Capela ortodoxă Maria Schutz din Freiburg
Pentru extindere daţi „Klick” pe imagini
r e p o r t a j *
cu titlul La intrarea în Biserica Maria Schutz realizat de Lucian Loga şi Dr. Octavian Vuia, radiodifuzat de Postul de radio Free Europe, la 20 Octombrie 1980, consemnat şi de către Părintele Protoiereu Dumitru Em. Popa în Cartea de Aur a Bisericii Ortodoxe Române din Republica Federală a Germaniei.
Acum un an s-a constituit la Freiburg în Breisgau, în ţara (landul – provincia n.n.) Baden – R. F. a Germaniei, o asociaţie ecumenică de lucru, pentru sprijinirea activităţilor pastorale ale comunităţilor Bisericii ortodoxe (parohiile ortodoxe române, ruse, greacă, sârbă), care activează în această regiune.
În apelul adresat de preşedintele asociaţiei, profesorul de drept canonic la Facultatea de Teologie catolică de la Universitatea din Freiburg, Carl-Gerold Fürst, cere credincioşilor celor trei mari ramuri creştine: ortodocşilor, catolicilor şi protestanţilor să se unească în strădaniile lor, pentru a sprijini diaspora ortodoxă din această regiune a Germaniei, ca să-şi poată dezvolta activitatea ei religioasă.
Asociaţia ecumenică de la Freiburg îşi propune să înlesnească desfăşurarea activităţilor pastorale ale comunităţilor ortodoxe din Sudul ţării (landului sau provinciei n.n.) Baden. Iată că numai în răstimpul unui an, acest stăruitor apel a începutsă-şi dea roadele din plin.
O biserică aparţinând Arhiepiscopiei Catolice din Freiburg a fost restaurată pe cheltuiala ei (a Arhiepiscopiei n.n.) şi a Bisericii Evanghelice şi predată acum în mod solemn Centrului ortodox din Freiburg (Asociaţiei de lucru Bisericile Răsăritene respectiv Arbeitsgemeinschaft Ostkirchen n.n.) spre a servi ca sfânt locaş comunităţilor ortodoxe din localitate, în fruntea cărora se găseşte cea românească, condusă de protoiereul Dumitru Em. Popa, vicarul Eparhiei pentru Europa Centrală.
Biserica Evanghelică din Baden a contribuit şi ea la această operă ecumenică, dăruind iconostasul ce împodobeşte sfântul locaş ortodox din Freiburg, cu Hramul Maicii Domnului (Maria Schutz – Ocrotirea (Sfintei) Maria – mai ortodox: Acoperământul Maicii Domnului n.n.) şi daniile credincioşilor au contribuit la desfăşurarea acestei impunătoare opere.
Festivităţile prilejuite de acest măreţ eveniment religios, de semnificaţie profund ecumenică, au fost marcate prin mai multe manifestări de ordin religios.
Mai întâi a avut loc o şedinţă a Consiliului Eparhiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală Episcopia, tocmai la un an de la înfiinţarea ei, cu prilejul căreia au fost discutate problemele cele mai urgente de rezolvat ca: ordinea parohiilor, mijloace de existenţă ale Eparhiei şi nevoia de preoţi.
A urmat apoi ţinerea Adunării generale a Comunităţii Ecumenice pentru Biserica răsăriteană (Asociaţia de lucru – Bisericile Răsăritene sau Arbeitsgemeinschaft Ostkirche e.V. n.n.), sub preşedinţia profesorului Fürst şi având ca vice-preşedinte pe Părintele Dumitru Em. Popa şi pe pastorul Schirmer (Karl-Heinz Schirmer, Decanul Şcolii Evanghelice din Freiburg n.n.), scoţându-se şi pe această cale în relief, caracterul ei ecumenic, având deci în fruntea ei un catolic şi un protestant (şi un ortodox n.n.).
Fiecare dintre comunităţile, ce aparţin după confesiune acestei asociaţii este reprezentată în plus prin câte un membru (comunităţile nu au fost şi nu sunt membri în asociaţia de lucru, cu excepţia preoţilor ortodocşi, care sunt membri de drept în consiliul de conducere. Membru în asociaţe poate deveni orice persoană indiferent de confesiune n.n.).
A fost aprobat şi Statutul Asociaţiei şi membrii ei au putut constata, că această reunire de forţe şi bunăvoinţe creştineşti a fost fructuoasă. De acest fapt şi-au putut da seama cu o zi în urmă şi comunităţile ortodoxe din Freiburg şi împrejurimi.
Ceremonia predării noului locaş a fost fastuoasă, deci îndeplinită în spiritul umilinţei (!- smereniei?) creştine şi a dragostei de aproapele.
În prezenţa a numeroşi credincioşi care au umplut neîncăpătoarea biserică şi a reprezentanţilor Bisericilor, catolică şi protestantă din Freiburg, un sobor de preoţi ortodocşi, români, greci şi ruşi, în fruntea cărora se afla Mitropolitul Augousutinos, Exarh al Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, s’a săvârşit Sfânta Liturghie, cu prilejul căreia a fost sfinţit Iconostasul.
La sfârşitul Liturghiei, Mitropolitul Augoustinos, care urmează să fie înscăunat la Bonn ca Exarh pentru ortodocşii din Germania (pentru grecii ortodocşi din Germania n.n.) de sub jurisdicţia constantinopolitană (Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol n.n.), a mulţumit Comunităţii (Asociaţiei n.n.) ecumenice şi Bisericilor surori, care prin străduinţele lor au dus la această înfrăţire, ce demonstrează pe deplin roadele pe care le poate da o acţiune de înfrăţire creştinească pe plan local.
O înfăptuire ce poate să-şi aibă rezonanţa ei şi pe o treaptă mai înaltă a străduinţelor ecumenice contemporane.
Împreună cu Î.P.S. Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice pentru Germania au slujit şi protoiereul Dumitru Em. Popa şi preotul dr. Viorel Mehedinţu, iar corul a dat răspunsurile liturgice în româneşte, în greceşte şi în slavonă, sub conducerea doamnei Tatjana Miron. Tot cu prilejul acestei festivităţi dela Freiburg a avut loc conferinţa profesorului Anastasios Kallis, care deţine o catedră dedicată Bisericii Ortodoxe (de Teologie ortodoxă n.n.), la Facultatea de teologie catolică dela Münster în Westfalia. Încă un semn al conlucrării ecumenice între Bisericile creştine.
Profesorul Kallis a vorbit despre semnificaţia Liturghiei în viaţa religioasă a creştinilor ortodocşi. În lumea ortodoxă, precizează profesorul Kallis, mai mult poate ca în altă parte, Liturghia constituie centrul existenţei creştine.
Prin ea, creştinul ortodox participă din plin la Taina Întrupării Logosului divin, a Pătimirii şi Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Prin ea el se face părtaş la procesul răscumpărării şi a transfigurării vieţii sale creştine. Liturghia de rit occidental -este de părere profesorul Kallis -, prin transformările istorice prin care a trecut, în urma Reformei şi Contra-reformei, e mai puţin încărcată de taină ca liturghia răsăriteană.
Transfigurarea existenţei sale (a omului n.n.) creştine are loc odată cu participarea credinciosului la Taina Euharistiei, adică a împărtăşirii cu darurile Jertfei Mântuitorului.
În Comunitatea ortodoxă individul (omul creştin n.n.) nu se pierde ca într-o colectivitate totalitară, ci este – prin liturghie – ridicat la rangul de persoană, ba chiar de personalitate, în sensul cel mai profund al cuvântului. În această comunitate (comuniune n.n.) liturgică el învaţă şi trăieşte roadele iubirii de aproapele, căci, aşa cum spune Apostolul Ioan în prima sa scrisoare sobornicească: „Cine nu iubeşte n’a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” Iar dragostea de aproapele, încheie profesorul Kallis, se desăvârşeşte prin participarea credinciosului la Taina liturgică a preamăririi Domnului, a înfăptuirilor şi jertfei Sale pentru binele omenirii (mântuirea lumii n.n.).
Pentru noi Românii, conferinţa profesorului Kallis ne-a reamintit (de) lămuririle pe care Lucian Blaga le dădea diferenţei de stiluri de viaţă ale creştinilor din Occident şi Răsărit, diferenţe nu numai formal-Teologice, ci şi substanţiale în ordinea metafizică.
Înţelegerea acestor diferenţe substanţiale de trăire creştină sunt de o importanţă capitală pentru progresul ideii ecumenice şi mai cu seamă pentru realizarea reunificării Bisericilor creştine.
Festivitatea ecumenică de la Freiburg, atât prin solemna ei liturghie, cât şi prin conferinţa profesorului Kallis ne-a ajutat să ne reamintim de fericita constelaţie confesională, care se străduieşte să-şi realizeze ţelul mai îndepărtat, dar mult dorit: al intercomuniunii creştine, adică al împărtăşirii din acelaşi potir, cum spunea regretatul Patriarh Ecumenic, Athenagoras.
*Pentru evitarea unor eventuale onfuzii am considerat binevenite câteva prceizări, pe care le-am marcat cu altă culoare.
Protoiereu S. Petcu Freiburg în Decembrie a.D. 2009
