Despărţirea de prieteni şi de familie este poate una din împrejurările cele mai dureroase
care însoţesc sărăcia. (Oliver Goldsmit *1728 – † 1774)
„Mitropolit Visarion
Viels-Maisons (Aisne)
France, 22 Iulie, 1958
Domnişoarei Maria Mihali*
Viels-Maisons (Aisne) France
Marioară,
Precum şi singură vezi, şi ne spune şi medicul nostru B. Mathieu, eu slăbesc mereu; deci sfârşitul vieţii mi se apropie. Cele grăite anterior în legătură cu acest act, le mai rezum şi în următoarele rânduri scrise:
– Pentru înmormântarea mea, rogi Vlădicii ruşi, să-mi trimită un preot- Îngroparea să mi se facă în cimitirul acestui sat, între ai căruia locuitori am trăit pribeag în linişte patru ani.
Mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964)
– Engolpionul mi-l pui la piept în sicriu. Crucea pectorală şi veşmintele arhiereşti le dai Părintelui Victorin să le ducă ori la Ierusalim, ori în ţară la Suceava, unde va vrea dânsul. Toate celelalte lucruri ale mele, ceri Legaţiei române din Paris să fie trimise în cufăr fratelui meu dr. C. Puiu din Galaţi; iar dacă Legaţia nu va vrea, atunci le împarţi singură cum vei crede mai nimerit săracilor. În nici un fel de lucruri ale mele nu are drept să se amestece altcineva.
Procesiunea de înmormântare
– În rugăciuni, nu uita pe cei care ne-au ajutat mult în pribegia noastră: Cardinalul Tisserant, Mgr. Lagier, abatele Clement, şi tot aşa pe episcopul Pierre Douillard dela Soissons, care, în persoană, ne aducea ajutoare cu o bunătate rară. La fel pe dr. Mathieu, care m’a îngrijit gratuit patru ani de zile.
Dintre ortodocşii noştri nimeni nu ne-a ajutat.
– Pentru toate tulburările mari sufleteşti pricinuite mie de cei doi inşi din Paris, fostul popă Vasile Boldeanu şi Ion Miloaie, i-am dat Anatemii cu blestem arhieresc.
– De’ţi va ajuta Dumnezeu să te întorci cu bine în ţară, sau ori pe unde vei umbla, în rugăciuni nu mă uita.
Regret mult că n-am fost în stare să-ţi răsplătesc truda pusă ani de zile, pentru îngrijirea mea; dar, rog pe Dumnezeu şi pe Sfânta Sa Maică, să te ocrotească şi să-ţi răsplătească cu mila şi cu îndurările lor.
– La mormânt, nu uita, să mi se pună o piatră simplă numai cu inscripţia:
Mitropolit Visarion Puiu – România 1879 – 1958. ”
(N.B. „58” este anulat cu aceeaşi cerneală cu care Vlădica Visarion a făcut o schiţă a pietrei de mormânt, după care şi-a scris numele sub cele spuse mai sus) † Mitropolit Visarion.
În anul 1961, Vlădica Visarion a revenit cu câteva precizări, cu privire la cele hotărâte şi consemnate în scris, la 22 iulie 1958.
„Mitropolitul Visarion Puiu (România)
Viels-Maison (Aisne) France, 1 iunie 1961
Domnişoară Mihali,
Repet cele vorbite, în legătură cu înmormântarea mea în groapa ce mi-am pregătit în cimitirul din Viels-Maison (Aisne). Să se facă absolut simplă, călugărească; deci să nu scrii nimănui să vină de la Paris.
De cumva părintele rus Trubnicov nu poate veni pentru prohod, atunci scrie la Paris, rugând pe Msgr. Cosma, să vină ori să trimită vreunul dintre părinţii preoţi de acolo, în asemenea scop.
Între vreun preot român de sub cârma comuniştilor, sau dintre cei caterisiţi de mine de pe aici sau de aiurea, şi clerul de sub cârmuirea Romei, desigur e de preferat cineva dintre fraţii noştri preoţi de la Ribera.
Marioara Mihali nepoata Mitropolitului Visarion Puiu
De va veni pentru slujba înmormântării şi cineva de la Soissons, cu atât mai bine, ar fi o dovadă în fapt, de cât am gândit şi scris mereu, ca măcar aceste două Biserici creştine, să se reunească odată în Domnul.
Ştiu toţi că eu nu am nici un fel de avere.
De lucrurile mele bisericeşti sau cele personale, nu are nimeni învoirea mea, să se ocupe; fă cu ele numai cum am hotărât eu şi cum am vorbit împreună.
Iar răsplata pentru toată buna îngrijire, ce mi-ai dat mie şi cancelariei eparhiale, sper să ţi-o deie Cârmuirea ţării noastre, de acasă, cunoscând că nu ai primit nimic de la nimeni vreodată, timp de atâţia ani. ”
N.B. Textului de mai sus, scris la maşină, îi urmează confirmarea, scrisă cu cerneală de către însuşi Vlădica Visarion:
„Cele de mai sus sunt scrise sub dictarea mea şi întărite cu iscălitura mea de faţă, azi, 1 Iulie 1961, în patru exemplare**
† Mitropolit Visarion Puiu
Sigiliul: „Biserica românilor din străinătate – 1945 –
Domnişoarei Maria Mihali,
funcţionară în cancelaria eparhiei Românilor
ortodocşi din străinătate. Viels-Maisons (Aisne) France”
Pentru conformitate: Prot. Sorin Petcu – Freiburg i. Br.
Cu privire la domnişoara Maria Mihali, nu ştim de unde venea din România, nici prin ce împrejurări venise în Franţa. Va fi fost, cu mare probabilitate refugiată politic. L-a îngrijit pe Mitopolit până ce acesta s-a săvârşit din viaţă.
Era foarte apropiată de familia părintelui Dumitru Popa, după cum se poate constata din scrisorile păstrate în arhiva Părintelui.
După moartea Mitropolitului, relaţiile cu familia părintelui Popa au devenit sporadice şi, în cele din urmă, inexistente.
Încercările din ultimii trei ani, întreprinse de către fiica părintelui Popa – Rodica, de a afla, dacă nepoata Mitropolitului mai este în viaţă şi unde locuieşte în Franţa sau altundeva, s-au dovedit zadarnice.
Protoiereu Sorin Petcu – Müllheim/Baden – a.D. 2006
*Domnişoara Maria Mihali era nepoata Mitropolitului Visarion.
**Un exemplar se păstrează în arhiva Bisericii Ortodoxe Române Naşterea Maicii Domnului din Freiburg