Pentru extindere
daţi Klick pe imagini
Mărturisire *
Îmi ceri să-ţi spun într-un cuvânt
De unde vin şi cine sunt?
Dar vezi şi tu că-i foarte greu
Să spun din nou ce spun mereu.
Şi-apoi de unde să ştiu eu
Ce vânt mă bate pe pământ.
de Dumitru Em. Popa
Îmi ceri să-ţi sriu într-un poem
Trecuta-mi viaţă de boem;
Sau un roman vrei să-ţi închin!
Să fur din Tolstoi sau Puşchin
Ceva ca-n Ana Karenin?
Ar fi ceva, dar vezi, mă tem
Că toate tu le iei pe dos
Şi-ar fi un lucru de prisos,
Să-ţi aduc flori de mărgărit
Din depărtatul răsărit,
Să-şi piardă sfântul colorit
Fără să aibă vreun folos.
De-ai înţelege cât de cât
Ce e frumos, ce e urât,
Ce este bun, ce este rău,
M-aş legăna în dorul tău
Ca frunza-n peţiolul1 său
Şi n-aş mai ezita atât.
Ţi-aş zugrăvi-n frânturi de gând
Carpate plaiuri rând de rând,
Cu pajişti mândre şi poieni,
Cu Feţi Frumoşi şi Cosânzeni
Şi un balsam de Sânzieni
Să simţi în suflet picurând.
Dar tu nu poţi să înţelegi
A vieţii-mi taină s-o deslegi!…
De-aceia stau şi mă frământ
Fără să spun nici un cuvânt,
Cu ochii ţintă în pământ,
Vrând să pătrund a sale legi!
Iar din al timpului tumult
Doar sfatul inimii s-ascult,
Ce-n goana după-naltul cer
Cu lună plină de Prier2
Răscoală orişice ungher,
Să poată spune cât mai mult.
Prin greutăţi croieşte vad
De vălvătăi ce ard ca-n iad.
Îmbracă zările-n cununi.
Întinde pod peste genuni.
Dintr-un nimic face minuni
Şi râde de ce-i slab şi fad.
Şi-atunci, când crezi că tu l-ai prins
În cursele ce le-ai întins,
Se depărtează-ncetişor
În spaţiul său nemuritor
Şi-n faţa ta ai doar un nor
Din focul care l-ai aprins.
În dorul său nemărginit,
Tinzând mereu spre infinit,
Dispare parcă-i un bolid
Desprins din soare şi rigid;
Iar când uitarea-şi face zid,
Apare iarăşi la zenit
Strălucitor cum altul nu-i,
Brodând cu stele haina lui,
Clădind din Cosmos un castel,
Din soare piatră la inel,
Din tunete un clopoţel,
Din zări o floare de gutui.
Pământu-i pare un nimic.
Chiar universu-i foarte mic.
Învăluiţi în curcubeu,
De mii de ani se-nvârt mereu.
Îi ştie numai Dumnezeu
De se mai odihnesc vreun pic.
Trecând prin viaţă ca prin vis,
Pe culmi, pe margini de abis,
Priveşte totul în extaz.
De neputinţă face haz
Şi totu-i pare Paradis.
De-aceia eu nu pot să scriu
Ce am pe suflet şi ce ştiu!
Că toate sunt simple păreri
Sunt peste tot şi nicăieri,
Trecute azi, prezente ieri,
Şi-n urma lor e doar pustiu!
Că valurile acestei mări
Le-auzi murind în depărtări!
Cum urlă greu şi se frământ,
Cântând mereu acelaşi cânt
Ce zboară pe aripi de vânt,
Către necunoscute zări!…
Acum ce-aş mai putea să fac
Ca tot trecutul să-l îmbrac
În haină albă de argint,
Scăldată-n flori de mărgărit?
Să cânt, prin cântec să m-alint
Şi-ntregii lumi să fac pe plac?
Sau să aştept un timp mai bun
La poarta vieţii ca să sun,
Durerile să le răspând
În simfoniile din crâng,
La pieptu-mi munţii toţi să-i strâng
Şi sufletul să mi-l răzbun!…
Rămân în codrii mei de brad
S-aud pâraiele cum cad,
În susur lin ţâşnind din stânci,
În fundul văilor adânci,
Să-mi pun pistoalele-n oblânci
Şi prin furtuni să-mi croiesc vad.
Rămân s-ascult al doinii cânt,
S-ascult al codrului cuvânt,
S-admir statornicia lui.
Să dau frâu liber murgului,
Pe creste – albastre să mă sui,
Prin ploaie, ceaţă şi prin vânt.
Iar sus, pe culmea de granit
Să mă întorc spre răsărit,
S-aud cavalul de la stâni
Şi un lătrat stingher de câini
Şi cum în paltinii bătrâni
Răsună toaca de la schit.
Să stau puţin să m-odihnesc
Apoi, să-ncep să povestesc
Din dorurile care gem
Cu voce-nceată, un poem,
Trecut prin pana de boem
Şi străbătut de-un foc ceresc.
O cale albă ca de nea
Aş vrea să las în urma mea!
Şi-n veci să cearnă pe alei
Parfumul florilor de tei
Şi mii culori de curcubei
Să fie pretutindeni.
Iar când târziu, de tot târziu,
Când bulgării peste sicriu
Îmi vor cânta, încet….uşor,
O simfonie-n ton minor
Va trece-o umbră ca de nor
Şi-n urma ei, gol şi pustiu.
Acest pustiu va dăinui
În ani de ani şi zi de zi.
*Compusă în ziua de 17 decembrie 1943, în lagărul de deţinuţi politici de la Rostock şi refăcută în ziua de 11 decembrie 1945, în lagărul de prizonieri de război de la Lauenburg