De Ziua Eroilor Români, 19 Florar a.D. 2018,
în pelerinaj la Cimitirul Militar Român (1914-1918)
de la Soultzmatt (Alsacia – Franţa)
Fraţi cu inima română,
departe de a-mi asuma sau a mă erija în rolul de orator şi nici pe departe la înălţimea celor care an de an au rostit alocuţiuni în faţa acestui monument ridicat prin grija Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I Întregitorul, pe acest pământ în care odihnesc 687 oşteni români din primul război a toată lumea – vin şi eu la acest ceas de rugăciune să-mi plec genunchii inimii mele la mormintele lor şi să mă închin cu adâncă şi neostoită recunoştinţă.
Iată-ne şi acum după 40 de ani veghind tainic, aşezat, discret, cumpătat, adică ţărăneşte la candela jertfei «eroilor români ştiuţi şi neştiuţi, căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea ţării, întregirea neamului şi pentru slava Sfintei noastre Biserici», cum auzim rostindu-se în timpul Dumnezeieştii Liturghii.
S-au scurs patru decenii de când vrednicul de pomenire Părinte Dumitru Popa, pe care cei care l-au cunoscut îl poartă în amintire şi în rugăciune ca pe o lumină lină, împreună cu Dl. Remus Radina, fost ofiţer în Armata Regală şi mai apoi deţinut politic în închisorile comuniste din România, au pus început bun şi temeinic acestui Pelerinaj la Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt.
Noi venim aici conştienţi de sensul şi de încărcătura sacră pe care o are pentru noi acest pelerinaj.
Am venit de la Freiburg şi facem acest lucru de 40 de ani, netăgăduit, în fiecare an şi fără a ne lăsa copleşiţi de vorbe măgulitoare, dar naive sau false – străine sufletului românesc neprihănit – am venit, aşadar, într-un fel de călătorie rituală spre un loc însemnat nu numai din punct de vedere istoric, ci şi cu pecete de sfinţenie pentru neamul nostru românesc.
Pentru noi, cei prezenţi acum aici, ca şi pentru cei care veneau înainte cu sutele din toate colţurile lumii, în sâmbăta imediat următoare Praznicului Împărătesc al Înălţării Domnului, zi în care Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Eroilor Români din toate timpurile, deci într-o zi ca aceasta, Pelerinajul la Soultzmatt ne prilejuieşte acea retro temporis, adică întoarcere în timp, de care avem nevoie, pentru a cunoaşte trecutul ca să putem trăi cu cinste şi înţelepciune prezentul şi să privim încrezători in viitor: Vorba poetului: «La trecutu-ţi mare, mare viitor!»
Venim în pelerinaj la Soultzmatt nu pentru a încinge grătare cu mititei, nici pentru a învârti Periniţa pe pajişte, cum ştim că s-a făcut, dar din fericire, nu de către noi.
Venim în pelerinaj la Soultzmatt nu pentru a încinge grătare cu mititei, nici pentru a învârti Periniţa pe pajişte, cum ştim că s-a făcut, dar din fericire, nu de către noi.
Venim aici pentru a ne reculege, pentru a aduce prinos de lacrimi şi pentru a preţui cum se cuvine jertfa ostaşilor români ce-şi dorm somnul de veci în acest cimitir, precum şi în multe alte cimitire din Franţa şi Germania, dintre care Soultzmatt, Haguenau, Dieuze, Maubeuge, Assevent, Effry, Hirson, Signy-L’abbaye, Rethel, în Franţa, Rastatt, Müllheim, Haltingen, în Germania, sunt doar câteva locuri de popas întru rugăciune.
Nu facem gargară cu naţionalism găunos, nici cu patriotism demagogic, nici că ne batem în piept ce neam straşnic suntem!, fluturând în beţie de cuvinte fără noimă Tricolorul Românesc, ci ne mulţumim să apreciem cum spunea un om de cultură de la noi (Andrei Pleşu) «patriotismul lucid, ofensiv, lucrător, reparator, critic. Pentru mine, continuă intelectualul român, patriotismul nu e o chestie de şpriţuri şi vorbe, o lăcrămoasă încântare de sine, ci un bun dozaj de îngrijorare şi efort. Nu să-ţi faci pijama în culorile Tricolorului, nu să te risipeşti în sloganuri de provincial trist, ci să priveşti lucid în jur, să pui degetul pe rană, să identifici la timp microbul letal»
Cu alte cuvinte, conştientizăm faptul îngrijorător că aparţinem unei generaţii care se mulţumeşte cu forme fără fond, cu superficialităţi, cu «fără-rosturi» de toate felurile în vorbă, purtare, gândire şi faptă.
Le vedem şi le auzim, dar le respingem şi le alungăm ca pe o piază rea şi, mai ales, îi învăţăm pe copiii noştri, aceste vlăstare ce cresc şi au nevoie de hrană sufletească sănătoasă în duh şi în adevăr, să citească, să înveţe, să preţuiască, să cinstească trecutul neamului nostru şi al lor, să grăiască în limba noastră şi a părinţilor noştri, să păstreze nealterată, curată credinţa strămoşilor noştri şi ai lor, căci avem un creştinism în mod netăgăduit de origine apostolică.
Dacă prezentul nu oferă – şi aşa şi este – modele demne de urmat, le găsim cu certitudine în istoria neamului nostru.
Totul este să vrem să le căutăm.
Întorcând filele istoriei neamului nostru, îi vom întâlni acolo şi pe ostaşii români, cei mai mulţi dintre ei prea tineri şi prea devreme seceraţi de război, sau morţi în lagăre de prizonieri, departe de casă, de glie, de părinţi, fraţi şi surori.
Sa nu uităm jertfa lor! Să nu lăsăm să se stingă amintirea lor!
Ascultând şirul de nume prea alese de personalităţi politice şi de militari cu grade superioare din Pomelnicul ce se citeşte an de an aici la Soultzmatt, întocmit de către Părintele Dumitru Popa şi lăsat nouă «moştenire, nu poţi să pui stavilă emoţiei şi lacrimilor.
Te cutremuri, te rogi, plângi şi le cinsteşti memoria… Aprinzi făclii şi pui flori la crucile lor şi îi rogi să ne ierte, pentru că nu suntem vrednici pe măsura jertfei lor, pentru că săvârşim prea puţin sau nimic.
Pentru că suntem «generaţia abandonării, generaţia lichidatoare, generaţia care din păcat vrea să-şi facă un nimb de glorie», cum o numea în mod autoflagelator Părintele Dumitru Popa.
Pentru mulţi dintre noi, Pelerinajul la Soultzmatt este un eveniment care atinge sublimul şi de aceea frumuseţea lui este greu de turnat în cuvinte.
Cunosc oameni care vin de departe, în mod special pentru a fi aici în această zi, oameni care îşi drămuiesc timpul liber în aşa fel, ca nu cumva să nu se împărtăşească din splendoarea şi unicitatea acestei comemorări.
Aşadar, mai găsim repere, modele şi pilde de urmat şi astăzi. Deci nu suntem cu totul condamnaţi la pieire.
Dumnezeu să ne ajute să nu pierim noi şi neamul nostru în uitare, în ignoranţă şi în nepăsare.
Dumnezeu să-i ierte pe Eroii Români şi să-i odihnească acolo unde străluceşte lumina feţei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Veşnică lor pomenire! Amin.
Silvia Diana Tătaru – Freiburg im Breisgau