Pentru extensiune
daţi Klick pe imagini
Stimați compatrioți,
Ne adunăm astăzi aici, unii dintre noi pentru a 39-a oară, pentru a-i comemora pe cei 687 de ostași români, aflați aici în prizonierat, în timpul Primului Război Mondial, Războiul de reîntregire a Patriei, ostași care, în cea mai mare parte au murit de foame sau de frig, cei mai mulți fiind bolnavi de faimoasa gripă spaniolă, care a făcut în 1917, nouă milioane de victime.
Deci, cei mai mulți soldați români, morți aici în prizonierat, comemorează astăzi centenarul jertfei lor. Sunt o sută de ani de când au murit împăcați cu Dumnezeu, fără să fi știut cum merge războiul, dacă am învins sau vom fi zdrobiți de Puterile Centrale. Germanii s-au purtat cu multă cruzime cu prizonierii români, considerând că Regele Carol I și mai apoi Ferdinand şi-au trădat patria, mergând la război împotriva Germaniei.
Așa se și explică pentru ce sătenii din Soultzmatt, care aduceau de mâncare prizonierilor câte ceva din puţinnul lor, erau împuşcaţii de către paznicii lagărului de prizonieri.
Regimul la care au fost supuşi românii a fost un regim de exterminare. Numai în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1917, au murit aici degeraţi 71 de ostaşii români.
S-a calculat că, din 80.000 de români căzuţi în prizonierat până la 1 februarie 1917, mai erau în viaţă în octombrie 1918 numai 28.000. Din cei aflaţi în Germania, peste 40% au murit, majoritatea în decurs de 4 luni.
Într-un film realizat de către Marilena Rotaru, cu concursul părintelui Vasile Molnar, se arată că, la un număr egal de prizonieri, în 4 luni, au murit tot atâţia români, câţi belgieni au murit în 4 ani.
Trebuie făcută menţiunea, că România a intrat în război cu o întârziere de doi ani şi că belgienii erau în lagăre aflate la 200 km de patria lor, în timp ce românii erau la 2.000 km de căminele lor.
Medici elveţieni, din partea Crucii Roşii Internaţionale, au inspectat lagărul de prizonieri români de la Soultzmatt şi au stabilit edeme de foame la majoritatea supraviețuitorilor, care însă nu se plângeau. Înţeleseseră că asta le fusese soarta, dar erau conştienţi că nu există jertfă zadarnică; ştiau că ei, în prizonierat, mor pentru patrie, ca şi pe câmpul de luptă. Şi mai înţelegeau, oarecum confuz, că nu sunt omorâţi în legitimă apărare, cum se moare în lupte la război, şi că aceia care deliberat îi omoară, va trebui cândva să plătească, poate că abia în alte războaie, dacă nu cumva chiar şi în acesta.
Acest cimitir a fost construit în anul 1924 de către Statul Francez, la dorinţa Reginei Maria a României. La ceremonia sfinţirii, în ziua de 9 aprilie 1924, au paricipat Regele Ferdinand şi Regina Maria ai Românieial (foto-stânga).
Există aici 556 de morminte individuale şi alte două morminte comune, în care se află rămăşiţele pământeşti a încă 131 de prizonieri români.
Din iniţiativa unui grup de români exilaţi din Franţa, Elveţia, Germania, slujba de pomenire a Eroilor Români s-a săvârşit, începând din anul 1978, în fiecare an, în prima sâmbătă după Înălţarea Domnului Iisus la Cer.
Zeci de mii de prizonieri români, din rândul celor 800.000 de soldaţi români morți în primul război mondial, au murit senini, în schimbul întregirii țării și poate și ca arvună de suferință românească, pentru ca România să poată supraviețui acestei tranziții actuale, care durează de 27 de ani, impusă fiind de eșalonul al doilea al Partidului Comunist Român, care continuă să conducă România.
Numai așa se poate explica faptul, că în anul 2016, în afara granițelor ţării, s-au născut mai mulţi copii români decât în România.
De asemenea, așa se explică şi faptul, că lăcomia de miliarde a unui Adrian Năstase, Hrebenciuc, Băsescu sau Verestoi Atila, n-a dus încă la dispariţia României de pe harta lumii.
Numai așa se poate explica faptul, că în anul 2016, în afara granițelor ţării, s-au născut mai mulţi copii români decât în România.
De asemenea, așa se explică şi faptul, că lăcomia de miliarde a unui Adrian Năstase, Hrebenciuc, Băsescu sau Verestoi Atila, n-a dus încă la dispariţia României de pe harta lumii.
Dr. med. Mihai Neagu Basarab, Soultzmatt, 27 mai, a. D. 2017
