Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
Biserica Ortodoxă Română din Berlin
Registrul de procese-verbale ale şedinţelor Consiliului Epitropiei şi
Comitetelor Parohiale (1940 – 1945)
Toţi aceia care deliberează asupra unor chestiuni grave,
nu trebuie să fie stăpâniţi de ură, prietenie, mânie sau milă. (Sallustius)
I. Proces-verbal nr. 1 (2 februarie 1943)
«Astăzi, Marţi 2 Februarie 1943, Subsemnaţii, membri ai Consiliului Parohial al Comunităţii ortodoxe române din Berlin, întruniţi în şedinţă ordinară, în urma convocării făcute de Părintele Paroh Em. Vasiloschi pe baza Art. 50 din «Statutul pentru organizarea bisericii Ortodoxe Române», fiind în număr legal, am discutat şi hotărît următoarele, în legătură cu chestiunile fixate la ordinea zilei:
1. În urma expunerilor făcute de Părintele paroh, am luat cunoştinţă de situaţia actuală a bisericii şi parohiei noastre din Berlin, îndeosebi de acţiunea desfăşurată pentru obţinerea bisericii Jerusalemerkirche, pe seama comunităţii noastre şi de rezultatele îmbucurătore, la care s’a ajuns până în momentul de faţă, când biserica menţionată poate fi închiriată pe zece ani sau cumpărată de noi oricând şi în condiţii foarte favorabile.
2. Părintele paroh citeşte actul de delegaţie generală ce i s’a dat de către Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor şi prin care P.C. Sa este împuternicit a duce la bun sfârşit tratativele pentru închirierea şi cumpărarea bisericii, a semna valabil contractul de închiriere pe timp de zece ani, a iniţia şi supraveghea lucrările de reparaţie şi de amenajare la biserică, începând cât mai curând reparaţiile strict necesare, a interveni pentru obţinerea unui imobil parohial la Berlin care să cuprindă locuinţa parohului, camere pentru administraţia parohială, săli pentru manifestaţii culturale etc. Consiliul ia act de această împuternicire generală a părintelui Paroh.
3. Apoi părintele paroh, dă cetire altui act important anume Adresei Nr. 162, din 26 Ianuarie 1943, pe care P. C. Sa a primit-o de la „Secţia Financiară a Consistoriului Evanghelic al Mărcii Brandenburg” drept rezultat al tratativelor de până acum şi prin care ni se fac nouă următoarele propuneri în legătură cu închirierea sau cumpărarea bisericii Jerusalemerkirche din Berlin (Lindenstrasse?).
a. Biserica ni se oferă spre cumpărare, aşa cum stă şi se află actualmente, pentru suma de 450.000 R.M. (Reichsmark) cu tot ce-i aparţine, afară de orgă şi de statuia lui Crist din spatele Altarului – aceste două nefiind necesare cultului ortodox.
În acelaşi timp ni se îngăduie ca să facem de pe acum înscrierea tabulară a acestui drept de cumpărare în cartea funciară a acestei proprietăţi.
b. Timpul de opţiune, până când ni se lasă latitudinea de a cumpăra biserica e de zece ani.
c. În acest caz (al opţiunii pentru cumpărare) va trebui să se obţină, bine înţeles, şi aprobările cuvenite din partea organelor statului şi ale patronatului comunei Berlin.
d. Pe tot răstimpul opţiunii, până la cumpărare, noi putem dispune complet de localul bisericii sub formă de închiriere, în care caz orice schimbări în construcţia bisericii se vor putea face numai cu aprobarea proprietarului de acum – bine’nţeles, schimbări şi prefaceri esenţiale, cari ar putea atinge simţitor actuala formă a bisericii.
e. E de sine înţeles că în timpul închirierii noi avem a suporta cheltuielile de întreţinere şi de diferite dări şi impozite.
f. Drept preţ de chirie şi compensare pentru uzaj ni se cere anual suma de 15.750 R.M. – adică 3,5% din costul de vânzare (450.000 R.M.) – din care sumă însă, în caz de cumpărare a bisericii, ni se socoteşte drept chirie efectivă numai câte 400 R.M. lunar (4.800 R.M. anual), iar restul până la 15.750 R.M. anual ni se bonifică în contul preţului de cumpărare.
g. La sfârşit ni se cere să arătăm cine va fi reprezentantul legal cu care urmează să se încheie contractul şi cine dă garanţia materială pentru partea bănească a tranzacţiei.
4. Subsemnaţii Consilieri Parohiali, discutând amănunţit această ofertă de închiriere şi cumpărare şi apreciind amănunţit înlesnirile mari, cari ni se fac cu largă generozitate de a închiria imediat biserica, şi de-a avea în acelaşi timp posibilitatea a o cumpăra în orice moment în timpul celor zece ani de opţiune, pe de altă parte ţinând seama de faptul că, atât preţul de închiriere cât şi cel de cumpărare sunt foarte modeste faţă de preţurile actuale de pe piaţa Berlinului, unde chiria lunară pentru o locuinţă obicinuită de 4-6 camere e cel puţin 600-700-800 R.M., iar preţurile de cumpărare a imobilelor sunt fantastice, găsim oferta propusă cât se poate de avantajoasă, şi deci opinăm şi recomandăm:
A se închiria imediat biserica în condiţiile propuse pe timp de 10 ani şi totodată a se face neîntârziat demersurile cuvenite, la onor. Minister al Culturii Naţionale şi al Cultelor să binevoiască a aproba cât mai urgent cumpărarea bisericii fără ezitare conform ofertei extrem de favorabile, întrucât valoarea reală a acestui mare şi impunător locaş de închinare e cu mult superioară sumei modeste, care a fost cerută, iar alt imobil similar nici nu mai este cu putinţă să găsim acum în Berlin pentru scopurile parohiei noastre.
În acelaşi timp rugăm onor. Legaţie (e vorba de Legaţia română din Berlin n.n.) să arate Comunităţii Bisericii Evanghelice:
Că Părintele paroh E. Vasiloschi are delegaţia şi împuternicirea cuvenită din partea guvernului român, prin Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor (conform Ordinului Nr. 65735/1942) de a semna valabil ca reprezentant legal, contractele şi actele de închiriere, Cucernicia Sa fiind, ca paroh, şi preşedinte al Consiliului Parohial, şi reprezentantul legal al parohiei şi bisericii noastre; Că garanţia materială o dă Ministerul.
În consecinţă Părintele Paroh este rugat: a face toate demersurile cuvenite pentru încheierea imediată a contractului de închiriere semnându-l ca reprezentant al Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor; a interveni la onor. Minister al Culturii Naţionale pentru obţinerea aprobării de cumpărare a bisericii; a începe neîntârziat lucrările de reparaţie şi amenajare a bisericii, cum sunt mai cu deosebire următoarele:
a. Revizuirea, repararea şi completarea întregii instalaţii de electricitate, care în prezent este descompletată şi pe alocuri distrusă;
b. Repararea instalaţiei de apă şi de gaz;
c. Aşezarea unei sobe în camera de la intrarea principală a bisericii, unde va funcţiona un mic birou parohial;
d. Lucrarea mesei altarului şi a firidei Proscomidiei din actualul material al mesei din altar; o nouă tablă a mesei altarului;
e. Acoperirea cu parchet a actualei duşumele de ciment de pe care lemnăria este aproape în întregime luată sau stricată;
f. Revizuirea, completarea şi punerea în stare de bună funcţionare a lemnăriei uşilor, ferestrelor, scărilor…, şi completarea geamurilor la fereşti şi uşi.
g. Lucrarea noului calorifer de încălzire centrală – dacă se poate cu instalaţia de aer condiţionat a întregii biserici;
h. Curăţirea şi ordinea generală în toată biserica; pe alocuri spoiri şi zugrăveli locale;
i. Punerea în funcţie a ceasului din turnul bisericii;
j. Aşezarea clopotului şi eventual legarea lui cu (racordarea la n.n.) curentul electric, pentru înlesnirea unei sunări corecte;
k. Camuflarea geamurilor, după ce vor fi curăţate de actuala negreaţă;
l. Aducerea şi aşezarea catapetesmei şi a mobilierului bisericesc;
m. Aşezarea unei părţi a băncilor bisericii, cari sunt în galerii;
n. Procurarea, măcar a mobilelor strict necesare, până la sosirea târzie a comenzii din ţară (cum sunt mesele, scaunele, dulapurile pentru veşmântărie, pentru camera birou, pentru pronaos…) şi toate celelalte nenumărate lucrări, care cer a fi executate foarte urgent, cât se mai găsesc pe ici pe acolo ceva materiale şi puţinii meşteri şi lucrători.
5. În acest scop Părintele Paroh este rugat să ceară insistent onor. Minister al Culturii Naţionale şi al Cultelor, ca să trimită de urgenţă – chiar telegrafic – fondurile necesare (cari de altfel au fost menţionate şi în adresa no. 65735/942 a onor. Minister) deocamdată măcar 60.000 R.M. (şase zeci mii mărci germane) şi să reducă cât se poate de mult împovărătoarele şi în parte inexecutabilele forme contabiliceşti, şi aceasta pentru următoarele motive:
a. Formele de angajare şi executare a lucrărilor sunt altele la Berlin, decât acasă, în ţară;
b. Aici se găsesc acum numai cu mare anevoie antreprenori sau meseriaşi de specialitate sau chiar lucrători simpli, iar în urma noilor dispoziţii ale comandamentului militar german toţi lucrătorii fiind declaraţi mobilizaţi, foarte curând nu vom mai avea cu cine să executăm şi cele mai simple lucrări;
c. Oferte şi devize de lucrări se obţin acum mai mult din întâmplare sau prin mari stăruinţe de la om la om;
d. Materialele sunt blocate pentru trebuinţelor războiului. Câte materiale sperăm încă să le găsim, le mai putem obţine acum în pripă;
e. Anul financiar e pe sfârşite, deci întârziind riscăm să pierdem fondurile aprobate pentru biserică şi casa parohială;
f. Formalităţile obicinuite ale contabilităţii româneşti presupun adunare de oferte, alcătuiri de devize de lucrări, poate chiar ţinere de licitaţii… cari toate trebuie trimise autorităţii superioare spre aprobare, deci cer timp îndelungat şi corespondenţă fără sfârşit, cari pentru situaţia de aici şi pentru împrejurările actuale constituie enorme greutăţi de neînlăturat, menite doar a opri pe loc întreaga noastră acţiune şi a periclita toate succesele de până acum, atât de greu dobândite.
În acest sens se va face intervenţia urgentă la onor. Minister, iar părintele paroh va începe chiar de pe acum primele lucrări, cari sunt mai grabnice.
Tot cu aceeaşi insistenţă se va cere onor. Minister, ca să trimită imediat pe arhitectul însărcinat cu executarea lucrărilor la biserica şi casa parohială din Berlin.
Înainte de încheierea şedinţei de astăzi părintele paroh exprimă mulţumiri tuturor celor cari l-au ajutat până acum în anevoioasa operă ce a pornit-o la Berlin, relevând îndeosebi concursul preţios pe care i l-a dat în permanenţă dl. Consul General Gallin precum şi intervenţia hotărîtoare pe care a făcut-o la timpul oportun dl. Colonel Gheorghe Ion şi în temeiul căreia Comandamentul Suprem al armatei germane, prin comandantul oraşului Berlin, a cedat biserica Jerusalemskirche pe seama comunităţii noastre.
Iar Consiliul Parohial, prin rostul dlui. Consilier de Legaţie Stănescu, exprimă la rândul său mulţumiri recunoscătoare Părintelui paroh E. Vasiloschi pentru râvna şi truda neobosită depusă în serviciul Bisericii şi Ţării, felicitându-l pentru frumoasele succese obţinute până acum. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.”
N.B. Procesul-verbal a fost semnat de către zece consilieri, al căror nume, în parte, este greu de descifrat, printre aceştia figurând: Stănescu, econ. Em. Vasiloschi, Geormăneanu, Antonescu, D. Popescu, Sextil Puşcariu, dr. Dionisie Hacman, col. Gheorghe Ion.
Biserica ortodoxă română
(Jerusalemer Kirche) din Berlin
Proces – verbal nr. 2 (23 aprilie 1943
„Astăzi, 2 Aprilie 1943, subsemnaţii, membri ai Consiliului Parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, întrunindu-ne în şedinţă, în urma convocării făcute de părintele paroh Em. Vasiloschi, am discutat şi hotărît următoarele:
1. Am luat cunoştinţă despre situaţia actuală a lucrărilor la biserică din expunerea amplă a părintelui paroh, din care expunere reţinem în rezumat următoarele:
Contractul de închiriere pe 10 ani a bisericii cu latitudinea de a o cumpăra oricând, a fost încheiat pe baza ofertei discutate de noi în şedinţa anterioară, şi semnat de părintele paroh în numele Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor, pe baza delegaţiei generale dată de Minister şi a certificatului lămuritor eliberat de Legaţia noastră de la Berlin, aşa cum s’a discutat şi hotărît în şedinţa noastră precedentă.
Dl. Mareşal Conducător Antonescu cetind contractul şi concluziile noastre, puse în raportul părintelui paroh, a aprobat cumpărarea bisericii pe seama Statului român.
Bisericii i se vor face deocamdată reparaţiile şi adaptările deja discutate şi aprobate de noi, rămânând ca lucrările mari, de largă refacere, aşa cum ni le-a schiţat arhitectul nostru, dl. prof. Constantin Jotzu, în expunerea făcută de D-sa la faţa locului, adică în însăşi biserica Jerusalemerkirche, în ziua de duminică, de 28 Februarie a.c. să fie făcute mai târziu, când împrejurările vor îngădui atari îndrăzneţe lucrări.
Părintele a dat drumul lucrărilor, aşa cum le stabilisem, Cucernicia Sa luându-şi drept scut şi ajutor oficial german Serviciul Technik al Consistoriului Evanghelic al Mărcii Brandenburg, de care depinde Jerusalemerkirche, şi lucrările luară curs normal, executându-se mai întâi repararea şi completarea instalaţiei luminii electrice – care s’a şi terminat curând, în partea ei principală, în condiţii foarte bune.
Prin încercarea Dlui prof Jotzu (care a venit între timp la Berlin) – de a se pune toată lucrarea sub scutul şi egida unei organizaţii (societăţi n.n.) constructoare oficiale germane, cum e organizaţia Ministrului Speer sau Serviciul Tehnic al comandamentului militar al capitalei – încercare ce nu s’a putut preface în faptă – lucrările au fost oprite în loc şi întârziate, între timp mai intervenind şi dezastrul bombardamentelor inamice, cari au îngreuiat foarte mult obţinerea autorizaţiilor de reparaţii precum şi găsirea materialelor şi a meseriaşilor şi lucrătorilor.
Totuşi, luând-o de la început, suntem pe cale de a obţine curând autorizaţia de la «Baupolizei» precum şi «contingentul» de materiale şi oameni de la Inspectoratul General Tehnic al capitalei.
La lucrările de reparaţii, pe care le-am fixat în şedinţa anterioară, se mai adaogă, la dorinţa dlui prof. Jotzu, şi astuparea cu păreţi netezi a arcadelor sânilor laterali, în vederea aşezării stranelor şi icoanelor, după rânduiala bisericii noastre, şi în vederea eventualei utilizări a «capelelor», formate în aceste părţi izolate, pentru Muzeu sau pentru săvârşirea de ierurgii.
Altă greutate mare care ni se face, e întârzierea trimiterii din Ţară a catapetesmei şi obiectelor strict necesare bisericeşti, deja comandate în mare parte şi adunate, grămadă, la Bucureşti.
Consiliul Parohial luând act de cele expuse de părintele paroh cu privire la biserică şi la lucrările în curs, hotărăşte:
– Lucrările de reparaţie la Biserică se vor continua şi se vor executa neîntârziat, aşa cum au fost precizate în şedinţa anterioară, şi cum au fost îndrumate de părintele paroh, care a luat şi avizul dlui arhitect Jotzu;
– Se vor face şi toate planurile şi formalităţile pregătitoare pentru imediata punere în lucrare a noii instalaţii de calorifer cu aer încălzit;
– Se vor face provizoriu, cu titlul de încercare, şi păreţii laterali din cadrele sânilor (absidelor n.n.);
– Se vor urgenta toate lucrările, cerându-se la nevoie chiar telegrafic, prin Legaţie – trimiterea din Ţară a catapetesmei, fără de care nu se pot executa celelalte lucrări la altar şi naos, precum şi a celorlalte obiecte de cult, veşminte, covoare, şi tot ce e necesar pentru biserică şi cancelaria parohială, aşa cum s’a tot cerut mereu.
2. Părintele paroh, continuându-şi expunerea, aduce la cunoştinţă, că prin renunţarea definitivă a Dlui. Consul General Gallin la apartamentele din etajul I al casei de la spatele bisericii «Jerusalerkirche» în favoarea parohiatului bisericii noastre, aceste apartamente, cu aprobarea dlui. Ministru Bossy, vor trece în întregime pe seama bisericii noastre drept casă parohială, care va cuprinde locuinţe pentru personalul bisericesc, camere pentru cancelarie şi administraţie parohială, săli pentru bibliotecă, muzeu, cor şi consiliu, precum şi o sală mare pentru expoziţie permanentă de artă bisericească-naţională.
– Apartamentul (imobilul n.n.) acesta se cedează de către statul german. Formalităţile pentru încheierea contractului de închiriere sunt în curs.
– Părintele a luat contact cu dl. inspector financiar Kracht, de la Finanzamt für Liegenschaften (Kurfürstendamm Nr. 191-192) stabilind principial condiţiile de bază ale viitorului contract, după înţelegerea prealabilă avută cu dl. Consilier de Legaţie M. Stănescu – care (ne) dă un atât de larg concurs întregii opere de la biserică şi case, şi cu Dl. Consul general Gallin – care prin generosul gest făcut, poate fi socotit (ca) ctitorul principal al casei parohiale.
– Semnarea contractului rămâne să se facă cât mai curând, în condiţii similare contractului de închiriere a bisericii, pe zece ani, urmând să se precizeze, ca şi deunăzi, calitatea delegatului oficial pentru semnare.
– Pentru repartizarea camerelor amintitului etaj, dl. Jotzu a şi făcut un prim plan, rezervând camerele din faţă (de către biserică –dinspre biserică n.n.) pentru viitoarea sală festivă, de expoziţie permanentă, totuşi planul trebuie revizuit şi completat, mai cu seamă că, între timp, la cererea noastră, Ministerul de Finanţe German ne-a cedat şi intrarea din dreapta, de la parter, cu cele două camere şi cu treapta (scara n.n.) ce duce în sus (în favoarea noastră).
– Consiliul Parohial ia cu plăcere act de cedarea apartamentelor de lângă Biserică pe seama parohiatului şi de planul de refacere şi adaptare a acestor camere în casă parohială completă, ca locuinţe pentru personalul bisericesc şi cu săli culturale şi cancelarie parohială, şi e şi de astă dată de aceeaşi părere în privinţa semnării contractului, anume ca această semnare să se facă de asemenea de părintele paroh Em. Vasiloschi, ca delegat al Ministrului Culturii Naţionale şi al Cultelor, în baza delegaţiei generale ce o are, în care scop i se va confirma din nou, printr’o certificare oficială din partea Legaţiei, calitatea ce Cucernicia Sa o are şi împuternicirea ce i s’a dat de a semna valabil acest contract în numele Statului român reprezentat prin Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor.
3. În ce priveşte lucrările de reparaţie, adaptare şi înzestrare a acestui local pentru locuinţe ale personalului bisericesc şi săli culturale, Consiliul opinează să se facă neapărat şi aceste lucrări, treptat şi în limita posibilităţilor actuale, amenajarea camerelor în săli culturale având a se face după planul arhitectului conform necesităţilor indicate de părintele paroh.
– La fel se va începe şi mobilarea apartamentelor de locuit.
– Până la amenajarea şi mobilarea locuinţei parohiale şi cancelariei în noul local, părintele paroh va locui cu familia într’un apartament închiriat, cum e actualul pe care îl are în str. Flotowstrasse 7, iar cancelaria parohială va rămâne la capela din Klopstorkstrasse 38.
4. Părintele paroh cere apoi constituirea, din sânul Consiliului Parohial, a unui Comitet Parohial administrativ, care să’l secondeze în lucrările de reparaţie şi amenajare a Bisericii şi caselor parohiale, şi în acelaşi timp să se delege cineva din Consiliu, care să contrasemneze bonurile de plăţi şi actele gestionare privitoare la aceste lucrări de reparaţie, amenajare şi înzestrare.
– Consiliul, răspunzând acestei dorinţe alege următorul Comitet de lucrări, care va activa sub preşedinţia părintelui paroh, conform Legii şi Statutului pentru organizarea Bisericii Ortodoxe române, drept Epitropie provizorie: Dl. General Gheorghe Ion, Dl. Consul General Gh. Tr. Gallin, Dl. Consilier Economic V. Geormăneanu, şi Dl. Şef al Serviciului Financiar Lt. Col. Dum. Popescu; iar ca supleanţi: Dl. Comandor Nic. Antonescu şi Dl. Ataşat comercial Dr. S. Orbonaşu.
– În ce priveşte persoana cerută pentru contrasemnarea actelor de plăţi, dl. General Gheorghe Ion se oferă cu drag să secondeze pe părintele paroh şi în această direcţie, în absenţa Domniei Sale, contrasemnarea actelor urgente având a se face de Dl. Consilier V. Geormăneanu.
5. Părintele paroh punând apoi în discuţie situaţia personalului bisericesc şi a corului bisericii noastre, arată valoarea cântăreţului actual Grigore Cristea – care e licenţiat în teologie şi candidat la preoţie şi care aici se îndeletniceşte şi cu studii teologice la facultatea de teologie şi cu studii de muzică corală – precum şi valoarea excepţională a dirijorului corului, tânărul Sergiu Celibidache – care este un strălucit student la Hochschule für Musik, secţia compoziţiei şi dirijării, şi se bucură de foarte elogioase aprecieri din partea rectorului şi profesorilor săi de la această Academie – şi cere să se ia toate măsurile pentru păstrarea lor la Berlin, mai adăugând, că la slujbele religioase se simte foarte apăsător lipsa cântăreţului al doilea, pentru care trebuie să se ceară post în buget şi să se trimită drept cântăreţ unul din soliştii noştri de la Opera Română, care cunoscând cântările şi rânduielile bisericeşti (cum e basistul Buciu Mircea… şi alţii) ar putea să ilustreze cu demnitate strana dăscălească în noua Biserică, urmând în acelaşi timp şi cursurile de perfectare a vocii la Academia din Berlin.
– La fel aminteşte părintele paroh şi de necesitatea de-a avea un diacon, pentru care este deja pus postul în buget, trebuind numai să se facă numirea unui diacon bun.
– Dl. General Gheorghe Ion făgăduieşte că în ce îl priveşte pe D. Sa, va face tot ce îi stă în putinţă pentru păstrarea la Berlin a cântăreţului bisericesc şi a dirijorului, bineînţeles câtă vreme îşi vor face şi ei datoria cum se cuvine, iar Consiliul Parohial îşi însuşeşte propunerea creării unui al doilea post de cântăreţ, precum şi a numirii şi trimiterii urgente a unui diacon bun la Berlin, în care scop se vor face intervenţiile cuvenite la Sf. Patriarhie şi la Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor, unde se va stărui, la vreme, şi pentru numirea în postul de cântăreţ a unui solist de la Opera Română.
6. În ce priveşte corul, însuşi părintele paroh roagă să se găsească o modalitate de-a se asigura permanenta funcţionare a acestui cor bisericesc-naţional, printr’un îndemn adresat tineretului român din Berlin, care să înţeleagă, că este o obligaţie de înalt interes naţional, de-a întreţine aici la Berlin, sub egida Bisericii, un falnic cor românesc, aşa cum îl doreşte de altfel şi Înalt Prea Sfinţitul Patriarh, şi Dl. Ministru al Culturii Naţionale şi Cultelor, şi Ministerul Propagandei şi însuşi Conducătorul Statului.
– Răspunzând acestei bine motivate dorinţe a părintelui paroh, Dl. General Gheorghe susţine ca şi Consiliul Parohial în unanimitate, ca participarea tineretului român din Berlin la opera culturală a Bisericii, îndeosebi la formarea şi menţinerea neîntreruptă a unui permanent cor religios şi naţional al Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, să devie obligatorie, fiind privită ca o datorie naţională a acestui tineret de aici, în care scop se vor face listele elementelor potrivite pentru cor şi se vor înainta Legaţiei şi Ataşatului nostru militar de la Berlin, spre a dispune cele cuvenite.
7. Părintele paroh punând în discuţie chestiunea numelui viitor al noii Biserici precum şi a hramului ei, arată în ce priveşte numele, că ar fi de părere să se găsească putinţa, ca în viitoarea titulatură a bisericii să se păstreze oarecum şi numirea actuală de «Jerusalemer Kirche», care e legată de trecutul îndepărtat şi chiar de înfiinţarea acestei biserici şi este intrată în tradiţia Berlinului, având şi străzi centrale numite în legătură cu biserica: «Jerusalemer Strasse» şi «An der Jerusalemer Kirche» iar în ce priveşte hramul, arată că, întrucât pe de-o parte noua biserică se ctitoreşte sub Domnia Regelui Mihai I, iar pe de altă parte noua biserică are a continua atât lucrarea spirituală a modestei capele de la Berlin, cât şi pe cea a fostei Capele ortodoxe româneşti de la Lipsca (Leipzig n.n.), care avea hramul Sf. Gheorghe, (crede, că n.n.) ar fi nimerit să se puie, drept sfinţi ocrotitori ai acestui sfânt locaş, pe Sf. Arhanghel Mihail ca prim hram (cu prăznuire la 8 Noiembrie, când se serbează şi onomastica Regelui nostru) şi pe Sf. Gheorghe ca al doilea hram (cu prăznuire la 23 Aprilie). Consiliul, discutând propunerile acestea, se declară în unanimitate de acord şi cu aceste propuneri, rămânând să se precizeze numirea viitoare a bisericii, poate cam în felul acesta: «Biserica Ortodoxă Română a Ierusalimului din Berlin».
8. Părintele paroh roagă ca onor. Consiliu să delege pe cineva din sânul său, care, împreună cu Cucernicia Sa să facă vizitele de rigoare Conducătorilor Bisericii Evanghelice, spre a le mulţumi personal pentru gentileţea şi frăţeasca cordialitate cu care ne-a cedat Biserica Jerusalemer Kirche într’un chip atât de generos.
Consiliul desemnează în acest scop pe dl. Consul General Gh. Gallin şi pe dl. Consilier Cultural Dr. V. Tulescu.
Înainte de ridicarea şedinţei dl. Consilier de Legaţie M. Stănescu declară că va da tot concursul, din partea Legaţiei, pentru desăvârşirea importantei lucrări în legătură cu Biserica şi parohia, ca să se ajungă cât mai curând la ţinta dorită de noi toţi.
Drept care am încheiat prezentul proces-verbal.”
N.B. Urmează semnăturile celor nouă consilieri participanţi, începând cu părintele paroh E. Vasiloschi. Întrucât unele semnături sunt greu de identificat, părintele Vasiloschi a adăugat următoarea notă explicativă: „Semnăturile de mai sus sunt ale următorilor Domni Consilieri Parohiali: Dl. M. Stănescu – Consilier de Legaţie, ca delegat al D-lui Ministru Bossy; Dl. G. Tr. Gallin – Consul General al României la Berlin; Dl. ? Lt. Colonel Dum. Popescu, Şeful Serviciului Financiar de pe lângă Legaţie; Dl. Victor Geormăneanu – Consilier Economic al Legaţiei; Dl. Dr. S. Orbonaşu – Ataşat Comercial; Dl. General Gheorghe Ion – Ataşatul militar al României, Dl. Comandor Nic. Antonescu – Ataşat naval; Dl. Dr. V. Tulescu – Consilier Cultural al Legaţiei”.
Proces-verbal nr. 3 (12 aprilie 1943)
„Astăzi, 12 Aprilie 1943, Subsemnaţii, membri ai Consiliului Parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, întrunindu-ne în şedinţă, în urma convocării făcute de Păr. Paroh, am discutat şi hotărât următoarele:
– Părintele paroh dă cetire unui act, prin care Dl. Al. Tzigara-Samurcaş, Directorul Fundaţiei Carol I din Bucureşti, donează Bisericii Române Ortodoxe din Berlin, prin dl. Ministru Paul Bossy, un preţios Epitaf şi o Dveră (perdea pentru uşile împărăteşti n.n.), ambele artistic lucrate, în cusături măiestre pe catifea, de către neuitata Regină Elisabeta – Carmen Sylva împreună cu Doamnele unui Comitet Special organizat în atari scopuri.
– Consiliul Parohial ia act cu deosebită bucurie de această mărinimoasă donaţie şi va mulţumi, prin scrisoare osebită semnată de subscrişii, Dlui. Director Al. Tzigară-Samurcaş, rugându-l să ne încredinţeze Epitaful şi Dvera, prin Părintele Paroh, trimiţându-le la Berlin, conform înţelegerii stabilite între D. – Sa şi subsemnatul Dl. Ministru Bossy.
– Tot cu această ocazie Păr. Paroh mai aduce la cunoştinţă, că prin bunăvoinţa dlui. Dr. S. Orbonaşu, ataşatul nostru Comercial şi Consilier Parohial, s’a găsit în fine şi omul de specialitate şi firma indicată a lua asupra sa întreaga lucrare de reparaţie şi amenajare a Bisericii şi a Caselor noastre parohiale, anume Dl. Dr. Dürr Herrmann, arhitect al organizaţiei întreprinderilor «Hermann Göhring Werke», care are şi sprijinul marii firme «Eisenrieth et Co». Domnia Sa a şi trimis (A.g.?) meseriaşi şi oamenii de specialitate la biserică în vederea preparativelor pentru începerea sistematică şi urgentă a lucrărilor.
– Subsemnaţii Consilieri discutând această propunere şi văzând, că după încercările precedente, neizbutite, cu organizaţia Speer, cu firma Buniring (?), cu arhitectul Bachen… ş.a., avem în sfârşit bucuria să ni se ofere concursul marilor organizaţii (societăţi n.n.) şi întreprinderi amintite pentru lucrările noastre, suntem de acord a se încredinţa imediat toată lucrarea Dlui Arhitect Dr. Dürr H. şi colaboratorilor săi, rugând pe Părintele Paroh să dispună imediata începere a lucrărilor, aşa cum am hotărît şi în şedinţele precedente. Drept care am încheiat prezentul proces-verbal.”
N.B. Urmează semnăturile celor opt consilieri, inclusiv semnătura Ministrului Bossy, care a participat la şedinţa Consiliului.
Proces-verbal nr. 4 (29 mai 1943)
„Astăzi, Sâmbătă 29 Mai 1943, Subsemnaţii, membri ai Consiliului Parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, întrunindu-ne în şedinţă, în urma convocării făcută de părintele paroh, am discutat şi hotărît următoarele:
– În legătură cu lucrările de la Biserica Ierusalimului părintele paroh aduce la cunoştinţă următoarele:
– Sunt lucrări cari s’au executat şi continuă a se executa conform planului deja stabilit, dar s’au ivit şi se ivesc mereu lucrări cari nu erau prevăzute în plan, rezultând în cea mai mare parte din desfăşurarea lucrărilor în curs, altele provenind din cauze cari nu puteau fi cunoscute mai de înainte, iar altele în fine care se cer a fi acceptate ca o desăvârşire a reparaţiei generale ce o facem Bisericii.
– Între lucrările cari se săvârşesc conform planului sunt:
– La Altar masa de blocuri de piatră alipite de Baldachin a fost desfăcută, iar întreaga ornamentaţie de plăci de marmură şi mici pilaştri decorativi a fost transpusă cu migăloase lucrări de amănunt, pe soclul Baldachinului, care a fost complet curăţat şi reînnoit, devenind astfel un strălucit cadru artistic, de proporţii mari, pentru viitoarea icoană a Mântuitorului ca Împărat (Pantocrator n.n.), care urmează să fie pictată anume pentru acest Baldachin.
– Statuia din Baldachin a fost scoasă şi dusă cu multă trudă şi cu mare iscusinţă (cu scripete, vălaturi, macarale) până în veşmântărie, unde a fost aşezată într’o nişă pe un soclu de piatră anume lucrat cu acest prilej; apoi a fost spălată curat de către zidari, şi se înfăţişează acum impunător de frumos, fiind bine sculptată în marmură surie-deschisă, bloc masiv.
– S’au săpat canalele, care mai lipseau, pentru viitoarea instalaţie de calorifer cu aer cald, şi s’au început săpăturile adânci pentru camerele colectoare de aer cald, din faţa altarului. Aceste lucrări ne-au fost brusc întrerupte, fiind oprite dintr’un exces de zel de poliţia clădirilor (Baupolizei).
– S’a continuat curăţirea pereţilor de zgura cea îngrozitoare şi repararea geamurilor colorate şi înflorite, cari au fost în multe locuri stricate fie de copii, fie de bucăţele de schijă de la artileria antiaeriană. Lucrările acestea destul de pretenţioase se execută de către o firmă de specialitate (Fa. Held).
– Pardoseala a fost reparată până la un timp, când apoi a trebuit să fie întreruptă din cauza săpăturilor întârziate la canalele caloriferului.
– Firma care a fost angajată la aceste lucrări grele (pătură de temelie turnată în ciment (beton), iar suprafaţa lucrată peste tot în mozaic, cu deosebirea unei părţi de la intrare şi a unei fâşii la mijlocul bisericii, care vor fi lăsate din plăci aşa cum e în parte şi acum) e Berliner Zementbau – Gesellschaft;
– Stricăciunile la columne şi toate părţile mai gingaşe ale zidăriilor, precum şi piesele decorative de ghips (stuc) sunt executate de către un specialist stucator, care a şi terminat mare parte din lucrări jos la columne şi a început curăţirea stucaturilor de deasupra ferestrelor altarului, conform planului dat de arhitect.
– În camera din dreapta intrării principale, unde va fi instalat un mic birou parohial, se fac lucrările pentru aşezarea sobei de gaz. S’au pus ţevile cuvenite, făcându-se legătura cu instalaţia oraşului; s’a aşezat sobuşoara; se lucrează scoaterea tubului de «reparaţie» afară din biserică; S’a reparat şi completat şi instalaţia de gaz din veşmântărie, şi curând se va introduce şi căzănelul pentru încălzirea apei;
– S’au refăcut ţevăria, chiuvetele şi serviciul întreg al instalaţiei de apă.
– S’a început, în proporţii mari, lucrarea anevoioasă de curăţire şi zugrăvire a păreţilor întregii biserici. Şi cu aceasta trecem la lucrările în plus, care s’au ivit – şi probabil se vor tot mai ivi – peste cele prevăzute.
– Curăţirea şi zugrăveala Bisericii nu putea fi făcută numai sumar şi parţial, aşa cum era vorba în primele proiecte, căci fără o curăţire generală şi radicală a acestui interior afumat, stricat, dărăpănat, şi fără o înnoire a întregii zugrăveli a bisericii (păreţi, bolţi, uşi, ferestre etc.) toată lucrarea noastră de reparaţie rămâne derizorie. Trebuie să luăm în piept şi această îndrăzneaţă lucrare, mai cu seamă când am izbutit să găsim o firmă mare, cu oameni specialişti, bine pregătiţi pentru atari lucrări grele (Fa. Hesshaus, specialist dl. Hase).
– În legătură cu această curăţire şi primenire generală trebuiau ridicate şi schele multe şi înalte. Am fost fericiţi, că, tot prin mijlocirea organizaţiei Hermann Göhring-Werke, adică prin arhitectul Dr. Dür, care acum conduce lucrările, am găsit în mod excepţional şi firma, care să ne asigure schelăria necesară marii opere (Fa. Altmann).
Tot în legătură cu zugrăveala – pentru care până acum s’au făcut nenumărate probe pentru culoarea predominantă a păreţilor, cu variaţii potrivite după loc, înălţime, efecte de lumină şi umbre, apoi probe pentru spoirea artistică a columnelor, altele pentru brâie şi chenare etc. – s’a ivit şi problema primelor încercări de pictare murală. Şi fără a prejudicia întru nimic viitoarea operă mare de pictare a Bisericii, care se va face cândva, poate peste câţiva ani, facem acum o probă de pictură, punând să se zugrăvească în mod provizoriu între ferestrele din fundul (absida n.n.) altarului, câteva chipuri de sfinţi (Ierarhii şi Patronii Bisericii). Un tânăr talent, dl. Florian Breuer, pictează aceste probe de pe păreţi, precum şi icoana din cadrul baldachinului – tot în formă de încercare – sub conducerea Dlui. Delthe, profesor la Academia de Arte din Berlin, şi după indicaţiile şi supravegherea de aproape a Dlui. Arhitect Dr. Dür, el însuşi un fin cunoscător în ale picturii.
– Alte lucrări în plus, adică peste prevederi, sunt cele la acoperiş, unde, în urma sesizării venite de la Baupolizei, părintele paroh a pus să se facă o revizuire generală, îndreptând nu numai stricăciunile de la turnuleţele dezvelite de vreo bombă incendiară sau de vânt şi de vechime, ci şi nenumăratele stricăciuni în plăcile acoperişului, produse de schijele bombelor (proiectilelor n.n.) apărării antiaeriene, precum şi stricăciunile la jgheaburi şi burlane şi la contururile zidăriei de la marginile sau tiviturile învelişului.
– Sau altă lucrare neprevăzută de arhitectul Jotzu, şi totuşi primordial necesară: prelungirea estradei (podişului) – e vorba de amvon sau soclul absidei altarului n.n. – altarului cu vreo doi metri şi jumătate, întrucât după situaţia de până acum, punându-se catapeteasma imediat deasupra actualelor trepte ale estradei existente, ar fi fost aproape o imposibilitate să se săvârşească slujba noastră ortodoxă, preoţii trebuind să coboare, de pildă cu Sf. Daruri din uşile altarului direct pe trepte în jos… Prin această prelungire a estradei se dă slujbelor putinţa unei desfăşurări demne, iar catapetesmei viitoare cuvenita perspectivă, precum şi în genere o proporţionare normală a liniilor în corpul Bisericii.
– Alte lucrări suplimentare: mutarea băncilor din galerii şi aşezarea lor la loc potrivit; aşezarea telefonului; instalarea soneriei; completarea instalaţiei electrice cu câteva racorduri prin pivniţă, pridvor, camere laterale, cât şi iluminarea artistică a viitoarei catapetesme (becuri mascate, candelă cu lumină electrică); revizuirea şi completarea cheilor şi încuietorilor; poate întunecarea geamurilor, cari lasă prea multă lumină să pătrundă în biserică, îndeosebi la ferestrele altarului, a căror lumină strică foarte mult efectul picturii viitoare (Dl. Dr. Dürr ar opina, să se puie neapărat alte geamuri, cu culori domoale, dulci, armonice în locul celor de acum cu pestriţeala aceasta nepotrivită de culori şi cu acest amalgam de picturi fără gust).
– Altă problemă, în legătură cu amenajarea bisericii, e cea a mobilierului potrivit, sau comandat şi lucrat conform unui plan unitar, ne trebuie anumite mobile-obiecte chiar de pe acum, ca să le avem la deschiderea Bisericii ca: stranele dăscăleşti, sau tetrapodul (micul iconostas), sau strana Maicii Domnului (nu ştim despre ce putea fi vorba n.n.), sau strana arhierească şi cea domnească, sau analoage, mese, măsuţe, scaune, dulapuri, şi lipsa lor ne stânjeneşte de pe acum. Dar mai cu seamă suntem îngrijoraţi de nesosirea catapetesmei provizorii, deocamdată cea de la Huşi de atâta vreme făgăduită, căci a se aştepta până se va lucra o catapeteasmă frumoasă nouă, potrivită după spaţiul Bisericii şi în concordanţă cu interiorul ei – aşa acum dorim cu toţii să avem aici viitoarea catapeteasmă definitivă – ar însemna să nu putem deschide Biserica, chiar dacă am termina curând reparaţiile, decât abia peste un an de zile în cel mai bun caz, ceea ce nu este deloc în intenţiile nimănuia dintre noi, cari dorim să ajungem cât mai curând să sfinţim noua biserică la Berlin.
– Mobilierul va trebui căutat măcar în parte, şi anume cel simplu şi obicinuit, aici în Berlin, fie găsindu-se mobile de-a gata, poate pe la magazinele de antichităţi (cum ar fi un dulap-bufet în stil vechi, care s’ar putea adapta pentru Proscomidiar în Altar), sau poate comandându-se la maiştri tâmplari locali, în orice caz trebuind a se găsi o soluţie, întrucât din Ţară nu ne mai vin nici mobilele de primă necesitate, dintre care unele stau demult gata aşteptând împachetarea şi expedierea, şi deci cu greu am putea nădăjdui să vină mobile cari trebuiau demult comandate după indicaţiile demult date.
– Consiliul ascultând darea de seamă asupra lucrărilor de la Biserică ia act cu plăcere de bunul mers al lucrărilor, fiind de acord cu tot ce s’a făcut şi s’a proiectat până acum pentru desăvârşirea acestei importante opere, şi hotărînd a se interveni atât la autorităţile germane respective pentru ridicarea opririi săpăturilor la calorifer, cât şi la autorităţile respective din Ţară pentru trimiterea urgentă a obiectelor de cult şi a mobilierului, şi pentru angajarea unui număr de lucrători prizonieri, în scopul de a se urgenta unele lucrări (ca săpături, cărături…).
– În ce priveşte formele legale, cari se cer a fi îndeplinite pentru desăvârşirea cumpărării bisericii, deja aprobată, Consiliul hotărăşte, ca părintele paroh, după dorinţa Cucerniciei Sale, să fie secondat de către dl. Consul General Gh. Tr. Gallin şi de dl. Consilier Economic V. Geormăneanu în aceste lucrări, putându-se apela la nevoie, şi la un jurist german, spre a se încheia actul de cumpărare în chipul cel mai corect.
– Terminând expunerile asupra situaţiei lucrărilor de la Biserică, păr. Paroh face o scurtă dare de seamă şi asupra situaţiei Casei Parohiale, de curând dobândită de la Finanzamt für Liegenschaften.
– Stăruind asupra Contractului de închiriere C. Sa arată că punctele din proiectul vechi de contract, cari au format obiectul de discuţie, fiind cu drept cuvânt relevate la timp de dl. Consul General Gh. Tr. Gallin – anume cu privire la termenul prea scurt de închiriere pe numai un an, apoi la dreptul ce şi-l rezervă proprietarul de a ne evacua din imobil oricând ar crede că are nevoie de aceste camere, şi altele similare – au fost înlăturate din contract, admiţându-se pe de-a întregul cererile noastre, şi în consecinţă, părintele paroh, având delegaţia cuvenită din partea Ministerului Cultelor, având şi confirmarea în acest sens din partea Legaţiei, având şi avizul Consiliului, după ce a studiat Contractul şi a eliminat din el ceea ce ar fi fost dăunător intereselor noastre, a semnat contractul, Casa trecând în seama noastră şi fiind socotită ca închiriată de la 1 Martie a.c. (1943 n.n.), aşa cum a pretins statul german prin Finanzamt für Liegenschaften, iar termenul (durata) de închiriere fiind fixat pe zece ani.
– Contractul a fost studiat din timp de către domnul Consul General Gh. Tr. Gallin împreună cu părintele Paroh, apoi de dl. Consilier Geormăneanu. Acum contractul fiind valabil încheiat se vor începe neîntârziat şi lucrările de reparaţie, amenajare şi înzestrare a camerelor, întocmindu-se unele pentru locuinţe destinate preotului paroh şi celuilalt personal deservent al bisericii, iar altele drept cancelarie parohială, bibliotecă, sală de cor şi de Consiliu, sală de expoziţie permanentă bisericească, cum a fost proiectată din capul locului.
– Bine înţeles lucrările vor merge treptat, începându-se cu cele mai urgente, cum sunt reparaţiile şi adaptările generale (curăţire, zugrăveli, uşi, fereşti, instalaţii de apă, de gaz, de electricitate, bucătărie, baie, instalaţie de încălzit, sobe), apoi comandare de mobilier deocamdată pentru camerele de locuit şi pentru cancelarie, pe rând după trebuinţă şi după posibilităţi, lichidându-se mai întâi problema dificilă a locuinţei parohiale şi a cancelariei oficiale, apoi trecându-se la celelalte necesităţi ale acestui aşezământ bisericesc. Amenajarea sălilor culturale şi de expoziţie bisericească rămân pe seama arhitectului nostru de la Bucureşti; deocamdată se vor pregăti camerele, prin înlăturarea pereţilor despărţitori, aşa cum e prevăzut şi în schiţa făcută de dl. arhitect Jotzu, în vederea amenajării viitoare a sălilor culturale. Lucrările pregătitoare s’au şi început. Chiria se plăteşte conform contractului.
– Banii pentru reparaţie, amenajare şi înzestrare, cât nu vor ajunge din cei trimişi încoace, se vor cere, prin Serviciul Financiar, din fondul alocat pentru case, sala parohială şi biserică.
– Casele au fost văzute de către domnii Consilieri Parohiali: General Gheorghe Ion, Consul General Gh. Tr. Gallin, Cons. Econ. V. Geormăneanu, Lt. Colonel Dum. Popescu, Ataşat Comercial Dr. S. Orbonaş, care au luat cunoştinţă la faţa locului, de starea imobilului şi au fost puşi la curent cu planul de adaptare, schiţat de dl. arhitect Jotzu şi cu lucrările principale, cari trebuie executate şi pe care şi Domniile lor le-au găsit necesare.
– Părintele mai cere ca să se facă o constatare a situaţiei actuale a întregului apartament de circa 20 camere, şi să se facă predarea în toată regula de către Finanzamt für Liegenschaften în prezenţa a unui sau doi delegaţi ai Consiliului Parohial, consemnându-se aceasta într’un proces verbal special.
– Consiliul Parohial, ascultând cele propuse de păr. paroh cu privire la casele parohiale, este deplin de acord cu tot ce s’a făcut până acum, precum şi cu cele proiectate pentru viitor, înţelegând să se înceapă cât mai neîntârziat şi aici lucrările de reparaţie, amenajare şi înzestrare, iar pentru asistarea părintelui paroh la luarea pe seamă a camerelor închiriate desemnează pe Dl. Consilier Geormăneanu.
– Consiliul ia cu plăcere act şi de înlesnirea importantă obţinută de părintele paroh din partea Oficiului Financiar al Imobilelor, care în cele din urmă s’a prins (s’a angajat n.n.) să ne dea cel mai larg concurs la lucrările de reparaţie, uşurându-ne obţinerea autorizaţiilor de lucrări (cum e mai cu seamă lucrarea mai pretenţioasă a introducerii unui calorifer pe etaj, întrucât lipsesc cu desăvârşire sobe în toate camerele, apoi lucrarea la loc a uşilor, introducerea instalaţiei de apă cu întocmirea bucătăriei, băii, toaletelor; revizuire şi completarea instalaţiei electrice şi celei de gaz; lucrări de zidărie ş.a.). Cel care şi-a oferit concursul benevol este însuşi dl. inspector general financiar Kracht, iar lucrarea întreagă o va îndruma şi conduce dl. Baumeister Purtzel de la Bauamt-ul de pe Alte Jacobistrasse Nr. 117-120, încât toată lucrarea la case a ajuns pe mâini bune şi sigure, adică pe seama autorităţii oficiale de supraveghere a construcţiilor în Berlin, sub ocrotirea Serviciului Financiar al Reichului pentru Imobilele Berlinului.
Înainte de încheiere Păr. Paroh mulţumeşte tuturor pentru concursul dat.
La sfârşitul şedinţei, dl. Ministru M. Stănescu a mulţumit călduros părintelui paroh, în numele Consiliului Parohial, pentru osteneala depusă, felicitându-l pentru succesele obţinute şi asigurându-l de cel mai călduros concurs din partea Legaţiei. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.”
N.B. Au semnat 7 consilieri, ca de obicei indescifrabil. Părintele le-a notat curat numele şi – la unii – funcţia îndeplinită în vremea aceea la Legaţia Română din Berlin: paroh Ec. Em. Vasiloschi, general Gheorghe I., comandor N. Antonescu, Ministru N. Stănescu, Victor Geormăneanu, G.T. Gallin, int. lt. col. D. Popescu
Proces-verbal nr. 5 (8 iulie 1943)
„Astăzi, 8 iulie 1943, Subsemnaţii, membri ai Consiliului Parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, întocmindu-ne în şedinţă, în urma convocării părintelui paroh, am discutat şi hotărît următoarele:
– Părintele paroh exprimă, cu tot respectul, în numele Consiliului Parohial şi al enoriaşilor parohiei, urările cuvenite domnului Consilier Parohial, General Gheorghe Ion, pentru numirea Sa ca Ministru (ambasador) al României la Berlin, şi, arătându-şi bucuria de a-l avea ca prim sfetnic în Consiliul Parohial – după ce tot Domniei Sale i se datorează, înainte de toate, dobândirea Bisericii Jerusalimului la Berlin – îl asigură de tot devotamentul Consiliului şi al enoriaşilor, înţelegând că e o datorie de înalt ordin moral şi naţional, ca toţi enoriaşii acestei Catedrale a Românilor din Germania să stea strâns uniţi în jurul Domniei Sale, ca ambasador al României, dându-i concurs şi ascultare.
– Dl. Ministru General Gheorghe mulţumeşte părintelui paroh şi onor. Consiliu, asigurându-i că va da sprijinul său neprecupeţit pentru lucrarea de bun sfârşit a importantei opere bisericeşti şi culturale, care s’a pornit la noua parohie de la Berlin.
– După această introducere, părintele paroh aduce lămuririle cuvenite cu privire la lucrările de restaurare a bisericii şi de reparaţie şi amenajare a caselor parohiale, făcând propunerile necesare cu privire la fiecare chestiune pusă în discuţie, iar Consiliul parohial, ascultând şi discutând lămuririle şi propunerile părintelui paroh, hotărăşte în unanimitate următoarele:
1. Se vor grăbi şi perfecta definitiv formele legale de cumpărarea bisericii, întrucât de curând a sosit din ţară şi preţul (banii) cumpărării .
2. Se aprobă devizul lucrărilor la biserică, cu suma de 81.900 R.M. aşa cum a fost alcătuit de arhitectul Dr. Dürr, la această sumă urmând a se adăuga cota cuvenită conducătorului tehnic al lucrărilor, precum şi suma pentru cheltuieli neprevăzute, încât toată lucrarea urmează a fi cotată la suma aproximativă de 100.000 (una sută mii mărci germane), aşa cum a şi fost cerută şi trimisă din ţară prin serviciul nostru financiar de la Berlin.
Eventuale cheltuieli în plus, peste 100.000 R.M., se vor acoperi deocamdată din sumele prevăzute pentru casa parohială.
3. Se aprobă devizul primelor lucrări de reparaţie şi amenajare la casele parohiale, alcătuit de Reichsbauamt Berlin I, în sumă provizorie de 20.000 RM. (douăzeci mii mărci germane) – în cari nu intră lucrările definitive la sălile culturale ale casei parohiale, nici mobilarea, îmbrăcarea şi înzestrarea locuinţelor, cancelariilor şi a celorlalte camere, şi nici înzestrarea bucătăriilor, a băii etc.
Pentru terminarea măcar a părţii principale a acestei mari înzestrări – afară de mobilarea specială şi aranjarea deosebită a sălilor culturale şi de expoziţie, care se va face deosebit după planul dlui. Prof. arhitect C. Jotzu – ne trebuie deocamdată suma de 100.000 R.M. (una sută mii), sumă ce se va cere neîntârziat din Ţară prin serviciul Financiar al Legaţiei, odată cu formele cuvenite de aprobare contabilicească; între timp însă lucrările începute la case urmând a continua până la terminare, conform planului încă demult stabilit. Din această sumă se vor completa, la nevoie, şi cheltuielile în plus la reparaţia şi amenajarea bisericii.
4. Se verifică proiectul de cheltuieli pentru anul în curs, prezentat de părintele paroh Ministerului Cultelor, pentru întreţinerea capelei şi caselor parohiale, precum urmează:
a. Chiria pentru capelă şi cancelaria parohială – lunar Lei 18.000. Acest local rămânând închiriat de noi şi în cazul când s’ar desfiinţa capela după sfinţirea noii biserici, întrucât noua casă parohială cu greu va putea fi complet terminată şi mobilată spre a adăposti în ea întregul personal bisericesc.
b. Chiria pentru noul local parohial din Jerusalemer Strasse Nr. 1 (An der Jerusalemer Strasse Nr. 33), care a fost închiriată începând de la 1 Martie cu contract semnat în regulă şi care se repară şi se amenajează acum.
Lei 60.000
c. Impozite, dări, diferite asigurări la biserică şi case parohiale,
şi alte sarcini similare – lunar Lei 15. 000
d. Luminatul (capelă, case, biserica) – lunar Lei 6. 000
e. Încălzitul, sobe, calorifer, gaz la capelă, biserică şi case – anual cca. 72.000 Lei, lunar Lei 6. 000
f. Apa (consumul), gunoiul, canalul – lunar Lei 1. 200
g. Întreţinerea (curăţenia, mici reparaţii, oameni de ajutor la capelă, biserică şi case), lunar Lei 5. 800
h. Telefoanele (capelă, biserică şi case) – lunar Lei 3. 000
i. Deplasările personalului în interes de serviciu, în Berlin şi împrejurimi – lunar Lei 3 .000
j. Corul religios-naţional al bisericii – lunar Lei 60. 000
k. Acţiunea culturală a bisericii (bibliotecă, buletin parohial şezători, concerte, conferinţe,
coruri etc. lunar cca Lei 30. 000
l. Eventuale (neprevăzute) ajutoare pentru săraci etc. lunar cca Lei 2. 000
Total lunar Lei 210. 000
Prezentul proiect e alcătuit cu aproximaţie. Eventuale schimbări la articolele menţionate se pot face, la nevoie, în cadrul destinaţiei arătate.
5. Se aprobă vânzarea băncilor din biserică, după ce se vor reţine cele strict necesare, cari vor fi înşirate în partea din pronaos şi eventual în părţile laterale până la lucrarea „stranelor” bisericeşti. Mai înainte de vânzare se va stabili un preţ convenabil.
Se preferă a se vinde băncile celor ce le vor întrebuinţa pentru scopuri religioase-bisericeşti. Până la o vânzare convenabilă, băncile se pot adăposti undeva la loc scutit de intemperii, sau se pot da cu chirie în seama cuiva.
6. Se vor plăti, deosebit de cheltuielile din deviz, prizonierii de război, puşi la dispoziţia noastră de comandamentul respectiv militar german, drept ajutor la lucrările de reparaţie la biserică şi la casele parohiale, precum şi alţi oameni de ajutor, ori de câte ori va fi nevoie.
7. Se vor alcătui albume cu fotografiile bisericii şi ale caselor înainte şi după reparaţii. Fotografiile vor servi şi la alcătuirea istoricului bisericii de la Berlin.
8. Se va interveni prin Legaţie pentru:
9. Obţinerea pe viitor şi a camerelor de jos, alături de intrarea din dreapta, la casele parohiale, de cari camere avem nevoie pentru omul de serviciu al caselor şi al bisericii (intervenţia la Finanzamt für Liegenschaften);
10. Obţinerea combustibilului necesar încălzirii bisericii, capelei şi caselor parohiale;
11. Diverse materiale şi unelte, necesare continuării şi terminării reparaţiilor la biserică şi case;
12. Obţinerea mobilelor trebuitoare locuinţelor personalului bisericesc în noul local, precum şi bibliotecii; cancelariilor parohiale;
13. Obţinerea covoarelor, perdelelor şi întregii îmbrăcăminte a locuinţelor şi a bisericii;
14. Hârtia necesară buletinului parohial;
15. Maşină de scris pentru cancelaria parohială;
16. Telefoanele pentru biserică şi casele parohiale;
17. Obţinerea oricărei alte autorizaţii sau înlesniri, în legătură cu lucrările de reparaţie şi amenajare a bisericii şi caselor parohiale şi în legătură cu acţiunea culturală a parohiei.
18. Se vor angaja vremelnic, la nevoie, oameni de serviciu sau organe auxiliare, la biserică sau la oficiul parohial, pentru administraţie, supraveghere sau lucrări de salahorie – după trebuinţă. Drept care s’a încheiat prezentul proces–verbal.”
N.B. Au semnat, ca de obicei indescifrabil, 7 consilieri: paroh Ec. Em. Vasiloschi, general Gheorghe I., comandor N. Antonescu, Ministru N. Stănescu, Victor Geormăneanu, G.T. Gallin, int. lt. col. D. Popescu. De data aceasta Părintele nu le-a mai descifrat iscăliturile. Începând cu pagina 29 a Registrului Proceselor-verbale, lipseşte titulatura „Parohia Ortodoxă Română din Berlin”, pe care părintele Em. Vasiloschi o impregna, după toate probabilităţile, cu ajutorul unei ştampile. De altfel, următoarele două Procese-verbale sunt ultimele documente, cu privire la biserica şi parohia ortodoxă română din Berlin.
Proces-verbal nr. 6 (20 august 1944)
„Astăzi 20 August 1944, subsemnaţii, membri ai Epitropiei Bisericii Ortodoxe Române din Berlin, întrunindu-ne în şedinţă, am făcut următoarele constatări cu privire la lucrările de reparaţie săvârşite până acum la biserica noastră (fostă Jerusalems Kirche) din Berlin şi la casa parohială din pasajul «An der Jerusalemer Kirche Nr. 3» din Berlin.
1 La biserică
– Restaurarea mare, cu nenumăratele reparaţii, completări şi amenajări, a fost aproape în întregime terminată încă în toamna anului trecut, dar bombardamentele de la 22 Nov.’ 943 precum şi altele ulterioare au stânjenit desăvârşirea lucrărilor, producând noi stricăciuni la acoperiş, fereşti, uşi, instalaţii interioare, păreţi, cari, în majoritate, au fost din nou refăcute în mai multe rânduri şi cu grele sacrificii.
– Lucrările marii restauraţii au fost executate după schiţe şi planuri ale arhitectului Diriginte Dr. Hermann Dürr, pe care l-am angajat pentru conducerea şi supravegherea întregii lucrări.
– Ele se pot împărţi şi enumera aşa cum au fost executate – pe următoarele categorii:
1. Săpături şi cărături de pământ, moloz, sfărâmături de piatră, în legătură cu lucrarea bolţilor şi canalelor noului calorifer şi cu turnarea cimentului şi mozaicului pe toată suprafaţa pardoselii bisericii;
2. Lucrări de zidărie (zidiri din nou, răzăluiri, tencuieli, şlefuiri, îndreptări, completări) la toată zidăria bisericii, lucrări mai mari la boltirea şi întărirea pivniţei caloriferului, la zidirea cuptoarelor şi canalelor conducătoare de aer cald în biserică: Firma F. Stock);
3. Lucrări de ciment la calorifer, la canale, la turnarea terasamentului nou şi nivelator al întregii pardoseli; precum şi lucrări de mozaic (turnare, nivelare, şlefuire) «Terazzoarbeit»: Firma Berliner Zementgesellschaft);
4. Lucrări de stucatură la îndreptarea columnelor, capitelurilor, cordoanelor ornamentale (Firma Zeyer und Drechsler);
5. Zugrăveli generale (spălări, curăţiri, spoieli, văpseli) şi zugrăveli artistice-decorative (brâie, înflorituri, cordoane) ale întregului interior al bisericii (păreţi, columne, plafoane, uşi, fereşti, podele din anexe, trepte – (Firma Kurt Hesshaus);
6. Picturi murale în absida altarului (Sf. Ierarhi, Sf. Arh. Mihail, Sf. Gheorghe), pictarea icoanei mari a Mântuitorului pentru baldachinul altarului (de către Pictorul Florian Breuer);
7. Îndreptarea sau înlocuirea şi completarea vitraliilor de la ferestrele mari, geamuri la ferestrele mici (Firma Gebr. Held);
8. Lucrări în piatră: desfacerea mesei de blocuri a altarului protestant; lucrarea în piatră a Sfintei Mese Ortodoxe; amenajarea din nou a postamentelor de piatră şi marmură ale baldachinului; scoaterea, transportarea şi reaşezarea statuii lui Crist (din baldachinului Altarului în veşmântărie); cioplirea şi aşezarea treptelor lungi din faţa catapetesmei; curăţirea şi întărirea amvonului; curăţirea şi completarea stâlpilor şi ramelor (uşorilor) de piatră, cari încadrează fiecare din cele 5 intrări mari ale Bisericii; scoaterea pietrei cu pisanie istorică de deasupra uşii de intrare şi reaşezarea ei pe păretele de la stânga intrării în cadru special lucrat; boltirea şi încadrarea în piatră ornamentală a firidelor Proscomidiei şi Iconarului din Altar (Firma Philipp Holzmann);
9. Lucrări de tâmplărie: curăţirea şi îndreptarea tocurilor uşilor („vreo 20 părechi de uşi”), reparaţii diverse la trepte, podele din anexe (Fa. H. Krause);
10. Refacerea (de mai multe ori în cursul lucrărilor) şi completarea instalaţiei electrice a întregii Biserici; adăugiri temporale de cabluri şi legături provizorii potrivit cerinţelor de moment ale lucrărilor; aşezarea de mari cabluri în canalele şi hrubele caloriferului; introducerea luminii electrice în pivniţele Bisericii; aşezarea unei instalaţii de sonerie etc. (Firma L. Ross);
11. Instalaţii sanitare: refacerea instalaţiei de apă, de aerisire, de canal, de gaz (Fa. Rchard Nau);
12. Caloriferul cu aer încălzit, lucrat complet nou (săpături, zidărie, betonări, canale, bolţi, cuptoare, aparate, motoare, ventilatoare (Firma H. Koni);
13. Fotografierea Bisericii în timpul reparaţiilor şi după bombardamentele inamice (Firma Max Krajewsk);
14. Lucrarea storurilor de camuflare a geamurilor bisericii şi casei parohiale (Firma Anamtmayer u. Eicke);
15. Schelăria pentru lucrări: schele speciale, înalte, potrivite diverselor înălţimi ale porţiunilor de zugrăvit ale bisericii: păreţi laterali, absida altarului; balcoane, bolţi, plafoanele înalte din mijloc cu nenumărate transporturi, aşezări, schimbări, potriviri şi reaşezări ale uriaşelor schele (Firma L. Altmann);
16. Lucrări de curăţire generală a bisericii după terminarea reparaţiilor de astă toamnă (Firma Joseph Keinz);
17. Diverse alte multe lucrări secundare şi auxiliare, ca salahorii, săpături, cărături, la care au fost angajaţi îndeosebi prizonieri de război vara şi toamna trecută; apoi s’au cheltuit deosebit cu plata onorariilor conductorilor şi în special a arhitectului diriginte Dr. Her. Dürr;
18. Chiriile: închirierea şi plata chiriilor bisericii până la cumpărare, o parte din chiriile lunare ale casei parohiale, cotele lunare de uzaj câtă vreme biserica era închiriată. O parte din băncile de jos ale Bisericii sunt date spre păstrare (cu chirie) firmei Tobis – Filmkunst .
Proces-verbal nr. 7 (22 august 1943)
„Astăzi 22 August 1944, Subsemnaţii membri ai Epitropiei Bisericii Ortodoxe Române din Berlin întrunindu-ne în şedinţă am constatat următoarele cu privire la cumpărarea bisericii «Jerusalems Kirche» din Berlin, pe seama Statului Român, de la parohia evanghelică «Jerusalems Neue Kirchen-Gemeinde» din Berlin, precum şi cu privire la situaţia bisericii şi a casei parohiale în urma bombardamentelor inamice.
1. Cumpărarea Bisericii
– Cumpărarea s’a făcut prin P.C.Părinte Econ. Emilian Vasiloschi, parohul Bisericii din Berlin, ca reprezentant al Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor, pe baza delegaţiei generale Nr. 65735 din 22.12.1943 dată de Minister, pe baza avizului Consiliului nostru Parohial, şi în urma propunerii de vânzare făcută de parohia evanghelică proprietară prin contractul de închiriere-cumpărare Nr.32 din 23.12.43 încheiat de notarul public Dl. W. Kunz din Berlin.
Formalităţile cumpărării s’au desăvârşit prin încheierea actului de acceptare Nr. 21. 8.43 şi a celui de definitivare Nr. 27 din 22.8.43, redactate de notarul public din Berlin, Dr. Norbert Sohn.
– Cumpărarea a fost perfectată prin trecerea proprietăţii în cartea funciară – conform notificării judecătoreşti Nr. 401 din 30.10.43.
– Cheltuielile în legătură cu cumpărarea sunt următoarele:
a. Preţul cumpărării, sumă acordată de Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor, cu aprobarea Dlui. Mareşal – Conducător I. Antonescu, anume 450.000 RM, din care scăzându-se suma de 2.400 RM pentru uzaj, anticipată odată cu chiriile anterioare cumpărării rămâne sumă efectiv plătită pentru cumpărare: RM 447. 600,00
b. Onorar cuvenit Notarului Dr. N. Sohn pentru împlinirea formalităţilor legale RM 1 .041,72
c. Impozit pentru transcrierea proprietăţii în cartea funciară RM 583,00
d. Taxa de verificare a preţului de cumpărare RM 450,00
e. Impozitul de cumpărare proporţional cu preţul de cumpărare RM 45. 000,00
f. Taxă pentru introducerea cererii de scutire a impozitului
de cumpărare (22.500 RM) RM 112,10
g. Cota cuvenită notarului Dr. N. Sohn în raport cu impozitul de cumpărare
(introducerea scutirii) RM 275,40 Total: RM 472. 562,22
Scăzând din acest total suma de 450.000 RM, care reprezintă costul cumpărării acordat de Minister, rămâne suma de 22.562,12 RM, adică valoarea impozitului de cumpărare, care deocamdată a fost achitat din fondul de 12 milioane lei de la reparaţiile şi amenajările bisericii şi casei parohiale, urmând a se aştepta hotărârea Ministerului, cu privire la un aranjament pe cale diplomatică, în baza căruia această sumă ne-ar fi retrocedată de fiscul german, sau, în caz contrar, a se cere Ministerului achitarea acestei sume de către Minister.
Ceremonia semnării actului de vindere-cumpărare s’a îndeplinit în ziua de 21 August ’43 în salonul Legaţiei Române de la Berlin.
Actul a fost semnat de către P.C. Preot Emilian Vasiloschi, în numele Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor, de către Dr. Johannes Heinrich, în numele bisericii evanghelice fosta proprietară, şi de către notarul Dr. Norbert Sohn.
Semnarea s’a făcut în chip solemn în salonul de recepţie al Legaţiei noastre, în prezenţa Domnului Ministru al României la Berlin, a membrilor Legaţiei, a dlui. Dr. W. Hang, ca reprezentant al Ministerului Reichului pentru afacerile bisericeşti din Berlin şi a altor persoane din cercurile intelectuale româneşti şi germane din Berlin.
II. Situaţia capelei, bisericii şi casei parohiale după bombardamente
– Bombardamentele inamice au ruinat în mod grav casa din str. Klapstockstrassee, încât de la începutul lui Februarie 1944, nemaiputându-se ţine slujbele religioase în acel local complet deteriorat, s’au transportat lucrurile capelei, câte au mai putut fi salvate dintre ruine, parte în pivniţa bisericii mari (Jerusalemeskirche), parte în «otelul» ştrandului de la Buckow (Märk. Adhenland?) unde se adăpostea vremelnic o parte din Legaţie şi personalul bisericesc; iar capela din Klapstockstrasse 38 a încetat de-a mai funcţiona începând cu luna Februarie 1943, de când nu mai avem a plăti nici chiria.
– Biserica mare (Jerusalemskirche) a fost lovită de bombardamentele aeriene inamice, fie direct cu bombe incendiare, cari însă au fost în parte stinse, iar în parte n’au luat foc, fie indirect prin violente presiuni de aer de la bombe şi mine explozibile căzute în jurul bisericii, cari au produs serioase stricăciuni, distrugând ferestrele şi o parte din uşi, dezvelind şi deteriorând acoperişul bisericii, stricând în mică parte şi zidăria bisericii pe alocurea.
– Stricăciunile acestea au fost îndreptate în mare parte, încât serviciile religioase, începute la 24 Ianuarie ’ 944 printr-o sfinţire de agheasmă au putut fi continuate până în prezent.
– Actualmente biserica are acoperişul restaurat în întregime, printr-o lucrare anevoioasă de dezvelire şi reacoperire totală, iar ferestrele şi uşile sunt de asemenea reparate, în locul geamurilor fiind puse în mod provizoriu scânduri ocrotitoare.
– Lucrările de reparaţii mai temeinice a ferestrelor şi de îndreptare a celorlalte stricăciuni au fost de asemenea îndrumate de pe acum de Părintele paroh, care a luat toate măsurile cuvenite, comandând materiale şi angajând maiştri şi firme de specialitate, în înţelegere cu arhitectul Dr. H. Dürr şi cu conductorul tehnic Dl. Purtzel de la Reichsbauamt Berlin I. Evaluarea oficială a pagubelor o va face dl. arhitect Dr. H. Dürr, în vederea eventualelor despăgubiri (sancta simplicitas! n.n.).
– În ce priveşte casa parohială, constatăm, că după ce în urma unei harnice şi îndrăzneţe lucrări de reparaţie şi amenajare, cele vreo 18 camere din casa proprietate a Finanzamtului für Liegenschaften din pasajul «An der Jerusalemer Kirche Nr. 3», au fost prefăcute în camere de locuinţă, de bibliotecă, de săli culturale etc., conform planului nostru, şi erau aproape gata a putea fi locuibile, cu înfăţişare simpatică şi înzestrate cu tot ce e necesar unor locuinţe confortabile, – precum arată actele din dosarele de reparaţie.
– Casa a fost lovită în ziua de 21 Iunie a.c. de bombe incendiare şi explozibile, cari au făcut-o în scurt timp în ruină, prăbuşind-o complet.
– Asupra pagubelor dl. Purtzel, Baumeister de la Reichsbauamt Berlin I, Alte Jakob Str. va face evaluarea cuvenită, în vederea despăgubirilor eventuale, măcar pentru cheltuielile investite în reparaţiile şi amenajările făcute, întrucât aceste camere menite pentru casa parohială a bisericii noastre şi pentru biblioteca parohială şi sălile culturale ale parohiei noastre au fost numai închiriate de noi pe timp de 10 ani, cum s’a arătat la timp în acest registru de procese verbale şi s’a raportat de oficiul parohial onor. Minister al Culturii Naţionale şi Cultelor, precum şi Sf. Patriarhii din Bucureşti. De încheiere menţionăm, că începând de la 22 Nov. 43, când au fost distruse şi locuinţele din Berlin ale personalului bisericesc, acesta locuieşte într’un hotel din Buckow/Märk.Höhl., de unde se deplasează la serviciu la Berlin. Drept care am încheiat prezentul proces- verbal de constatare.”
N.B. Procesul-verbal este semnat de patru membri din Consiliu: paroh Econ. Em. Vasiloschi, Victor Geormăneanu, comandor N. Antonescu, general Gheorghe Ion.
Protoiereu Sorin Petcu, Freiburg 2006; Responsabil pentru redactare: Prot. Sorin Petcu
Continuare în Biserică în refugiu 1945 – 1953
Personalul bisericesc de la Berlin (1938-1945)
Procese – Verbale 1945 – 1953
