Diaspora românească se uneşte în jurul Regelui său Mihai I *
În anul 1986, în Exilul românesc s-a făcut observată o mişcare însufleţită, care îşi are explicaţia şi în starea lucrurilor preponderente în Ţară. Dacă până în prezent toate asociaţiile au activat independent, în anul 1986 s-au făcut primii paşi, care să înlesnească cooperarea tuturor organizaţiilor împotriva comunismului.
Primul pas s-a făcut la 17 Ianuarie 1986, în Frankfurt, prin trimiterea unui apel la treizeci de asociaţii diferite din diaspora românească.
La prima întâlnire, în Paris, care a avut loc la 22 aprilie 1986, au participat, din păcate, numai douăzeci de asociaţii.
La 14 Iunie 1986, la sărbătoarea Înălţării a avut loc o întâlnire la Soultzmatt (în Alsacia). În această zi, românii fac pomenirea „soldaţilor morţi”.
În Alsacia se află cca. 700 de morminte ale soldaţilor români, care au căzut pe front în primul război mondial. La această festivitate patriotică a participat pentru prima oară Familia Regală – Regele Mihai I, cu soţia sa Ana Maria de Bourbon şi cu prinţesa Margarethe.
O altă manifestaţie a românilor din exil a avut loc la 19 Iulie 1986, în Bonn. Tot atunci, cu ocazia „Zilei Naţiunilor captive”, au manifestat şi alte asociaţii anticomuniste din Blocul de Răsărit, existente aici. Aproximativ 17 asociaţii din diaspora românească au serbat la 20 Decembrie 1986 – ziua de 1 Decembrie (1918 n.n.), data întemeierii Statului nostru independent „România Mare”.
În această impresionantă zi de sărbătoare naţională, în mijlocul românilor din exil a fost prezentă şi Familia Regală. La întrunirea asociaţiilor din Exil, care a avut loc în metropola din Hessa, în Kolpinghaus, au participat cca. 500 de persoane. La sărbătoare au fost prezenţi cetăţeni care aparţin la diferite pături sociale şi naţionalităţi, care au trăit înainte în provinciile româneşti.
Un ajutor considerabil s-a primit din partea oraşului Frankfurt, astfel că festivitatea a avut loc în cele mai bune condiţii.
A fost prezentă şi presa: Ziarul Frankfurter Allgemeine, Frankfurter Rndschau, Bild precum şi reporteri de la postul de Radio din Hessa.
Regele Mihai şi Familia Regală au intrat în sala de festivităţi din Kolpinghaus pe la orele 13:30. Au fost întâmpinaţi cu „pâine şi sare”, purtate de către o fetiţă. Totodată, publicul a intonat imnul naţional de odinioară „Trăiască Regele”.
În continuare, trei preoţi au oficiat un Te-Deum, după care a început programul. Mai întâi au vorbit trei conferenţiari. George Ciorănescu, scriitor şi foarte cunoscut în cercurile de intelectuali europeni, a vorbit despre împrejurările istorice, în care a avut loc anexarea Transilvaniei la România, după dezmembrarea Monarhiei de la Dunăre (monarhiei dunărene).
Tema prezentată de Nicolae Lupan – proprietarul unei edituri în Bruxell, a fost despre evenimentele din Martie 1918, din Basarabia, când majoritatea membrilor din Sfatul Ţării a votat unirea cu România. Dl. Lupan a evidenţiat în referatul său şi procedura brutală a ruşilor în această provincie, după cel de-al al 2-lea război mondial. Preşedintele Consiliului Naţional Român, dl. Horaţiu Comăniciu, a făcut o scurtă prezentare cu privire la instituirea Statului Naţional Român, în 1918 (?) şi la condiţiile care duc la eliberarea României.
În încheiere a vorbit Maiestatea Sa Regele Mhai I, care a adresat mai întâi în limba germană un cuvânt de mulţumire la adresa autorităţilor locale, cu ajutorul cărora s-a organizat festivitatea.
Apoi s-a adresat transmigranţilor germani – saşii din Transilvania, şvabii din Bucovina şi Banat şi germanii din Basarabia şi din Vechiul Regat, a căror colonizare pe teritoriul românesc, cu secole înainte, a însemnat o contribuţie la dezvoltarea şi modernizarea României. Regele a accentuat într-o frază: „Aceasta, credincioşii mei conaţionali, nu vom putea uita niciodată”. Publicul din sală a reacţionat imediat cu aplauze frenetice şi cu lacrimi în ochi.
Apoi a vorbit în limba română, despre organizarea Statului Român sub conducerea înaintaşilor săi, Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen şi a bunicului său – Ferdinand I.
În acest stat liberal şi democrat n-a existat nici o discriminare cu privire la limbă sau religie, iar partea socială, şi aceasta a fost luată în considerare. În încheiere, a rostit un avertisment la adresa propagandei maghiare revizioniste. Regele a propus ca în locul certurilor, să luptăm împreună împotriva comunismului, ca să eliberăm ţările.
În cadrul programului artistic cultural au fost executate cântece populare şi folclor românesc.
Aceste scurte prezentări le-au pricinuit spectatorilor un simţământ de pietate, ca pe vremuri, în România creştină. Cei prezenţi au conştientizat cu durere deosebirea faţă de regimul ateist şi brutal din România de astăzi.
În încheiere, dl. Ion Raţiu – Preşedintele Uniunii Românilor Liberi a subliniat, că Românii, care trăiesc în libertate în Apus, resping în chip hotărât comunismul ca formă de guvernământ. Apoi a declarat, că poporul român vrea să trăiască în pace cu popoarele din Europa şi a solicitat dreptul la autodeterminare, ca să poată trăi în graniţele lui naturale şi să hotărască forma de guvernare prin alegeri libere.
Festivitatea a avut nu numai un rol politic, ci a promovat şi solidaritatea între românii din exil.
Este un fenomen deosebit, atunci când se întâlnesc persoane, care ani îndelungaţi sunt împrăştiate în toată lumea. Unii chiar lucraseră în aceeaşi instituţie (dl. Ioniţă Ion de la Koblenz şi dl. Cocoş Ion de la Hanau), fără ca să ştie unii de ceilalţi. Alţii şi-au regăsit vechi prieteni (familia Ionescu Dan şi Dr. Ionaşcu Denise din Darmstadt şi Trifan Mircea de la Worms).
Pe scurt spus, bucuria a fost mare, îndeosebi la sfârşit.
În pofida câtorva temeri, nu s-au produs nici un fel de incidente, chiar dacă la Poliţie au fost comunicate câteva ameninţări cu bombe.
* Autor: Dipl. Ing. Paul Morcov, în Blick in die Zukunft, Deutsche Zeitschrift der rumţnischen Nationalrates Abteilung Nord-und Zentraleuropa, Nr. 5/6, Mai 1987, p.10 – 12.
Traducere şi adaptare de Pr. S. Petcu (Müllheim, a. D. 2011)