Commemoratio

Centenar – România la o sută de ani de la întregirea Neamului
Domnitorii sunt muritori, pe când ţara e veşnică (Tacitus * cca 58 – † cca 120)

Duminică, 2 decembrie 2018, după dumnezeiasca Liturghie, enoriaşii parohiei ortodoxe române «Naşterea Maicii Domnului» din Freiburg au sărbătoritc împlinirea a o sută de ani (1918-2018) de la înfăptuirea  României Mari,  prin revenirea provinciilor româneşti aflate sub domnii străine la sânul Ţării-Mamă,  şi invită cu toată dragostea pe toţi  conaţionalii lor, iubitori de neam şi ţară, să participe la această sărbătoare aniversară.

Sub îndrumarea doamnei Silvia-Diana Tătaru (foto stânga), elevii de la Şcoala parohială românească din Freiburg au pregătit un bogat program cultural-naţional, pe care l-au susţinut în biserica română Acoperământul Maicii Domnului din Schützenallee 16.
Începând din anul 2016 până în anul 2020, elevii de la Şcoala parohială românească din Freiburg s-au făcut remarcaţi nu numai prin dorinţa de a învăţa să citească, să scrie şi să vorbească româneşte, ci şi prin talentul şi buna dispoziţie, de a participa activ la realizarea programelor cultural-artistice, pe care le-au susţinut cu ocazia diferitelor evenimente religioase sau istorice,  legate de viaţa parohiei sau de istoria poporului român.

Am considerat că e mai potrivit ca programul să fie susţinut de către copii, deoarece ei vor fi  generaţia de mâine a României şi a Bisericii Române din viitorul apropiat, că nu vor fi în stare să  gospodărească destinul poporului român, dacă nu vor cunoaşte îndeaproape istoria lui bimilenară, dacă nu vor cunoaşte detaliat limba, cultura, credinţa şi  tradiţiile din ţara părinţilor lor.

Nu e nicidecum lucru simplu, să le vorbeşti sau să le răspunzi pe-nţelesul lor la întrebări despre Unirea Mică, Unirea Mare, România Mare sau rostul unei Catedrale a Întregirii  Neamului.
Pe noi, cei mai învechiţi în zile, stăpânii vremelnici ai României şi răuvoitori cu locuitorii ei, ne-au ţinut departe de istoria neamului nostru, ascunzând sub obroc evenimente esenţiale din trecutul neamului nostru, noi având parte doar de o istorie cioplită sau adusă din bardă.
A venit vremea, ca viitoarele generaţii de români să cunoască istoria şi trecutul părinţilor, al moşilor şi strămoşilor lor, ca să ştie cine sunt, de unde vin şi încotro se îndreaptă, bine ştiind că «Amintirea faptelor din trecut devine un exemplu pentru buna chibzuială cu privire la cele din viitor» Plutarh (*45 – † 127).

Spre regretul tuturor, elanul lor şi al nostru a fost înăbuşit de pandemia ce s-a declanşat pe toată faţa pământului. Aşteptăm cu înfrigurare, ca bunul Dumnezeu să-Şi toarcă iarăşi faţa Sa către noi, să putem să vieţuim ca mai înainte, „paşnic şi netulburaţi, întru toată cucernicia şi curăţia” (Dumnezeiasca Liturghie).

Serbarea cu titlul  „Centenarul Marii Uniri 1918-2018“ s-a desfăşurat după următorul program:
Deşteaptă-te, române!    Iustina Tomescu, preludiu la orgă, după care, întreaga comunitate a intonat Imnul României
Crez, de Radu Gyr    − Dennis Gabriel Schall
Noi suntem cei chemaţi să apărăm (cântec patriotic)
Limba noastră, de Pr. Alexei Mateevici   − Robert Alexandru Diaconu
Mi-e dor, de Şt. O. Iosif    − Ana Voron
Doina, de Mihai Eminescu  −   Rareş Diaconu
Basarabie frumoasă (cântec patriotic)
Moldova, de  Mihai Eminescu    − Dănuţ Cocan
Câmpul libertăţii, de  Ştefan Octavian Iosif      − Alessia & Leandro Calbaza
Vin români la Alba iar  (cântec patriotic)
O ie argintie (fragment) de Monahia Parascheva Avădanei − Iustina Tomescu & Elena Cocan
Avem o ţară   − gupul coral al corul bisericii
Treceţi batalioane române, Carpaţii  − întreaga comunitate
Hora Unirii    −  întreaga comunitate

La sfârşitul programului părintele Sorin Petcu a mulţumit doamnei Silvia Diana şi elevilor de la Şcoala românească parohială pentru străduinţele depuse să realizeze şi să prezinte un foarte frumos program cultural cu caracter national cu ocazia Centenarului «Marii Uniri» (1918-2018) în urma căreia a fost făurită «România Mare».
Socotind că Programul va dura o oră şi jumătate, s-a ţinut seama din vreme şi de exemplara deprindere a acelor enoriaşi, care participă la Dumnezeiasca Liturghie aşa cum se cuvine, adică pe nemâncate, fapt pentru care gospodinele înzestrate cu bunăvoinţă, dare de mână şi talent culinar, să pregătească şi să aducă la biserică câte ceva de-ale gurii, de post şi bune de crănţănit.

Reporter (s.p)