Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său,
şi cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială (Înţelepciunea lui Isus Sirah X,1).
După zece ani − Conferinţa preoţilor – Freiburg 2003
La 1 martie 2003, a avut loc la Freiburg a 3-a Conferinţă a preoţilor Vicariatului Român, la care a participat şi Î.P.S. Mitropolit Augoustinos.
Mitropolitul a venit la Freiburg în urma invitaţiei, pe care parohia română de aici i-o făcuse mai demult, dar pe care dânsul, din lipsă de timp dar şi din cauza unor motive care se iviseră între timp şi care nu sufereau prea multă amânare, nu o putuse onora.
În scrisoarea din 3 iulie 2002, Mitropolitul îi făcuse cunoscut părintelui Dumitru Popa că, în urma cererii sale din 18 iunie 1997 (inter qaue), l-a eliberat din funcţia de preot-paroh al Parohiilor din München şi Nürnberg şi că, ţinând seama de recomandarea sa, l-a numit ca urmaş al dânsului, pe autorul acestor rânduri.
Biserica ortodoxă română Acoperământul Maicii Domului din Freiburg
Foto: Adrian Preda
Anul Domnului 2003
Protoiereul Dumitru Em. Popa
(1913-2004)
Iată ce-i scria Mitropolitul Augoustinos părintelui Dumitru:
«Prea Cucernice Părinte Protoiereu,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, împliniţi astăzi o vârstă venerabilă. Totodată nu mai este mult până la aniversarea de 40 de ani de la hirotonia în preot a Prea Cucerniciei Voastre. Ambele aniversări sunt pentru întreaga noastră Mitropolie un fericit prilej, de a Vă mulţumi pentru munca depusă în acest răstimp în ogorul Domnului, spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor încredinţaţi nouă.
Având în vedere cuvântul psalmistului care zice: „Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen, zilele noastre sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere” (Ps. 89, 10-11), ca şi dorinţa exprimată demult de Prea Cucernicia Voastră, de a pune răspunderea şi slujirea de paroh în mâini mai tinere, prin prezenta Vă eliberăm din funcţia de Preot-Paroh al Parohiilor „Naşterea Maicii Domnului” din Freiburg în Breisgau şi „Învierea Domnului” din München, numind din ziua de astăzi în ambele funcţiuni pe Prea Cucernicul Părinte Sorin Petcu.
Pentru meritele Sfinţiei Voastre, în ceea ce priveşte înfiinţarea şi organizarea Parohiei din Freiburg, Vă acordăm dreptul de a purta titlul „Paroh onorific”.
Vă rugăm să procedaţi la cele cuvenite, pentru predarea parohiei urmaşului Prea Cucerniciei Voastre. Părintele Petcu va primi o copie a acestei scrisori, pe care este rugat să o aducă la cunoştinţă enoriaşilor de la Freiburg şi de la München.
Cu arhiereşti binecuvântări,
† Augoustinos Mitropolitul Germaniei şi Exarhul Europei Centrale»
Î.P.S. Augoustinos Labardakis,
Mitropolitul Germaniei şi
Exarh al Patriarhiei Ecumenice
pentru Europa Centrală
Protoiereul
dr. Viorel Mehedinţu
Mitropolitul avea o deosebită consideraţie faţă de părintele Dumitru, faţă de meritele şi ostenelile sale în cei 40 de ani de preoţie „în ogorul Domnului spre slava lui Dumnezeu şi spre binele oamenilor încredinţaţi nouă”.
Acesta a fost motivul pentru care Mitropolitul n-a redus aceste două acte – de „eliberare” şi de „numire” – la o simplă comunicare trimisă în scris de la Cancelaria Mitropoliei.
Dimpotrivă! Înaltul ierarh a considerat că e o datorie şi o onoare, să vină personal la Freiburg şi să facă din amândouă o adevărată sărbătoare. Nici nu putea fi altfel, dacă ţinem seama şi de un anumit principiu de viaţă şi de lucru, caracteristic Mitropolitului Augoustinos.
Nu-i plac improvizaţiile, de orice natură ar fi acestea! Foarte adesea l-am auzit spunând: „Atunci când trebuie să fac ceva, trebuie să fac bine. Altfel prefer să nu fac. Îmi displac improvizaţiile!”.
Mitropolitul a ştiut că la îndoita festivitate de la Freiburg, stabilită pentru Duminică – 2 martie 2003, vor participa şi ceilalţi preoţi ai Vicariatului. De aceea a considerat potrivit să le propună acestora o întâlnire, cu o zi mai devreme, în cadrul unei conferinţe „exclusiv a preoţilor români”, motivat şi de faptul, că aceştia nu pot participa activ la conferinţele preoţeşti anuale, organizate în cadrul Mitropoliei, din cauza insuficientelor cunoştinţe de limbă greacă.
Conferinţa a avut loc în ziua de sâmbătă – 1 martie 2003, în incinta hotelului – restaurant Kolping Haus din Freiburg.
Protoiereul
Radu Constantin Miron
Protoiereu Sorin Petcu
Freiburg Germania
Au participat: Î.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei, Părinţii Protoierei Dumitru Em. Popa, dr. Viorel Mehedinţu, Radu Constantin Miron, Vasile Molnar, părintele Sorin Petcu, diacon dr. Constantin Sporea şi Cuviosul Părinte Arhimandrit Theophilos (Parohia greacă din Freiburg – în calitate de oaspete).
Pe ordinea de zi erau prevăzute trei subiecte principale:
– situaţia Parohiilor româneşti de sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Greceşti din Germania;
– aspecte şi probleme cu care Parohiile româneşti se confruntau în acea vreme;
– hirotonia eventualilor candidaţi la preoţie.
Ordinea de zi a fost completată cu alte două subiecte:
– salarizarea preoţilor Vicariatului;
– relaţiile cu preoţii hoinari (vagantes), cu sau fără „scrisoare de despărţire” (Carte canonică).
Protoiereul Vasile Molnar
Protoiereu Vasile Molnar Strassbourg – Franţa
Protoiereul Constantin Sporea
Preotul Constantin Sporea Nürnberg
Înainte de a deschide şedinţa de lucru, Mitropolitul ne-a dăruit cărţi liturgice în limba română, cu dedicaţie personală, de asemenea în limba română. Apoi a mulţumit P.C. Părinţi Dumitru Popa, Sorin Petcu şi îndeosebi „gazdelor”, adică enoriaşilor Parohiei române din Freiburg, pentru deosebita cinste de a fi invitatul lor, evidenţiind însemnătatea acestei conferinţe preoţeşti, pentru organizarea şi îmbogăţirea vieţii religioase în toate comunităţile româneşti.
Deasemenea, Mitropolitul i-a rugat pe Cucernicii Părinţi să-l considere „ca pe unul de-al lor”, declarând „Eu sunt un român” şi precizând totodată: „Desigur nu în înţelesul cu substrat politic al declaraţiei de odinioară a preşedintelui Americii J. F. Kennedy «Ich bin ein Berliner»”.
Cu această declaraţie, Mitropolitul le-a dat P.C. Preoţi prezenţi a înţelege, că aşteaptă de la dânşii discuţii deschise, fără rezerve, „deoarece – a spus el – numai dacă noi vorbim unii cu alţii sincer şi deschis, numai astfel vom avea frumoase perspective în viitorul apropiat, şi numai astfel ostenelile noastre pastorale vor fi încununate de succese îmbucurătoare”.
Protoiereii
(de la stânga spre dreapta):
Sorin Petcu,
Dumitru Em. Popa,
dr. Viorel Mehedinţu,
Vasile Molnar
Arhidiacon Gabriel Sibiescu Înălţarea Domnului
1. Defăimare – discreditare – dispreţuire
P.C. Părinţi au descris situaţia parohiilor aflate în grija lor, problemele cu care ei înşişi şi enoriaşii lor erau confruntaţi.
S-a vorbit deschis şi mult despre campania de defăimare şi discreditare a preoţilor Vicariatului, de către preoţii Mitropoliei Române din Germania, declanşată deja cu zece ani mai devreme – 1993 (maledicere sine argumento).
S-a constatat încă odată, că afirmaţiile făcute zece ani mai devreme, de către unii sau alţii– ierarhi, preoţi, enoriaşi – n-au fost şi n-au rămas doar nişte declaraţii de circumstanţă, ci erau tot atât de actuale, ba chiar mai intensive ca mai înainte.
S-a afirmat de pildă că Ierarhii români vorbeau deschis despre „intenţiile duşmănoase ale Grecilor de a acapara parohiile româneşti din Germania”, iar recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Române (1925) o priveau ca pe o „eliberare de sub stăpânirea Patriarhiei Ecumenice”.
S-a mai spus că preoţii Mitropoliei Române din Germania îi sfătuiau pe enoriaşii din parohiile lor sau din alte parohii, să nu frecventeze slujbele şi bisericile preoţilor români – „grecofilii” de sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, nici să solicite serviciile acestora, întrucât aceia n-ar fi „recunoscuţi” (?!), iar acei români, care nu ţineau seama de sfaturile primite şi participau totuşi la slujbele săvârşite de grecofili, erau ameninţaţi cu „bătaia lui Dumnezeu”. (?!?!)
2. Situaţia parohiilor
Au fost înfăţişate aspecte din viaţa parohiilor: Freiburg, München, Nürnberg şi Pforzheim (pr. S. Petcu), Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn (pr. dr. V. Mehedinţu), Saarbrücken, Lörrach (pr. V. Molnar).
P.C. Părinţi dr. Viorel Mehedinţu şi Radu Constantin Miron au expus şi procedurile (de fapt una şi aceiaşi n.n.) inadmisibile, după care parohiile româneşti de la Karlsruhe (1998) şi de la Düsseldorf (2003) au trecut de sub jurisdicţia Mitropoliei Greceşti sub cea a Mitropoliei Române din Germania.
Mitropolitul Augoustinos, preoţii-parohi şi mare parte dintre enoriaşii celor două parohii au aflat de schimbarea jurisdicţiei abia după ce aceasta se înfăptuise deja (pendulus status).
3. Hirotonia eventualilor candidaţi la preoţie
S-a menţionat că asistenţa pastorală nu este mulţumitor asigurată, din cauza lipsei de preoţi, Mitropolitul fiind rugat să ajute la soluţionarea acestui deficit.
4. Salarizarea preoţilor români
Pr. S. Petcu a propus integrarea preoţilor români în sistemul de salarizare practicat de Mitropolie pentru preoţii greci, cărora le erau garantate asigurările sociale şi de sănătate, inclusiv un salariu (minim) de bază.
5. Atitudinea faţă de preoţii hoinari (vagantes)
S-a vorbit despre preoţi români în trecere sau veniţi la studii în Germania, dintre care unii prezentau dovada că au preoţie lucrătoare (Carte canonică sau Apolitrion) din partea episcopului eparhiot sau a protopopului sub a cărui ascultare se aflau în România, iar alţii nu posedau nici un fel de document. Şi unii şi alţii solicitau îngăduinţa de a se împărtăşi sau de a coliturghisi în parohiile româneşti, ocazional sau pe durată mai îndelungată, cum s-a întâmplat de pildă în anul 2001 la Freiburg, când doi preoţi şi un diacon veniţi la studii la Facultatea de Teologie, după ce au discutat în prealabil cu părintele Dumitru Popa, au solicitat individual, în scris, Mitropolitului Augoustinos aprobarea, să slujească în biserica de la Freiburg. Părintele Dumitru le îngăduise deja să slujească, dar pentru a avea „acoperire canonică” trimisese cererile cu pricina la Mitropolie, de unde, până la data conferinţei nu primise răspuns.
În contextul acestui subiect, P.C. Părinţi Sorin Petcu, Radu Constantin Miron şi dr. Viorel Mehedinţu au supus discuţiilor şi cazul părintelui Marius Turcu de la München.
Părintele Turcu din România, de etnie româno-germană, cu studii teologice în România ( unde şi fusese hirotonit preot) emigrase după 1990 cu familia în Germania, cu binecuvântarea ierarhului în a cărui jurisdicţie slujise ca preot. Slujise o vreme într-o parohie românească în Thüringen şi mai apoi în Berlin sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Române din Germania (Patriarhia Română). De la Berlin se mutase cu familia la Garching, în apropiere de München, fără ştirea şi aprobarea Episcopului său – Î.P.S. Serafim Joantă, fapt pentru care a fost sancţionat de acesta, cu oprirea de a mai sluji.
Văzând că încercările repetate de a restabili bunele relaţii cu ierarhul său sunt zadarnice, părintele Marius Turcu solicita primirea sa în Vicariatul Român, spre a putea sluji în parohiile româneşti de sub jurisdicţia Mitropolitului Augoustinos. În acest scop luase legătura şi întreţinea relaţii cu P.C. Părinţi Miron, Mehedinţu şi Petcu.
Părintele Sorin Petcu îl avertizase pe părintele Turcu încă de la prima convorbire cu dânsul, că preluarea lui în Vicariat va fi posibilă numai în cazul în care va prezenta Mitropolitului Augoustinos Cartea canonică sau de „despărţire” (Apolitirion) din partea Episcopului, sub care făcuse până atunci ascultare. Ori, cum acest document nu se afla în posesia părintelui Turcu, acesta putea prezenta doar un atest eliberat de un episcop din România, prin care se dovedea ca dânsul fusese hirotonit întru preot după toată rânduiala ortodoxă.
Faptul, că părintele Turcu confunda acest atestat cu Cartea canonică, ne-a uimit mai întâi iar mai apoi ne-a făcut să credem, că dânsul nu fusese niciodată în posesia acelui document, devreme ce nu ştia să facă o diferenţiere între Cartea canonică şi o simplă adeverinţă, cu atât mai mult cu cât, Cartea canonică şi necesitatea ei necondiţionată la plecarea temporară sau definitivă din parohie sau episcopie fac parte din studiul Dreptului Canonic Bisericesc.
Drept uemare, părintele Petcu a considerat potrivite şi necesare contactele mai intensive cu părintele Turcu, în perspectiva integrării acestuia în parohia „Învierea Domnului” din München, la rândul său acesta trebuind să se hotărască pentru unul dintre cei trei P.C. Preoţi (Miron, Mehedinţu, Petcu), ca persoană de încredere, care să-l recomande în scris Mitropolitului în vederea primirii în Vicariat.
Arhidiacon Gabriel Sibiescu Intrarea Domnului în Ierusalim
6. Consideraţiile Mitropolitului Augoustinos
Mitropolitul şi-a exprimat regretul şi deziluzia cu privire la campania de discreditare a preoţilor Vicariatului, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu venea de la străini ci de la români, unii fiind chiar preoţi sau episcopi.
Pentru atitudinea ostilă faţă de Patriarhia Ecumenică şi faţă de ajutorul dezinteresat, oferit de aceasta Bisericii Românilor din Germania timp de patruzeci de ani, nu a avut nici o explicaţie admisibilă, cu atât mai mult cu cât, acest lucru se întâmpla după ce România lepădase jugul dictaturii comuniste.
Cum în comportamentul ierarhilor români devenise transparent sentimentul naţionalismului dăunător, Mitropolitul a repetat şi de data aceasta, ceea ce mai spusese cu patru ani în urmă (1998) la Frankfurt (paulo post):
„Nu există nici un fel de îndoială că elementul naţional aparţine fiinţei Bisericii Ortodoxe şi fiinţei fiecărui creştin ortodox. Cu toate acestea naţionalismul nu trebuie să fie mai presus decât slujirea Bisericii. Cu privire la autocefalia bisericească, aceasta poate să fie o binecuvântare, dar poate să fie şi un blestem. Depinde din care perspectivă e privită şi înţeleasă. Nu e de mirare nici faptul, că ierarhi şi preoţi români sunt însufleţiţi de sentimente naţionaliste. Căci ei gândesc, vorbesc şi lucrează în contextul originii lor dar şi al anilor trăiţi într-un sistem politic totalitar şi ateu”.
În ceea ce priveşte această învrăjbire inadmisibilă în viaţa Bisericii, Mitropolitul spera şi aşteapta de la preoţii ambelor părţi o înţeleaptă şi bună activitate pastorală în îndrumarea religioasă a comunităţilor.
Mare dezamăgire i-a produs Mitropolitului felul cum au procedat enoriaşii din cele două parohii – Karlsruhe şi Düsseldorf – care au plecat de sub jurisdicţia Mitropoliei fără a fi făcut cunoscută această schimbare, nici Mitropolitului şi nici Cucernicilor Părinţi dr. Viorel Mehedinţu şi Radu Constantin Miron.
Şi-a exprimat deasemenea regretul, că nici măcar ierarhul român Î.P.S. Serafim Joantă al Germaniei, care a preluat aceste două parohii, n-a găsit de cuviinţă să-i comunice preluarea celor două parohii, înainte ca acest lucru să se fi întâmplat. Ar fi fost vorba doar de o formalitate.
Mitropolitul Augoustin a mai precizat că nu este nicidecum împotriva schimbării jurisdicţiei, dar este categoric împotriva procedurii după care s-a făcut aceasta.
Cum Părintele Patriarh Teoctist al României urma să vină în Germania în luna mai 2003, Mitropolitul spera să-l întâlnească, intenţionând să folosească această ocazie prielnică pentru o convorbire deschisă cu dânsul şi despre această problemă.
Mitropolitului îi era cunoscut că asistenţa pastorală în parohii nu este îndestulătoare din cauza lipsei de preoţi şi s-a declarat dispus să hirotonească pe toţi candidaţii la preoţie, care îi vor fi recomandaţi de către Cucernicii Părinţi ai Vicariatului.
Nürnberg, 17 decembrie 2000
P.C. Constantin Sporea,
hirotonia în treapta diaconiei
În perspectiva retragerii sale de la conducerea celor două parohii din München şi Nürnberg, în viitorul apropiat, părintele Sorin Petcu l-a recomandat Mitropolitului Augoustinos pentru a fi hirotonit preot, pe P. C. Diacon Constantin Sporea de la Nürnberg, hirotonit diacon la 17 decembrie 2000, în Biserica Ortodoxă Greacă „Sfântul Apostol Pavel” din Nürnberg, de către P.S. Episcop Dimitrios de Thermai, Episcop-Vicar al Mitropoliei Greceşti din Germania (foto dreapta – imagine din timpul slujbei de hirotonie). Mitropolitul a promis să-l hirotonească cât de curând, în măsura în care programul îi va permite. Şi fiindcă programul i-a permis, la 27 iulie 2003, P.C. Părinte Diacon dr. Constantin Sporea a fost hirotonit întru preot, în biserica ortodoxă greacă „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Brühl, unde preot-paroh este părintele Protoiereu Radu Constantin Miron.
Mitropolitul s-a pronunţat favorabil şi faţă de includerea preoţilor Vicariatului Român, în sistemul de salarizare a preoţilor Mitropoliei, propusă de P.C. Pr. S. Petcu.
Pentru a preveni o confuzie, care ar fi putut da naştere la speranţe zadarnice, Mitropolitul a explicat în ce constă şi cum funcţionează sistemul de salarizare a preoţilor Mitropoliei.
„Acest sistem – a spus Mitropolitul – este centralizat şi diriguit ca atare. Mitropolia nu dispune de mijloace financiare. Banii sunt viraţi de fiecare enorie în parte pe un cont central la o bancă din Nürnberg şi de acolo administrat (DATEV) cu autorizaţia Mitropoliei. Mitropolia se îngrijeşte ca preoţii Mitropoliei să primească un venit de bază lunar (salariu, asigurările sociale şi de sănătate). Acest venit de bază este asigurat cu banii pe care fiecare enorie îi virează în fiecare lună în contul bancar central din Nürnberg. Preoţii Vicariatului Român se pot integra oricând în acest sistem de salarizare, cu condiţia însă ca enoriile româneşti să asigure acest venit de bază cu contribuţii financiare lunare”.
Nürnberg, 17 decembrie 2000
P.C. Constantin Sporea,
hirotonia în treapta diaconiei
Brühl, 27 iulie 2003
Hirotonia P.C. C. Sporea
în treapta Preoţiei
Referitor la parohiile româneşti, părintele dr. Viorel Mehedinţu considera că din perspectiva acestora, lucrul acesta nu va fi vreodată posibil, astfel că preoţii români n-au putut fi integraţi în sistemul de salarizare al Mitropoliei descris mai sus.
Astfel, constatările menţionate aici, în legătură cu salarizarea preoţilor români de către Mitropolia greacă, ar trebui să fie o dovadă verosimilă pentru cei care de aproape 20 de ani flutură neadevărul, că noi primim lunar 1.500 Euro, acesta fiind şi motivul – spun dânşii – pentru care am preferat şi preferăm să rămânem sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol.
Mitropolitul i-a mai îndemnat pe Cucernicii Părinţi să întâmpine pe preoţii hoinari „vagantes” cu dragoste dar şi cu multă prudenţă, „căci niciodată nu se ştie cu ce gânduri ascunse vin la noi” – cum s-a întâmplat de pildă la Karlsruhe şi Düsseldorf (pendulus status).
Deja îmbogăţit cu experienţele oferite de cele două parohii amintite aici, Mitropolitul nu a respins cererile Cucernicilor Părinţi, studenţi la Freiburg, dar nici nu le-a aprobat.
Şi ca să evite complicaţii asemănătoare, a preferat să-i lase părintelui Dumitru deplina autoritate şi libertate de a decide el însuşi, dacă preoţi veniţi din afară pot sau nu să coliturghisească.
O decizie pozitivă din partea Mitropolitului ar fi însemnat – în situaţia respectivă – o îngrădire a autorităţii părintelui Popa, deoarece – în cazul unui eventual conflict între dânsul şi preotul oaspete – părintele Dumitru n-ar fi putut să-i interzică aceluia să slujească, înainte ca Mitropolitul să fi anulat aprobarea dată mai înainte.
În legătură cu acest lucru, se cuvine un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă P. C. Părinte dr. Mihai Valica de la Vatra Dornei, P .C. Părinte profesor Gabriel Coroamă de la Seminarul Teologic de la Iaşi şi P. C. Părinte Diacon Dorin Covaci de la Timişoara, care – în timpul studiilor la Facultatea de Teologie din Freiburg – au slujit cu noi sau în lipsa noastră la Freiburg în Germania şi la Baden în Elveţia şi n-au produs nici un fel de dezbinare între enoriaşi şi nici între enoriaşi şi noi – preoţii „grecofili”.
Brühl, 27 iulie 2003
Hirotonia P.C. C. Sporea
în treapta Preoţiei
Nürnberg, 17 decembrie 2000,
slujbă ahierească cu
P.S. Episcop Vicar
Dimitrios de Thermai
Faţă de situaţia părintelui Marius Turcu de la München, Mitropolitul s-a arătat binevoitor, chiar dacă informaţiile pe care le deţinea erau – cum am spus mai sus – nu tocmai clare.
A menţionat mai întâi că în Mitropolie e loc pentru toţi preoţii buni, indiferent de etnie sau cetăţenie. «Dacă Părintele Turcu este un preot bun – a declarat Mitropolitul – ar fi mare păcat să se piardă din cauza capriciilor unor persoane cu răspundere. Un preot bun este întotdeauna un câştig pentru Biserică, cu condiţia însă ca unitatea parohiei să dăinuie, iar preotul să nu condiţioneze angajamentul său în lucrul pastoral de sentimentele personale faţă de episcopul sub ascultarea căruia se află. Unui preot nu-i este îngăduit să spună: „Mie nu-mi place de acest episcop. Din acest motiv merg la alt episcop, care este pe gustul meu”».
I-a întrebat apoi pe Cucernicii Părinţi dacă sunt de acord cu primirea părintelui Marius Turcu în Vicariat. Răspunsul fiind unanim pozitiv, le-a recomandat P.C. Preoţi Miron, dr. Mehedinţu şi Petcu contacte intensive cu părintele Turcu şi, în baza rezultatelor obţinute, părintele dr. Mehedinţu să întocmească şi să înainteze la Mitropolie o recomandare scrisă, în vederea preluării acestuia în Vicariat.
Mitropolitul intenţiona să solicite el însuşi Arhiepiscopiei Sucevei, eliberarea Cărţii canonice pentru părintele Turcu, în situaţia în care cererea acestuia ar fi respinsă.
Înainte de ridicarea şedinţei de lucru, părintele dr. Viorel Mehedinţu a mulţumit Mitropolitului Augoustinos pentru grija părintească faţă de parohiile româneşti, pentru ajutorul de tot felul oferit enoriaşilor şi preoţilor români în ostenelile lor, de a găsi soluţii înţelepte pentru rezolvarea problemelor şi depăşirea greutăţilor cu care erau confruntaţi.
La rândul său, Mitropolitul a mulţumit pentru invitaţia de a veni la Freiburg, ocazie cu care a putut avea loc şi mult dorita întâlnire cu preoţii Vicariatului Român.
Şi-a încheiat cuvântul de mulţumire zicând: „Întrucât Biserica Română este şi Biserica noastră (desigur în înţelesul de Biserică Ortodoxă n.n.), sunt gata să ajut întotdeauna şi pretutindeni acolo unde îmi este cu putinţă”, după care a împărtăşit preoţilor binecuvântarea lui Dumnezeu, putere şi bună reuşită în activitatea lor pastorală.
După Conferinţă, participanţii au servit împreună cina în aceeaşi sală de şedinţă.
A doua zi – duminică – 2 martie 2003 – s-a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie cu arhiereu în Biserica Maria Schutz, cu participarea unui impresionant număr de credincioşi.
Prot. Sorin Petcu, în iunie, a. D. 2009 în Freiburg
Continuare în: nunc dimittis Domine
Preoţii Sorin Petcu şi
Constantin Sporea
slujind Dumnezeiasca Liturghie
în biserica ortodoxă greacă
din Nürnberg