dumitru Em. Popa – Protoiereu, Gheorghe Vasilache, Georg Nowotni.
* Traducere din limba germană (S. Petcu)
Continuare în infideliter
