Pelerinaj
de Ziua Eroilor Români, în ziua a XI-a, luna lui Cireşar,
anul Domnului 2016, la Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt
în Alsacia – Franţa
Iată, prin mila lui Dumnezeu, am ajuns şi în acest an la Cimitirul militar român de la Soultzmatt, Alsacia. De când am început studiile universitare la Freiburg, adică de 15 ani, în fiecare an, în prima sâmbătă după Înălţarea Domnului, am participat la pelerinajul organizat de parohia ortodoxă română, Naşterea Maicii Domnului din Freiburg.
Anul acesta a fost al 37-lea de când vrednicul de pomenire Părintele Protoiereu Dumitru Em. Popa, împreună cu românii din exil, au înnădit firul întrerupt al tradiţionalului pelerinaj de Ziua Eroilor Români la cimitirele militare din Franţa, în care sunt înmormântaţi soldaţi din Primul Război Mondial, aduşi aici ca prizonieri de război ai armatei germane.
Îmi amintesc de prima mea participare la evenimentul pregătit temeinic de către preot, împreună cu enoriaşii. Intrând în cimitir, am fost adânc impresionată, văzând crucile albe, parcă proaspăt vopsite, curat înşiruite pe câmpul verde.
De atunci trăiesc sentimentul unei datorii de onoare, de împlinit în mod firesc, faţă de soldaţii români din cele două războaie a toată lumea, cărora noi, generaţiile de români de după ei, le datorăm recunoştinţa şi mulţumirea noastră pentru frumoasa moştenire – România Mare, pentru care şi-au jertfit viaţa pe câmpurile de bătălie sau au murit de foame, de frig şi de boală, în lagărele de prizonieri de război, precum au murit cei care îşi dorm somnul de veci în Cimitirul Militar Român de la Val du Pâtre în (Valea Păstorului), de lângă localitatea Soultzmatt, în Alsacia.
Firma Balint – Freiburg ne-a pus la dispoziţie un autobuz, pe care l-a condus un fiu al parohiei noastre, dl Ion Nimerenco, angajat al firmei de mai sus. Am pornit la drum nu cu efectivul aşteptat, întrucât conaţionalii noştri nu sunt întotdeauna uşor de urnit la o aşa acţiune, mai ales atunci când nu prea îi înţeleg rostul şi importanţa; unii vor fi fost nevoiţi să se îngrijească de pâinea cea de toate zilele, căci este obicei împământenit în aceste părţi de lume ca sâmbăta, duminica şi la sărbătorile mari sau mici, românii să nu aibă liber de la lucru; alţii –fie se vor fi speriat de vremea instabilă din noaptea precedentă, fie vor fi considerat pelerinajul pur şi simplu pierdere de timp.
Am ajuns la cimitir aproape la timp. Mare bucurie ne-a făcut întâlnirea cu alţi conaţionali veniţi de mai departe (Paris), precum şi cu cei care au preferat transportului cu autobuzul, călătoria cu maşina proprie.
Bucuroşi am fost şi de felul cum Primăria oraşului Soultzmatt poartă de grijă Cimitirului militar român. Anul trecut, a amenajat un loc de parcare consolidat pentru autorurisme şi omnibuze, iar anul acesta a montat un panou cu imagini istorice legate de întemeierea acestui cimitir, aflate în custodia arhivei militare a oraşului Soultzmatt, însoţite de explicaţii în limbile: franceză, română, engleză şi germană.
Demnă de menţionat şi totodată de luat ca pildă, a fost prezenţa la slujba de pomenire, a oamenilor foarte în vârstă – veterani ai exilului românesc. Şi am avut şi marea bucurie să aud părinţi spunând : « Nu-i nimic, noi oricum venim, îi îmbrăcăm şi pe copii adecvat, cu haine de ploaie, şi luăm şi umbrele, pentru orice eventualitate. Pe noi, ştii că te poţi baza ! » Ei bine, aceste cuvinte nu pot fi decât un balsam pentru sufletul meu. Un astfel de entuziasm salvator îţi dă aripi.
Şi iată, Dumnezeu, în marea Lui bunătate, ne-a dat vreme bună şi doar câţiva stropi de ploaie, grăbiţi şi trecători, care nu ne-au obligat să strângem masa şi să plecăm acasă.
Slujba de pomenire a fost oficiată de către P.C. Protoierei: Sorin Petcu, din Freiburg şi Vasile Molnar, de la Straßburg.
După ce au fost pregătite cele necesare pentru slujba de pomenire, s-a depus jerba de flori în culorile tricolorului românesc la monumentul închinat soldaţilor, în timp ce corul dirijat de către domnul Dragoş Mihai Cernea (foto stânga), a interpretat Imnul Eroilor Români.
Ca în fiecare an, la rugăciunea pentru iertarea păcatelor s-a rostit Pomelnicul de la Soultzmatt, întocmit acum 37 de ani de către părintele Dumitru Em. Popa.
Până prin anul 1993, în fiecare an, protagonişti ai exilului românesc obişnuiau să rostescă conferinţe, adesea nu lipsite de patos, despre trecutul istoric al României, despre situaţia politică a României după sfârşitul războiului şi despre îngrădirea libertăţilor românilor, ţinuţi ostateci în spatele Cortinei de Fier.
Domnul dr. Michael Neagu a rostit şi în anul acesta o cuvântare allocutio emoţionantă, în care a evocat centenarul intrării României în războiul de Reîntregire (1916) precum şi vremurile de demult, în care românii din exil, până în decembrie 1989, de Ziua Eroilor Români, veneau la Soultzmatt în număr impresionant de mare de pe toate meleagurile lumii: Europa, Canada, America, Australia.
Veneau aici ca la Praznicul Învierii Domnului, cu smerenie şi adâncă trăire sufletească, să aducă jertfă de rugăciune şi mulţumire la mormintele acestor bărbaţi-eroi ai neamului nostru.
Pelerinajul la Cimitirul militar român de la Soultzmatt, de Ziua Eroilor Români, era pentru românii din exil ocazia bine venită, de a se întâlni cu alţi conaţionali, băjenari ca şi ei prin Europa sau pe alte continente ale lumii, să facă schimb de experienţă în cele ale vieţii în exil, să-şi destăinuiască bucuriile şi necazurile.
După discursul dlui Neagu, a luat cuvântul dl prof. Ungureanu, care a vorbit despre soldaţi români din Primul Război Mondial, înmormântaţi în cimitire militare din Franţa, Germania, Austria, Polonia, până şi din Turcia, lipsite până în prezent de o documentaţie amănunţită.
Ca în fiecare an, şi în anul acesta s-a pregătit un program cultural-muzical, sub semnul Războiului de Reîntregire, care a culminat cu revenirea Ardealului şi a Basarabiei la Ţara-Mamă, la 1 decembrie 1918.
Corul parohiei noastre, dirijat de către domnul Dragoş Mihai Cernea, a interpretat cântecele de vitejie: Drum bun (versurile aparţinând lui Vasile Alecsandri) şi Treceţi, batalioane române, Carpaţii, compus de către un autor, al cărui nume este încă necunoscut.
Domnul Remus Ţerbea (foto stânga) a recitat poezia Versuri pentru ziua de atac , de Camil Petrescu, care, după cum se ştie, însuşi a luptat în primul război mondial, cunoscând astfel viaţa aspră de campanie, simţămintele de dinaintea luptei corp la corp, din care te întorceai sau nu…
Semnatara acestor rânduri (foto dreapta) a citit scrisoarea părintelui Dumitru Popa, cu titlul Frate Ioane! Frate Ioane!, pe care mulţi dintre noi o simţim ca pe un strigăt de fibră, sfâşietor, al omului care a părăsit România în bântuitoarele vremuri ale anilor ’40. Frate Ioane! este mai mult decât o lectură plină de patos; este o lecţie şi un îndemn la aducere-aminte, la respect pentru ceea ce a dat neamul românesc mai bun, mai sfânt, mai ales.
Programul artistic s-a încheiat cu interpretarea cântecului Tu, Ardeal, care, aşa cum bine se ştie, evocă răstignirea şi suferinţa românilor de pe acest pământ românesc.
La sfârşitul slujbei de pomenire, după intonarea rugăciunii Veşnică pomenire s-au oferit enoriaşilor tradiţionala colivă şi alte ofrande.
După slujbă ne-am retras pe pajiştea de lângă cimitir, unde cu toţii am luat masa de prânz, pregătită de către gospodinele şi gospodarii noştri.
Atmosfera creştinească şi paşnică – sub privirea timidă a unui soare, care participa şi el de printre norii, când şi când ameninţători, de deasupra Soultzmattului – a dăinuit până seara târziu.
La orele 19:30, după obligatoria fotografie de grup, cei care am rămas până la sfârşit, am pornit din nou spre Freiburg, unde am ajuns către orele 21:20.
Am trăit şi în acest an sentimentul datoriei împlinite, al comuniunii de rugăciune, al împreună-lucrării, aşa cum enoria noastră a dat mereu dovadă în septuagenara ei existenţă de până acum. Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea gândul cel bun şi putere, să ţinem obiceiurile româneşti frumoase şi de suflet înălţătoare. Amin!
Silvia Tataru, Enoria Naşterea Maicii Domnului, Freiburg im Breisgau, a. D. 2016
