Doina de Mihai Eminescu – Interpret: George Rareş Diaconu
De la Nistru pân’ la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte,
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui, 
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier;
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mâca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toată grija schitului, 
Lasă grija Sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s‘ a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată, 
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutori,
De-i suna de-a treia oară,
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-iar ciorile
Şi spânzurătorile!
Noi suntem cei chemaţi să apărăm munţii noştri cei frumoşi – Cântec patriotic
Noi suntem cei chemaţi să apărăm
Munţii noştri cei frumoşi. 
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi, eroi, eroi.
Din ţara moţilor noi am venit
Unde Iancu a trăit.
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi, eroi, eroi.
Unde-au fost traşi pe roată de duşmani
Horia, Cloşca şi Crişan.
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi, eroi, eroi.
Nu vom ceda nici o palmă de pământ
Chiar de vom intra-n mormânt.
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi, eroi, eroi.
Crez* de Radu Gyr
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.
Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!
*Poezie interpretatăü alternativ de către Justina Andreea Tomescu şi Elena Cocan
Nu plânge, maică Românie!* Interpret: Robert Alexandru Diaconu
Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!
Nu plânge, maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!
*Versuri găsite în raniţa unui soldat căzut în luptă, în toamna anului 1918, pe muntele Sorica, în Carpaţii de Curbură)
Treceţi batalioane române Carpaţii **
Treceţi batalioane române Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi!
Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război.
‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.
Treceţi batalioane române Carpaţii
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.
**Cântec de luptă din Primul Război Mondial. Ansamblul bărbătesc din Finteuşul Mare – Maramureş se numără printre primele ansambluri care au interpretat acest cântec. Acest cor bărbătesc a fost înfiinţat la 1 decembrie 1918 de catre preotul Valer Dragoş şi învăţătorii Gavril Bogdan şi Nistor Dragoş şi de la infiinţarea lui, corul îl cîntă neîntrerupt.)
Basarabie frumoasă
– cântec patriotic
Basarabie frumoasă,
Pregăteşte-te mireasă,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor
Basarabie română,
Hai să dăm mână cu mână,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor
Basarabie măreaţă,
A sosit şi ziua noastră,
Să-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.
Vin români la Alba iar – cântec patriotic
Se înalţă până sus la ceruri
Cântecul ce vine din Ardeal.
Glasurile de români răsună,
Sunt români, veniţi la Alba iar.
Refren:Vin românii, vin la Alba iar,
Vin la Alba iar.
Fraţi români din cele patru unghiuri,
Fruntea ţi-o ridică acuma sus,
Că din somnul greu, somnul de moarte,
Înviat-ai ca Iisus
Refren: Vin românii, vin la Alba iar,
Vin la Alba iar.
Toţi românii îşi dau mână cu mână
Şi întind o horă în Ardeal.
Hora-i mare şi cuprinde ţara,
Soarele răsare în Ardeal
Refren: Vin românii, vin la Alba iar,
Vin la Alba iar.
Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!*** de Radu Gyr
Lector: Mariana Tomescu
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
*** Pentru această poezie Radu Gyr a fost condamnat la ani de dtenţie, conţinutul fiind considerat “instigare la la lupta împotriva regimului comunist” din România, după ce autorul mai absolvise alţi ani grei de puşcărie.