Pentru extensiune
daţi Klick pe imagini
Prinoasele care se dau pentru sufletul mortului
În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un Părinte bisericesc. Adică, de te va găsi moartea mântuit, vei moşteni împărăţia veşnică; iar de te află în păcate, chinurile iadului sunt partea ta.
Deci, mortul nu poate să-şi mai schimbe starea de dincolo.
O singură scăpare mai este. Ne-o arată „Mărturisirea Credinţei Ortodoxe”, care zice: „Credinţa ne învaţă că un mare număr de păcătoşi, care s–au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpaţi din iad, prin rugăciunile şi milosteniile celor vii”.
Prin rugăciunile celor vii, înţelegem: rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposaţi, şi parastasele, pentru pomenirea morţilor.
Pomelnicele morţilor, pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie, trebuie să fie însoţite de o prescură, din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă, de o lumânare, ca mortul să aibă parte de lumină, şi de vin, din care se pregăteşte Sângele Domnului.
Parastasele sunt însoţite de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuieşte nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea şi zahărul, credinţa noastră în viaţa tihnită şi plăcută a mortului.
De asemenea sunt însoţite de colaci, vin şi lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele şi lumina lui Hristos. Apoi tămâie şi untdelemn – toate jertfe plăcute Domnului.
Prin milostenii înţelegem: mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele, banii, oile şi juncile şi orice alte lucruri date de pomană (spre pomenire n.n.), pentru sufletul răposatului.
Se cuvine însă, ca aceste pomeni să fie împărţite săracilor, nu rudelor noastre sau celor avuţi, căci atunci, pomana nu-i deplină şi deci, nu-i primită. Iar pomana să o facem cu dragoste şi cu râvnă, nu pentru ochii lumii sau din silă.