Pentru extindere
daţi Klick pe imgani
O filă tristă de istorie românească
„Mergi, călătorule, şi spune Lacedemonienilor,
că noi am căzut aici împlinind legea”.*
Aceste cuvinte le-am auzit prima oară la ora de limba elină, declamate cu patos de către eruditul nostru profesor – părintele dr. Vasile Sibiescu, de la Seminarul Teologic din Buzău. Le auzise sau le citise şi dânsul, probabil ca şi noi odinioară, în vremea ostenelilor noastre cu elina veche.
În vremea studiilor la Atena, părintele dr. Vasile Sibiescu nu a lăsat să-i scape ocazia de a vizita şi Thermopylae – locul legendar, unde, în anul 430 (î.d.Hr.), trei sute de soldaţi spartani, sub comanda lui Leonida, s-au jertfit pentru patrie, pentru neam, pentru libertate, după ce Ephialte făcuse cunoscute perşilor poziţiile strategige de apărare.
A fost desigur şi dânsul impresionat, vizitând unul dintre locurile în care istoria s-a scris cu sânge, după cum şi noi suntem impresionaţi, ori de câte ori păşim pe locul, unde – într-un fel sau altul – s-a scris istoria omenirii şi, nu mai puţin în locurile, unde este vorba de istoria mai veche sau mai nouă a neamului nostru românesc.
Părintele Sibiescu rostea cele douăsprezece cuvinte cu mult patos, ba chiar cu sfinţenie, impresionându-ne într-atât, încât de fiecare dată, ne vedeam cu ochi minţii, undeva în strâmtoarea de la graniţa Tesaliei, citind inscripţia în piatră, în memoria legendarilor eroi lacedemonieni.
Părintele profesor de odinioară, precum şi patosul plin de sfinţenie cu care vorbea despre eroii de la Thermopyle, îmi vin în minte de fiecare dată de Ziua Eroilor Români, ştiuţi şi neştiuţi, „căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea ţării, întregirea neamului şi pentru slava Sfintei noastre Biserici” (Liturghierul Românesc), în amintirea şi cinstirea cărora facem slujbă de pomenire, într-unul dintre cimitirele militare din partea aceasta de lume, în care mulţi dintre ei îşi dorm somnul de veci, în aşteptarea învierii celei de obşte. Şi, de fiecare dată sunt ispitit de ideea, că o inscripţie cum este cea de la Thermopyle, care se adresează cetăţenilor Spartei, este potrivită în fiecare cimitir militar şi pe fiecare monument, ridicat în amintirea şi cinstea eroilor neamului nostru, putând fi adresată tuturor Românilor de pretutindeni.
Prot. Sorin P e t c u Freiburg im Breisgau, în Iunie a. D. 2011
*„Dic, hospes, Spartae nos te hic vidisse iacentes /Dum sanctis patriae legibus obsequimur”.
Celebrul istoric Herodot din Halicarnas (*după 490-†430 î.d.Hr.) pune acest epitaf (distih – lat. distichon, apoftegmă) pe seama poetului liric Simonide din Cheos (556-467 î.d.Hr.).
Este închinat celor trei sute de soldaţi spartani, care au luptat sub comnda lui Leonida şi au murit eroic în bătălia legendară de la Thermopylae (480 1.d.Hr.), împotriva perşilor.
Tragedia s-a petrecut după ce Ehialte făcuse cunoscută (a trădat) perşilor poziţia de apărare a spartanilor.
Cicero, în cartea sa „Disputationes Tusculanae”, îl atribuie tot lui Simonide şi îl reproduce sub varianta: „Dic, hospes, Spartae nos te hic vidisse iacentes /Dum sanctis patriae legibus obsequimur”.
De la Simonide l-a preluat şi poetul german Freidrich Schiller: „Wanderer, kommst du nach Sparta, verkündige dorten, du habest/Uns hier liegen gesehen, wie das Gesetz es befahl”.
