Regele Mihai I al României, de Ziua Eroilor Români, la Soultzmatt
La 14 Iunie 1986, de Ziua Eroilor, la slujba de pomenire din cimitirul militar român de la Soultzmatt, au fost prezenţi Regele Mihai I al României, Regina Ana şi Prinţesa Margareta. Prezenţa Regelui Mihai la comemorarea eroilor români la Soultzmatt a fost fără îndoială un dublu eveniment istoric.
Se împlineau şaizeci şi doi de ani de la pelerinajul Regelui Ferdinand al României şi al Reginei Maria, la cimitirele militare din Alsacia, şi era prima oară, după 1946, când fostul suveran al României a apărut oficial în societatea românilor din exil – vezi Cimitirul militar român de la Soultzmatt.
Vestea prezenţei Regelui de Ziua Eroilor la Soultzmatt a produs mare vâlvă în lumea exilului românesc şi nu numai…Nu venea acolo un oarecare politician român, ci fostul Rege al României, pe care unii îl cunoşteau de-o viaţă, iar mulţi îi juraseră credinţă, în calitate de suveran şi comandant de oştire; câţiva locuiau în imediata-i vecinătate în Versoix (Elveţia), iar alţii întreţineau cu dânsul relaţii cu caracter politic, în perspectiva unor eventuale schimbări radicale în România: „Consiliul Naţional (Român)… îl acceptase ca şef suprem al politicei de rezistenţă din Exil” (A. Negoescu, O jumătate de Veac 1941-1991, p.233).
Se pare că prezenţa Regelui Mihai la Soultzmatt, şi deci în societatea românilor din exil, nu a fost privită cu ochi buni de către toţi românii.
S-a spus atunci şi s-a şi scris după aceea, că „mii de scrisori anonime, unele purtând sigla unor organizaţii politice fantomă, precum «În slujba Mareşalului» sau «Fiii lui Avram Iancu»”, au fost expediate românilor din exil, în care erau avertizaţi, ba chiar ameninţaţi cu moartea, dacă vor participa la pelerinajul de la Cimitirul militar român de la Soultzmatt (vezi Constantin Mareş, Soultzmatt 1995, în Micro Magazin, 6 iulie 1995, p.13).
Slujba de pomenire a fost săvârşită de un sobor, format din opt slujitori, de sub diferite jurisdicţii canonice:
Protoiereu Dumitru Em. Popa, pr. dr. Viorel Mehedinţu, pr. Cezar Codreanu, pr. Gheorghe Cismaru (Eiscopia Română din Germania – Patriarhia Ecumenică), pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America), pr. Vasile Iorgulescu (Patriarhia Română), pr. Gheorghe Ursache (Arhiepiscopia Ortodoxă Rusă din afara graniţelor – Elveţia) şi pr. Mihai Costandache (Biserica Română din Paris respectiv – Arhiepiscopia Ortodoxă Rusă din afara graniţelor).
Dintre aceştia, doar patru preoţi (Popa, Mehedeinţu, Calciu, Iorgulescu) aveau statut canonic corespunzător rânduielilor dreptului bisericesc.
Răspunsurile la săvârşirea slujbei de pomenire le-a dat grupul coral de la Parohia română Adormirea Maicii Domnului din Frankfurt/M. (Patriarhia Ecumenică).
Unii au crezut, alţii au aşteptat, ca părintele Dumitru Em Popa, în calitate de protos , să ţină seama de prezenţa Familiei Regale şi de evenimentele politice din România, de la 23 August 1944 – până la 1 Iunie 1946, când Mihai I era încă Regele României, evenimente care nu pentru toţi românii sunt clare şi credibile, şi să nu pomenească printre eroii români şi pe mareşalul Ion Antonescu (1882-1946), de la a cărui moarte, treisprezece zile mai devreme (1 iunie), se împliniseră 40 de ani.
Părintele Dumitru n-a ţinut însă seama nici de unii, nici de alţii. S-a dovedit consecvent şi credincios tradiţiei exilului şi a oficiat slujba de pomenire, după cum i-a dictat conştiinţa lui de preot.
Mareşalul şi soldaţii săi au fost pomeniţi după toată cuviinţa, iar în timpul cântării Veşnică pomenire, Regele şi membrii Familiei Regale au ţinut de tipsia cu colivă şi de sticla cu vin, împreună cu slujitorii şi credincioşii.
Printre cei care au ţinut discursuri au fost – cred: dl. Ion Raţiu de la Londra, iniţiatorul asociaţiei Uniunea Românilor Liberi, considerat de gurile rele un fel de emisar regal (A. Negoescu, op. cit. p. 236), dl. Dumitru Ionescu şi dl. Cicerone Ioaniţoiu, membrii în consiliul de conducere al Uniunii foştilor deţinuţi politici din România, cu sediul la Geneva, respectiv la Paris.
A vorbit şi Regele Mihai, care şi-a exprimat admiraţia faţă de numeroasele activităţi – politice, culturale şi religioase ale românilor din exil, precum şi recunoştinţa şi mulţumirea pentru invitaţia, de a participa la comemorarea Eroilor Români, şi pentru dragostea cu care Familia Regală a fost întâmpinată de Ziua Eroilor, în cimitirul de la Soultzmatt.
După slujba de comemorare şi cinstirea Sfintei Cruci, membrii Familiei Regale au mulţumit personal preoţilor slujitori şi membrilor comitetului, care mijlociseră şi organizaseră întâlnirea lor cu românii din exil şi participarea la această frumoasă şi semnificativă sărbătoare De Ziua Eroilor.
Prezenţa Regelui Mihai I la ceremonia din cimitirul militar român de la Soultzmatt a făcut, ca numărul participanţilor să fie mai mare ca oricând. Era de la sine înţeles, că mulţi dintre participanţi, unii din curiozitate, alţii din simpatie, voiau să vină cât mai aproape de Rege, să-l vadă, să-i vorbească sau să li se vorbească, lucru imposibil de realizat, din cauza acelora, care îl angajau în conversaţii interminabile, referitoare la întâmplări din timpuri mult îndepărtate. M-au impresionat modestia şi respectul, cu care membrii Familiei Regale au vorbit celor, care au avut şansa să li se întindă mâna. Acelaşi lucru l-am constatat un an sau doi mai târziu, când Regele Mihai şi Regina Ana, la invitaţia Parohiei Române din Geneva, au participat la Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de către P.C. Părinţi dr. Viorel Mehedinţu şi Gheorghe Calciu-Dumitreasa, autorul acestor rânduri, îndeplinind oficiul dascălului. Ca şi la Soultzmatt, după slujbă, Regele Mihai şi Regina Ana au mulţumit slujitorilor pentru serviciul religios, gazdelor şi enoriaşilor români prezenţi în biserică pentru invitaţie şi pentru frumoasa primire, apoi au dat mâna cu fiecare enoriaş în parte.
În timpul prânzului servit împreună cu enoriaşii, Regele s-a comportat cu aceeaşi modestie, numai că la Soultzmatt n-a servit prânzul cu românii, pe pajiştea verde, ci a preferat serviciile unui restaurant din apropiere şi compania câtorva lideri ai partidelor politice. La Geneva, a ascultat cu atenţie pe fiecare, mai ales când i se amintea de întâmplări de demult, cunoscute şi lui. La rândul său, ne-a povestit printre altele o intamplare, din timpul unei călătorii cu automobilul prin ţară, pe un drum mai puţin sau deloc amenajat, din care cauză maşina a rămas blocată, fără şansă de a mai înainta. Regele a apelat la ajutorul ţăranilor din satul apropiat, care au venit cu boi şi tânjală şi au scos din noroi rădvanul regesc, gest care, pentru domnia sa, era dovada că poporul îl iubea.
Străduinţa de a găsi o documentaţie fotografică despre repetatele vizite, făcute de către Familia Regală comunităţii ortodoxe române din Geneva, s-a dovedit zadarnică. O descriere succintă a prezenţei Familiei Regale în mijlocul românilor din exil, în ziua de 1 Decembrie 1986 la Frankfurt/Main, în Germania, ne-a răms de la inginerul Paul Morcov, de la Offebach.
Din documentaţia pusă la dispoziţie de către Primăria oraşului Soultzmatt reiese că, la Cimitirul militar român de la Val du Pâtre (Soultzmatt), au venit să se reculeagă şi alte câteva personalităţi de seamă, de dată mai recentă, din viaţa politică a României.
În documentaţia mai sus amintită sunt menţionaţi cei doi Preşedinţi ai României: dl. Ion Iliescu – la 5 octombrie 1994 şi dl. Emil Constantinescu – la 11 octombrie 1997, precum şi doi membrii din corpul diplomatic român şi anume: dl. Caius-Traian Dragomir – Ambasadorul României la Paris şi dl. Gheorghe Doina – Consulul Român de la Strasbourg – la 26 mai 1996.
Legată de comemorarea eroilor români în necropola militară de la Soultzmatt este frumoasa tradiţie, de a organiza şi servi masa de prânz pe pajiştea din vecinătatea cimitirului, ocazie cu care, participanţii se pot bucura de reîntâlnirea cu rude, prieteni şi cunoscuţi. În loc de comentariu, lăsăm imaginile să ne vorbească despre acei oameni şi despre acele vremuri.
Pr. Sorin Petcu
