Pelerinaj la Cimitirul Militar Român de la Vale du Pâtre – Soultzmatt
Când nu mai îngenunche nimeni deasupra unui mormânt, atunci cel ce se odihneşte într-însul e dus cu adevărat de pe lume. Căci amintirea e şi ea o fiinţă, şi atâta vreme, cât în sufletul cuiva chipul tău trăieşte, trăieşti şi tu. (Emil Gârleanu – * 5 ianuarie 1878 – † 2 iulie 1914 – Mormintele)
Anul acesta, sâmbătă – 31 mai, enoriaşii din parohia ortodoxă română Naşterea Maicii Domnului, din Freiburg , au mers în pelerinaj la Cimitirul militar român de la Vale du Pâtre – Soultzmatt, în Alsacia, spre a participa la slujba de pomenire a Eroilor Români.
De Ziua Eroilor Români, după tradiţia românească, la Dumnezeiasca Liturghie din Joia Praznicului Înălţării Domnului, în biserică s-a făcut tradiţionala pomenire a ostaşilor români din toate timpurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, pentru apărarea gliei strămoşeşti şi a credinţei ortodoxe, pentru independenţa naţională şi întregirea neamului românesc, precum şi a martirilor neamului românesc – mireni şi clerici, omorâţi în închisorile şi lagărele de exterminare comuniste din România, şi a tuturor românilor trecuţi la Domnul, în exil, departe de patria şi de familiile lor.
În Cimitirul militar român de la Soultzmatt îşi dorm somnul de veci, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, 687 ostaşi români, aduşi aici ca prizonieri de război de către armata germană, în timpul primului război mondial (1914-1918).
Internaţi în lagăre, insuficient aprovizionate cu cele necesare pentru a supravieţui de pe o zi pe alta, obligaţi să muncească peste puterile lor, au murit de boală, de foame şi de frig. O documentaţie amplă despre Cimitirul militar român de la Vale du Pâtre, vezi Soultzmatt.
Pelerinajul românilor de la Freiburg a avut loc după un program întocmit minuţios.
Pentru transportul participanţilor, cât şi a celor necesare organizării ceremoniei şi a agapei, pe pajiştea din vecinătatea cimitirului, dar şi pentru a înlesni participarea celor care nu dispuneau de mijloace proprii de deplasare, a fost închiriat de la firma Balint din Freiburg un autobuz, care ar fi putut oferi şi adăpost în caz de ploaie.
Vremea însă a fost şi anul acesta frumoasă, confirmând astfel credinţa unor mai vechi participanţi la pelerinaj, şi anume: „Când merg românii în pelerinaj la Soultzmatt, nu plouă!”.
Numărul participanţilor a fost şi de data aceasta destul de redus, pentru că mulţi dintre cei dornici să participe n-au primit liber de la lucru; dar şi pentru faptul, că mulţi s-au folosit de ocazia zilelor de sărbătoare ca să călătorească în ţară sau au preferat să rămână acasă şi să-şi vadă de treburile lor, neţinând seama de faptul, că şi Cimitirul militar român de la Soultzmatt este o pagină de istorie şi de identitate românească.
Absenţa acestora a fost compensată de prezenţa câtorva femei de origine din Etiopia, care ne-au însoţit. Din cauza războiului civil din Etiopia, numeroşi cetăţeni din provincia Eritreea s-au refugiat în Europa, mulţi dintre ei fiind stabiliţi de mai bine de douăzeci de ani în Germania.
Deşi foarte numeroasă, comunitatea lor din Freiburg nu are preot şi nici locaş de rugăciune. S-au ataşat însă de comunitatea ortodoxă română din Freiburg, frecventează biserică ortodoxă de aici, urmărind Dumnezeiasca Liturghie în limba română, după cărţile lor de cult, în limba liturgică maternă, şi chiar dacă nu înţeleg mai nimic din cele rostite de către preot şi grupa corală, răspund totuşi la momentul cuvenit: „Doamne miluieşte” şi „Amin”. Pentru slujbele din familie, cum ar fi: botez, cununie, sfeştanie, apelează tot la preotul român.
Şi, deoarece punctualitatea nu ne prea stă în obicei, plecarea din Freiburg s-a fixat la orele 10:30, pentru ca până la orele 11:00 să sosească şi cei care vin… româneşte.
Numărul participanţilor a mai crescut şi cu românii veniţi – unii dintre ei tocmai de la Paris – cu trenul sau cu maşina. Primăria oraşului Soultzmatt a fost reprezentată de către doamna Stephanie Hangarter şi domnul Raymond Heck.
La orele 12:30, doamnele Ana-Maria Becker, de la Freiburg, şi Raluca Ionescu, din Bucureşti, împreună cu dl. Raymond Heck au depus la baza crucii monument o coroană de flori, de culorile Tricolorului românesc, în timp ce participanţii au cântat Imnul Eroilor Români.
La orele 13:00, protoiereul Sorin Petcu a oficiat slujba de pomenire, ajutat de grupa corală de la Parohia ortodoxă Română Naşterea Maicii Domnului, de la Freiburg.
După slujba de pomenire, dl. dr. med. Mihai Neagu Basarab a rostit o succintă alocuţiune, vezi 2014 dr. Michael Neagu alocutio, în care autorul a subliniat motivul prezenţei românilor în pelerinaj, la Cimitirul militar român de la Soultzmat, de Ziua Eroilor Români.
La întocmirea programului, am constatat încă o dată o posibilă lacună în cultura literară proprie, dacă nu chiar şi în comoara literaturii române, din perioada dintre cele două războaie.
Se pare, că eroismul şi abnegaţia soldaţilor români, în primul război mondial, nu au fost subiecte, în egală măsură preferate de către poeţii români, cum au fost de pildă, actele de vitejie şi eroism al soldaţilor, din Războiul de independenţă naţională (1877). Ori, se ştie că, pentru români, Războiul de independenţă nu s-a terminat cu Tratatul de Pace de la Berlin (1878), în urma căruia i s-a consfinţit României independenţa deplină „de jure” , căci „de facto”, nu s-a ţinut nicidecum seama de graniţele etnice, astfel că provincii româneşti din părţile dinspre Apus şi dinspre Răsărit ale României au rămas în continuare, ca şi mai înainte, izolate şi păstrate ca părţi ale Imperiului Austro-Ungar (Transilvania şi Banatul) sau au fost pur şi simplu alipite (citeşte: luate cu japca!) Rusiei ţariste (judeţele: Cahul, Ismail şi Bolgrad – astăzi încă parte componentă a Ucrainei).
De asemenea, este lucru de netăgăduit că, pe eroismul şi jertfa ostaşilor români în primul război mondial, s-a realizat întregirea neamului românesc în România Mare.
Din lipsă de altceva mai potrivit momentului, au fost alese două poezii: Fragment epic de George Coşbuc, recitat de către d-şoara Silvia Diana Tătaru (foto dreapta), şi Rugăciune pentru osândiţii căzuţi de Andrei Ciurunga, recitată de către pr. S. Petcu.
După otpustul slujbei şi Veşnică popmenire, participanţii au intonat încă o dată Imnul Eroilor Români, iar doamnele din comitet au împărţit colivă, vin şi ouă roşii, după tradiţia românească.
Pe pajiştea din apropierea cimitirului, s-a servit masa de prânz, în atmoseferă de familie. La orele 19:30, după ce s-au făcut fotografii de grup, s-a dat semnalul de plecare spre Freiburg, unde, cu binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu, s-a ajuns la orele 20:30.
Pr. Sorin Petcu
