P e l e r i n a j
de Ziua Eroilor Români, la Cimitirul militar românde la Soultzmatt în ziua de 19 mai, a. D. 2018
Enoriaşii Parohiei ortodoxe române Naşterea Maicii Domnului din Freiburg au sărbătorit Ziua Eroilor Români şi în anul acesta, ca şi în anii precedenţi, după toată cuviinţa: cu dragoste, dăruire şi multă şi adâncă trăire sufletească.
Se cuvine menţionat că în anul acesta s-au împlinit patruzeci de ani, de când enoriaşii români ortodocşi din Freiburg merg an de an în pelerinaj la această necropolă românească, de pe teritoriul francez.
Este deja tradiţie împământenită, ca ei să serbeze Ziua Eroilor de două ori în an: în ziua Praznicului Înălţării Domnului, în biserica lor, după tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, şi în sâmbăta imediat următoare Praznicului Înălţării Domnului, în Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt, (Witzfeld) în Alsacia – Franţa, unde sunt înmormântaţi 687 soldaţi români din Primul Război Mondial.
În ziua Praznicului Înălţării Domnului (17 mai), s-a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în biserica ortodoxă română Acoperământul Maicii Domnului din Freiburg. La slujba Parastasului, Părintele Protoiereu Sorin Petcu a rostit tradiţionalul Pomelnic de la Soultzmatt întocmit de către vrednicul de pomenire Părinte Protoiereu Dumitru Em. Popa, care a păstorit Biserica românilor ortodocşi, trăitori în exil în Germania şi în ţările vecine (Franţa, Elveţia, Italia), adesea chiar şi la mai mari depărtări, timp de 41 de ani.
Pentru sâmbătă, 19 mai, a fost întocmit următorul program :
− Orele 10:00 − plecarea cu autobuzul de la biserică, Schützenallee 16, în Freiburg;
− Orele 12:30 − depunerea coroanei de flori la monumentul Eroilor Români şi intonarea Imnului Eroilor. La ceremonie vor participa şi reprezentanţi ai Primăriei oraşului Soultzmatt;
− Orele 13:00 − Slujba de pomenire a Eroilor Români, urmată de un scurt program artistic, susţinut de către grupa corală a bisericii şi de către elevii de la Şcoala românească parohială din Freiburg.
Se vor evoca evenimente deosebite şi acte de eroism ale soldaţilor români în primul război mondial, care şi-au jertfit viaţa pe câmpul de luptă pentru înfăptuirea Marii Uniri şi întregirea graniţelor şi a Neamului Românesc.
După slujba de pomenire se va face colectă – (contribuţie simbolică) pentru îngrijirea cimitirului;
− Orele 14:00 − tradiţionala masă de prânz pe pajiştea din vecinătatea cimitirului;
− Orele 19:00 − fotografia de grup şi plecarea spre Freiburg.
Programul Pelerinajului, întocmit minuţios, a fost comunicat din vreme tuturor celor interesaţi, verbal − în biserică, imprimat − în vitrina de la intrarea în biserică, în paginile de internet ale parohiei actualitate,
http://www.biserica-romana.de/html/actualitate.html şi pe pagina de Facebook a bisericii https://www.facebook.com/BisericaRomanaFreiburg,
astfel că nici cei care frecventează aproape cu regularitate Sfintele Slujbe, după cum nici cei care, în fiecare zi navighează pe reţelele de socializare, (!) nu pot spune: «n-am ştiut» sau «n-am auzit».
În ziua de sâmbătă, 19 mai, enoriaşii şi preotul lor s-au întâlnit la biserică, în aşteptarea autobuzului închiriat cu acest scop. Pentru ca şi acei enoriaşi care, la astfel de activităţi vin adesea «româneşte», să poată merge în pelerinaj, plecarea de la biserică a fost programată pentru orele 10:00, pentru ca până pe la orele 11:00 să se poată da startul de pornire.
Spre plăcuta surprindere a participanţilor, îndeosebi a organizatorilor, autobuzul a sosit punctual de data aceasta, avându-l la «cârmă» pe enoriaşul nostru, dl. Ion Nimerenco – şofer cu mult umor, cu îndelungată experienţă în meşteşugul său zilnic, gata să dea o mână de ajutor acolo, unde ceilalţi nu mai ştiu ce să facă mai întâi.
Mesele şi băncile aduse din cafasul bisericii cu multă osteneală, din cauza treptelor întortocheate întru-n spaţiu îngust, au fost încărcate împreună cu bagajele pelerinilor în cala autobuzului.
Din motive practice, câţiva enoriaşi înscrişi pe lista călătorilor au comunicat că renunţă la transportul cu autobuzul şi au venit cu propriile maşini. Alţii au neglijat contramandarea participării, iar noi, crezând că au probleme în traffic, i-am aşteptat mai mult decât «sfertul academic». În acest timp, s-au îmbarcat în autobuz treizeci şi şase de persoane, dintre care zece copii de la Şcoala românească parohială din Freiburg, invitaţi ai Părintelui Sorin, care a preluat pentru ei cheltuielile de transport.
La orele 10:45 s-a dat semnalul de plecare. La orele 12:35 am fost primii sosiţi la destinaţie. Câteva minute mai târziu au sosit şi cei veniţi cu maşini particulare.
Înainte de începerea programului, s-au descărcat din autobuz mesele, băncile şi scaunele, precum şi lucrurile imediat trebuitoare pentru slujba de pomenire.
Pe pajiştea din afara cimitirului, la umbra oferită de câţiva copaci, au fost instalate pentru masa de prânz, mesele, băncile, scaunele, iar mai la o parte a fost pus la încins un grătar de dimensiuni mai spectaculoase, spre trebuinţa tuturor comesenilor.
Bărbaţi tineri şi vânjoşi au dus câteva mese şi le-au aşezat în faţa crucii-monument din cimitir, în vederea slujbei de pomenire.
Vrednice gospodine, înzestrate cu mult gust pentru armonie şi frumuseţe, au împodobit mesele cu ofrande tradiţionale româneşti, caracteristice Praznicului Înălţării Domnului şi Zilei de pomenire a Eroilor Români, după cum făceau mamele lor acasă, în România: colivă, vin, ouă roşii, colaci etc.
Aproape de masa cu ofrande, feriţi de arşiţa soarelui, la umbra brazilor, câţiva membrii din grupa corală a bisericii erau pregătiţi pentru slujba de pomenire şi totodată şi pentru executarea câtorva cântece patriotice potrivite evenimentului naţional-românesc. Coriştii erau timoraţi şi oarecum neîncrezători în forţele lor, deoarece anul acesta, dl. Dragoş Mihai Cernea − dirijorul corului bisericii − i-a lăsat de izbelişte. El şi alţi câţiva corişti s-au folosit de acest sfârşit de săptămână «prelungit» şi au plecat într-o mini-vacanţă.
De obicei, o atare «indisciplină» se sancţionează disciplinar după cum cer circumstanţele: la şcoală «se scade nota la purtare», iar la locul de muncă «se taie din salariu». Cei în cauză au fost însă absolviţi; nu mai sunt şcolari, iar de la biserică nu primesc nici un fel de simbrie, în afară de «binecuvântări» şi, când şi când, cuvinte de încurajare şi mulţumire pentru contribuţia benevolă la înfrumuseţarea slujbelor şi la îmbogăţirea repertoriului muzical.
Părintele, nu s-a arătat prea bucuros. Le-a dat însă binecuvântarea să meargă în vacanţă, iar pe cei indignaţi şi cu o sprânceană ridicată i-a sfătuit să aibă înţelegere, pentru tinerii necăsătoriţi şi cei cu familii care au preferat să petreacă o mini-vacanţă altundeva, decât să meargă în pelerinaj la Soultzmatt. E destul că în mai toate Duminicile vin la biserică şi înfrumuseţează slujbele, când ar putea să se îndeletnicească cu altceva.
La ceremonia de pomenire a participat şi dl. André Schlegel, viceprimarul oraşului Soultzmatt, cunoscut nouă deja din anii precedenţi, când a participat la ceremoniile noastre de pomenire. La ceremonia de pomenire a participat şi domnul André Schlegel, viceprimarul oraşului, Soultzmatt, cunoscut nouă deja din anii precedenţi.
Domnul André Schlegel ne-a adus vestea îmbucurătoare că o delegaţie din partea UNESCO a vizitat mai multe cimitire militare din Franţa cu scopul de a trece pe cele mai însemnate din punct de vedere istoric în catalogul patrimoniului cultural mondial, printre acestea fiind şi Cimitirul Militar Român de la Val du Pâtre (Soultzmat).
Ar fi lucru îmbucurător pentru toată lumea, buna intenţie a UNESCO să devină realitate. I-am spus domnului Schlegel – desigur în glumă -, odată cu consemnarea Cimitirului Militar Român de la Soultzmatt în catalogul patrimoniului cultural mondialschimbare, să ni se restituie şi cele două tunuri, care se pot vedea pe fotografii din vremea aceea, postate mai în faţă de-a dreapta şi de-a stânga crucii monument. I-am mai spus că plăcuţa de bronz, fixată acum câţiva ani în urmă – desigur cu aprobarea Primăriei oraşului Soultzmatt – la iniţiatia unor români pe soclul statuiei din cimitir, reprezentând o femeie, i-a surprins oarecum neplăcut pe unii români mai în vârstă, urmaşi ai românilor din exil şi valoroase depozite de meorie a exilului românesc.
Legenda de pe tăbliţa amintită mai sus spune că această statuie rerezintă pe Regina Maria, deşi nici o insignă, nici un simbol nu spune că ar fi vorba de regina României.
Până mai acum trei ani toată lumea ştia că statuia cu pricina a fost confecţionată într-o turnătorie din Bucurşti şi instalată în Cimitirul militar român din Soultzmatt cu cheltuiala lui Pamfil Şeicaru (1894-1980). Originar din localitatea VintilăVodă, judeţul Buzău, licenţiat în ştiinţe juridice a fost considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. A luat parte ca ofiţer la acţiunile militare în Primul Război Mondial, iar din 1944 a trăit în Exil, mai întâi în Spania, în ultimii ani ai vieţii în Germanai.
De la el ştiau românii din exil că el a finanţat realizarea acestei statui, în care el a proiectat chipul propriei mame, reprezentativ pentru orice femeie, în aşteptarea celor dragi, tată, frate, logodnic, soţ, nepot, plecaţi la război. Privind-o, aştepţi să-i auzi şoaptele de dor, de teamă, de rugăciune, de speranţă, de durere. Toate acestea le exprimă chipul acestei femei, în ţinută verticală, demnă, nu încovoiată la pământ sub apăsarea lor.
Domnul Schlegel ne-a spus că cele două tunuri au fost îndepărtate în timpul celui de-al doilea război. Cu privire la plăcuţa cu pricina nu există nici un document, care să confirme sau să infirme inscripţia sau cele ştiute de către unii dintre români.
La orele 13:15, domnul Mihai Dragos Diaconu, împreună cu doamna Drăguţa Barbu – venită la Freiburg anume pentru a participa şi în acest an, de ziua Eroilor Români, la Pelerinajul bisericii noastre la mormintele soldaţilor români, înmormântaţi în Cimitirul militar de la Soultmatt – au depus la baza monumentului eroilor o coroană de flori, în timp ce grupul coral a intonat «Imnul Eroilor», pe versuri de I. Dormidont, Muzica de Gh. Brătianu:
https://ortodoxia.de/html/traditur_memoriae.html
Coroana de flori, depusă la monumentul eroilor din cimitir, a fost comandată la o florărie din Müllheim, în culorile Tricolorului Românesc: albastru, galben şi roşu şi prevăzută cu două benzi late din stofă de culoare galbenă, purtând pe ele următorul înscris: «Eroilor Români (1916 -1989) – Veşnică Pomenire!» − «Biserica Ortodoxă Română „Naşterea Maicii Domnului” din Freiburg».
Protoiereul Sorin Petcu şi grupa corală a parohiei au săvârşit slujba de pomenire a Eroilor Români, în cadrul căreia s-a rostit tradiţionalul
Pomelnic de la Soultzmatt,
începând cu Ferdinand I Întregitorul şi Maria – Regele şi Regina României, continuând cu personalităţi din viaţa politică românească, comandanţi de armată, înalţi slujitori bisericeşti, de numele cărora este legată Marea Unire din anul 1918.
S-a făcut pomenirea eroilor români, de la cei căzuţi în cele două Războaie Mondiale,
(1914-1918 şi 1941-1945), până la tinerii căzuţi jertfă la Revoluţia Română din anul 1989.
Au mai fost pomeniţi toţi martirii neamului românesc – mireni şi clerici − omorâţi în închisorile comuniste din România, precum şi toţi românii trecuţi la Domnul în exil, departe de patria şi de familiile lor.
După otpustul slujbei de pomenire, a urmat programul cultural susţinut de către grupa corală şi de către elevii de la Şcoala românească parohială din Freiburg.
După patruzeci de ani de pelerinaj, anul acesta ne-am bucurat de o premieră, datorită bunăvoinţei domnului Mihai Dragoş Diaconu, care a pus la dispozoţie o instalaţie de megafon.
Doamna Silvia Diana Tătaru a ţinut o alocuţiune, despre însemnătatea deosebită pe care o are pentru toţi românii, din România, de aici şi de pretutindeni, sărbătoarea pomenirii Eroilor Români, care şi-au jertfit vieţile pe câmpurile de luptă sau au murit de frig, de foame, de aşa numita epidemie «Gripa spaniolă» şi, nu puţini dintre ei, în urma tratamentelor inumane la care au fost supuşi în lagărele de prizonieri.
Doamna Tătaru consideră venirea în pelerinaj la Cimitirul militar Român de la Soultzmatt, «o călătorie rituală» spre un loc însemnat din punct de vedere istoric şi «cu pecete de sfinţenie pentru neamul românesc».
Pentru cei veniţi aici, «Pelerinajul la Soultzmatt» este prilej de «întoarcere în timp» (retro temporis), «de care avem nevoie, pentru a cunoaşte trecutul, ca să putem trăi cu cinste şi înţelepciune prezentul şi să privim încrezători in viitor».
În alocuţiunea ei, Doamna Tătaru dezaprobă «gargara» cu naţionalismul găunos sau cu patriotismul demagogic, în detrimentul «patriotismului lucid, ofensiv lucrător, reparator, critic». Nu trebuie să ne mulţumim cu forme fără fond, cu superficialităţi, cu «fărărosturi» de toate felurile în vorbă, în purtare, gândire şi faptă.
Trebuie să învăţăm pe copiii noştri să citească, să înveţe, să preţuiască, să cinstească trecutul istoric şi cultural al Românilor, să grăiască în limba părinţilor, a moşilor şi a strămoşilor noştri şi ai lor, să păstreze credinţa ortodoxă strămoşească de origine apostolică.
Ori de câte ori întoarcem filele istoriei neamului nostru întâlnim acolo pe eroii români din toate timpurile, care au luptat şi au murit cu vitejie pentru libertate, pentru credinţă, pentru neatârnare.
Ostaşii înmormântaţi în acest cimitir au murit prea tineri şi prea devreme în lagăre de prizonieri de război, departe de casă, de glia românească, de părinţi, de soţii, de fraţi şi de surori.
Ascultând slujba de pomenire şi Pomelnicul ce se citeşte an de an aici la Soultzmatt, nu poţi să nu te tulburi, nu poţi să pui stavilă lacrimilor.
«Te cutremuri, te rogi, plângi şi le cinsteşti memoria… Aprinzi făclii şi pui flori la crucile lor şi îi rogi să ne ierte, pentru că nu suntem vrednici pe măsura jertfei lor, pentru că săvârşim prea puţin sau nimic».
După alocuţiunea doamnei Silvia Diana Tătaru, corul şi participanţii au intonat marşul militar
«Treceţi batalioane române Carpaţii».
Programul cultural susţinut de către elevii de la Şcoala românească parohială din Freiburg a fost alcătuit din următoarele poezii şi cântece patriotice:
− Doina de Mihai Eminescu, rostită de către George Rareş Diaconu;
− Nu plânge, maică Românie de autor anonim, rostită de către Robert Alexandru Diaconu;
− Crez de Radu Gyr, rostită alternativ de către Iustina Andreea Tomescu şi Elena Cocan;
− Basarabie frumoasă, cântec patriotic;
− Noi suntem cei chemaţi să apărăm munţii noştri cei frumoşi, cântec ostăşesc;
− Vin români la Alba iar, cântec patriotic;
Programul cultural s-a încheiat cu poezia
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! de Radu Gyr, rostită de cãtre doamna Mariana Tomescu.
Cu întocmirea programului susţinut de către grupa corală şi de către copiii de la Şcoala Românească parohială din Freiburg, şi cu modul de interpretare (regia) a cântecelor patriotice şi a poeziilor s-a ocupat şi s-a ostenit în exclusivitate doamna Silvia Diana Tătaru, lucru pentru care merită cuvinte de mulţumire, de apreciere şi de toată lauda din partea enoriaşilor noştri.
Căci nu-i lucru uşor să ţii sub control câteva «ghemotoace umane» pline de toată energia din lume, continuu fără astâmpăr şi puse pe şotii.
Doamna Tătaru prezice şi promite că programul cultural susţinut de Ziua Eroilor la Soultzmatt este doar «gustul anticipat» sau «pregustare» a ceea ce corul parohiei şi copiii de la şcoală pregătesc şi vor prezenta de «Ziua Naţională a României», la începutul lunii decembrie, în «Anul Centenar 2018», când se vor aniversa o sută de ani de la reîntregirea graniţelor etnice şi, o dată cu aceasta, de la realizarea «României Mari».
La orele 14:20, coliva şi celelalte ofrande au fost ridicate de către pelerini şi − după obicei − înălţate şi coborâte lent, ca mărturie a credinţei în învierea morţilor, în timp ce corul a intonat cântarea bisericească «Veşnică pomenire!».
Părintele Protoiereu Sorin Petcu a mulţumit în numele pelerinilor prezenţi la ceremonie şi în nume personal, doamnei Silvia Diana Tătaru, coriştilor şi şcolarilor, pentru programul religios-cultural, pregătit cu multă osteneală şi susţinut cu multă dăruire sufletească.
Părintele şi doamna Tătaru au mulţumit părinţilor copiilor, care au încurajat şi au sprijinit realizarea programului prezentat de către odraslele lor.
Părintele a mai mulţumit gospodinelor care au îmbogăţit masa prinosurilor şi cu aceasta
au înfrumuseţat sărbătoarea închinată Eroilor Români.
Slujba de pomenire şi programul luând sfârşit, gospodinele au împărţit pelerinilor colivă, ouă roşii, pască, cozonac, colac, vin, băuturi răcoritoare.
Prânzul a fost servit, ca şi în anii precedenţi, la mesele instalate pe pajiştea verde, în afara perimetrului cimitirului, la umbra câtorva copaci, unde şoferul nostru, domnul Nimerenco, şi doamna Mariana Matei puseseră deja grătarul «sub presiune».
Pelerinii s-au înfruptat din multele bunătăţi aduse din belşug de către gospodine şi s-au folosit de ocazie, să cunoască mai îndeaproape pe cei veniţi pentru prima oară în pelerinaj la Soultzmatt şi nu prea adesea la slujbele din biserică, să facă schimb de informaţii utile pentru viaţa de toate zilele.
La orele 18:30 mesele, băncile, scaunele şi celelalte bagaje, inclusiv gunoaiele menajere, au fost încărcate în cala autobuzului. În convorbirea avută cu reprezentantul Primăriei din Soultzmatt, dl. André Schlegel, l-am asigurat de grija noastră de a lăsa locul curat la plecare, iar acesta mi-a răspuns doar atât: «Am constatat», ceea ce pentru mine înseamnă că, după pelerinajul nostru, Primăria trimite un funcţionar să cerceteze dacă ne-am comportat civilizat.
Dacă am proceda «româneşte», cum vedem şi auzim că se comportă conaţionali de-ai noştri în alte părţi, Primăria nu ne-ar mai îngădui să venim în pelerinaj la Soultzmatt, potrivit legislaţiei franceze, care prevede că orice întrunire a mai multor persoane în spaţiul public, are loc numai cu aprobarea autorităţilor administrative locale.
După ce s-a constatat că locul rămâne curat în urma noastră, s-au făcut fotografii de grup, după care, la orele 19:00, s-a dat semnalul de plecare spre Freiburg.
În timpul călătoriei spre casă, Părintele Sorin Petcu a rostit cuvinte de mulţumire în numele pelerinilor şi în nume personal:
– domnului Ion Nimerenco, pentru grija şi siguranţa cu care a condus autobuzul;
– domnului Octavian Tais, pentru că a fixat pe peliculă slujba de pomenire şi pentru ostenelile de dimineaţă: a transportat coliva la biserică nezdruncinată şi a coborât de unul singur mesele şi băncile din cafasul bisericii;
–
doamnelor gospodine şi domnilor gospodari pentru munca la grătar în fum şi soare, şi tuturor care au avut grijă, ca să nu lipsească nimic şi toată lumea să se simtă bine, ca în sânul propriei familii.
Către orele 20:45 am sosit la biserică
S.P.
 |