Pelerinaj
de Ziua Eroilor Români, în ziua a XI-a,
luna lui Cireşar, anul Domnului 2016,
la Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt
în Alsacia – Franţa
Iată, prin mila lui Dumnezeu, am ajuns şi în acest an la cimitirul militar român de la Soultzmatt, Alsacia. De când am început studiile universitare la Freiburg, adică de 15 ani, am participat în fiecare an la pelerinajul organizat de parohia ortodoxă română, Naşterea Maicii Domnului din Freiburg, în prima sâmbătă după Înălţarea Domnului.
Anul acesta a fost al 37-lea de când vrednicul de pomenire Părintele Protoiereu Dumitru Em. Popa împreună cu românii din exil au înnădit firul întrerupt al tradiţionalului pelerinaj de Ziua Eroilor Români la cimitirele militare din Franţa în care sunt înmormântaţi soldaţi din Primul Război Mondial aduşi aici ca prizonieri de război ai armatei germane.
Îmi amintesc de prima mea participare la evenimentul pregătit temeinic de preot împreună cu enoriaşii. Intrând în cimitir, am fost adânc impresionată, văzând crucile albe, parcă proaspăt vopsite, acurat înşiruite pe câmpul verde.
De atunci trăiesc sentimentul unei datorii de onoare, de împlinit în mod firesc faţă de soldaţii români din cele două războaie a toată lumea, cărora noi, generaţiile de români de după ei, le datorăm recunoştinţa şi mulţumirea noastră pentru frumoasa moştenire – România Mare, pentru care şi-au jertfit viaţa pe câmpurile de bătălie sau au murit de foame, de frig şi de boală în lagărele de prizonieri de război, precum au murit cei care îşi dorm somnul de veci în Cimitirul Militar Român de la Val du Pâtre (Valea Păstorului) de lângă localitatea Soultzmatt, în Alsacia.
Firma Balint – Freiburg ne-a pus la dispoziţie un autobuz, pe care l-a condus un fiu al parohiei noastre, Dl Ion Nimerenco, angajat al firmei de mai sus. Am pornit la drum nu cu efectivul aşteptat, întrucât conaţionalii noştri nu sunt întotdeauna uşor de urnit la o aşa acţiune, mai ales atunci când nu prea îi înţeleg rostul şi importanţa; unii vor fi fost nevoiţi să se îngrijească de pâinea cea de toate zilele, căci este obicei împământenit în aceste părţi de lume ca sâmbăta, duminica şi la sărbătorile mari sau mici, românii să nu aibă liber de la lucru; alţii fie se vor fi speriat de vremea în mare măsură instabilă în noaptea precedentă, fie vor fi considerat pelerinajul pur şi simplu pierdere de timp.
Am ajuns la cimitir aproape la timp. Mare bucurie ne-a făcut întâlnirea cu alţi conaţionali veniţi de mai departe (Paris), precum şi cu cei care au preferat transportului în autobuz, călătoria cu maşina proprie.
Bucuroşi am fost şi de felul cum Primăria oraşului Soultzmatt poartă de grijă Cimitirului militar român. Anul trecut a amenajat un loc de parcare consolidat pentru autorurisme şi omnibuze, iar anul acesta a montat un panou cu imagini istorice legate de întemeierea acestui cimitir, aflate în custodia arhivei militare a oraşului Soultzmatt, însoţite de explicaţii în limbile: franceză, română, engleză şi germană:
Demnă de menţionat şi totodată de luat ca pildă a fost prezenţa oamenilor foarte în vârstă – veterani ai exilului românesc la slujba de pomenire.
Şi am avut şi marea bucurie să aud părinţi spunând : « Nu-i nimic, noi oricum venim, îi îmbrăcăm şi pe copii adecvat, cu haine de ploaie şi luăm şi umbrele, pentru orice eventualitate. Pe noi ştii că te poţi baza ! » Ei bine, aceste cuvinte nu pot fi decât un balsam pentru sufletul meu. Un astfel de entuziasm salvator îţi dă aripi.
Şi iată, Dumnezeu în marea Lui bunătate, ne-a dat vreme bună şi doar câţiva stropi de ploaie grăbiţi şi trecători, care nu ne-au obligat să strângem masa şi să plecăm acasă.
Slujba de pomenire a fost oficiată de către P.C. Protoierei: Sorin Petcu, din Freiburg şi Vasile Molnar, de la Straßburg.
După ce au fost pregătite cele necesare pentru slujba de pomenire, s-a depus jerba de flori în culorile tricolorului românesc la monumentul închinat soldaţilor, în timp ce corul dirijat de către domnul Dragoş Mihai Cernea (foto stânga), a interpretat Imnul Eroilor Români.
Ca în fiecare an, la rugăciunea pentru iertarea păcatelor s-a rostit Pomelnicul de la Soultzmatt, întocmit acum 37 de ani de către Părintele Dumitru Em. Popa.
Până prin anul 1993, în fiecare an, protagonişti ai exilului românesc obişnuiau să rostescă conferinţe, adesea nu lipsite de patos, despre trecutul istoric al României, despre situaţia politică a României după sfârşitul războiului şi despre îngrădirea libertăţilor românilor ţinuţi ostateci în spatele Cortinei de Fier.
Domnul Dr. Michael Neagu a rostit şi în anul acesta o cuvântare allocutio emoţionantă în care a evocat centenarul intrării României în războiul de Reîntregire (1916) precum şi vremurile de demult în care românii din exil, până la decembrie 1989, de Ziua Eroilor Români, veneau la Soultzmatt în număr impresionant de mare de pe toate meleagurile lumii: Europa, Canada, America, Australia. Veneau aici ca la Praznicul Învierii Domnului, cu smerenie şi adâncă trăire sufletească, să aducă jertfă de rugăciune şi mulţumire la mormintele acestor bărbaţi-eroi ai neamului nostru.
Pelerinajul la Cimitirul militar Român de la Soultzmatt de Ziua Eroilor Români era pentru românii din exil ocazia bine venită de a se întâlni cu alţi conaţionali băjenari ca şi ei prin Europa sau pe alte continente ale lumii, să facă schimb de experienţă în cele ale vieţii în exil, să-şi destăinuiască bucuriile şi necazurile.
După discursul Dlui Neagu a luat cuvântul Dl. Prof. Ungureanu, care a vorbit despre soldaţi români din Primul Război Mondial înmormântaţi în cimitire militare din Franţa, Germania, Austria, Polonia, până şi în Turcia, lipsite până în prezent de o documentaţie amănunţită.
Ca în fiecare an, s-a pregătit şi în anul acesta un program cultural-muzical sub semnul Războiului de Reîntregire care a culminat cu revenirea Ardealului şi a Basarabiei la Ţara-Mamă, la 1 decembrie 1918.
Corul parohiei noastre, dirijat de către domnul Dragoş Mihai Cernea, a interpretat cântecele de vitejie: Drum bun (versurile aparţinând lui Vasile Alecsandri) şi Treceţi, batalioane române, Carpaţiicompus de către un autor, al cărui nume încă necunoscut.
Domnul Remus Ţerbea (foto dreapta) a recitat poezia Versuri pentru ziua de atac, de Camil Petrescu, care, după cum se ştie, a luptat el însuşi în primul război mondial, astfel cunoscând viaţa aspră de campanie, simţămintele de dinaintea luptei corp la corp, din care te întorceai sau nu…
Semnatara acestor rânduri (foto stânga) a citit scrisoarea Părintelui Dumitru Popa cu titlul Frate Ioane!, pe care mulţi dintre noi o simţim ca pe un strigăt de fibră, sfâşietor al omului care a părăsit România în bântuitoarele vremuri ale anilor ’40. Frate Ioane emai mult decât o lectură plină de patos; e o lecţie şi un îndemn la aducere-aminte, la respect pentru ceea ce a dat neamul românesc mai bun, mai sfânt, mai ales.
Programul artistic s-a încheiat cu interpretarea cântecului
Tu, Ardeal, care, aşa cum bine se ştie, evocă răstignirea şi suferinţa românilor de pe acest pământ românesc.
La sfârşitul slujbei de pomenire, după intonarea rugăciunii Veşnică pomenire s-au oferit enoriaşilor tradiţionala colivă şi alte ofrande.
După slujbă ne-am retras pe pajiştea de lângă cimitir, unde cu toţii am luat masa de prânz pregătită de gospodinele şi gospodarii noştri. Atmosfera creştinească şi paşnică sub privirea timidă a unui soare care participa şi el de printre norii când şi când ameninţători de deasupra Soultzmattului a dăinuit până seara târziu.
La orele 19:30, după obligatoria fotografie de grup, cei care am rămas până la sfârşit, am pornit din nou spre Freiburg, unde am ajuns către orele 21:20.
Am trăit şi în acest an sentimentul datoriei împlinite, al comuniunii de rugăciune, al împreună-lucrării, aşa cum enoria noastră a dat mereu dovadă în septuagenara ei existenţă de până acum. Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea gândul cel bun şi putere să ţinem obiceiurile româneşti frumoase şi de suflet înălţătoare. Amin!
Silvia Tataru, Enoria Naşterea Maicii Domnului, Freiburg în Breisgau, a. D. 2016