Pentru extindere
daţi „Klick” pe imagini
Revenirea la statutul de Vicariat
Conferinţa preoţească de la Freiburg – 3 aprilie 1993
La 3 martie 1993, Mitropolitul Augoustinos al Germaniei a propus preoţilor Vicariatului Român (Popa, Mehedinţu, Petcu) o întrevedere cu scopul, de a discuta şi reglementa situaţia parohiilor româneşti, care au decis să rămână şi în viitor sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
Convocarea venea în urma scrisorii Părintelui Patriarh Ecumenic Vartolomeu, din 14 ianuarie 1993, către Î.P.S. Mitropolit (solutio eparchiae).
În scrisoarea amintită, Părintele Patriarh menţiona măsurile, care urma a fi îndeplinite imediat, în vederea (re) organizării parohiilor româneşti într-un Vicariat, în cadrul Mitropoliei greceşti din Germania, cu respectarea normelor canonice şi administrative. Consfătuirea a avut loc la 3 aprilie 1993, la Freiburg.
Mitropolitul nu a participat. Nu din lipsă de timp sau de interes, ci mai mult din raţionament diplomatic. De fiecare dată, când am discutat cu dânsul probleme privind parohiile noastre, ne-a lăsat pe noi preoţii să le dezbatem şi să deliberăm, el nefiind prezent, pentru ca fiecare să-şi expună punctele de vedere fără nici o rezervă.
Protoiereul
Radu Constantin Miron
P.F. Părinte Vartolomeu I
Patriarhul Ecumenic
Pentru conferinţa preoţilor din 3 aprilie 1993, Mitropolitul a delegat ca reprezentant al Mitropoliei pe părintele Protoiereu Radu Constantin Miron, unul dintre secretarii Mitropoliei, căruia Mitropolitul îi încredinţase şi grija pentru parohiile Vicariatului Român.
Pe ordinea de zi au fost prevăzute 7 subiecte:
− evaluarea generală a situaţiei parohiilor româneşti din Germania,
după trecerea lor sub Mitropolia Ortodoxă Greacă din Germania;
− desfiinţarea formală a Episcopiei Ortodoxe Române din Germania;
− reconstituirea oficială a Vicariatului;
− probleme pastorale;
− relaţii ecumenice;
− vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I în Germania, în luna octombrie (1993);
− participarea preoţilor români la Congresul preoţesc organizat şi planificat de Mitropolie, pentru luna aprilie 1993;
− diverse.
Subiectele prevăzute pe ordinea de zi au fost comentate amănunţit. S-au luat – după cum se va vedea – doar două hotărâri importante.
Î.P.S. Augoustinos Labardakis,
Mitropolitul Germaniei şi
Exarhul Patriarhiei Ecumenice
pentru Europa Centrală
Î.P.S. Nicolae Corneanu (1923-2014)
Mitropolitul Banatului
(1962-2014
Părintele Radu Constantin Miron a făcut cunoscută scrisoarea primită la Mitropolie din partea Patriarhiei Române, prin care se comunica înfiinţarea unei Mitropolii Ortodoxe Române pentru Europa de Vest, cu reşedinţa la Berlin Mitropolitul Augoustinos find rugat să ajute la organizarea acestei Mitropolii.
Scrisoarea a fost expediată în urma vizitei la Constantinopol a celor doi ierarhi români: Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului şi Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului.
Cei doi ierarhi i-au reproşat Patriarhului Ecumenic Bartolomeu faptul, că Patriarhia Ecumenică se amestecă în treburile Patriarhiei Române, creând acesteia greutăţi, prin menţinerea parohiilor româneşti din Germania sub jurisdicţie canonică.
Răspunsul dat de către Patriarh celor doi ierarhi români nu era cunoscut.
Vestea aceasta ne-a surprins şi ne-a uimit.
Părintele Dumitru Popa şi-a exprimat nedumerirea, auzind că această reclamaţie venea şi acum de la aceiaşi doi ierarhi români, care cu şapte ani mai înainte l-au mustrat public pe Arhiepiscopul Georg Wagner, pentru că ţinea sub jurisdicţia sa Biserica „românilor dizidenţi” din Germania şi Elveţia (nulla res).
Dacă atunci s-a crezut că atitudinea celor doi ierarhi români, faţă de Biserica Românilor din exil, va fi fost impusă de regimul comunist din România, de data aceasta cu greu se putea găsi o explicaţie plauzibilă. Patriarhia Română (după schimbările politice din România de după 1989) nu lua în consideraţie faptul, că parohiile ortodoxe române din Germania au dăinuit aproape 50 de ani, datorită oblăduirii juridice oferite de Patriarhia Ecumenică; după cum aceeaşi Patriarhie Română nu privea trecerea acestora sub jurisdicţia Exarhului Patriarhiei Ecumenice din Germania, ca un simplu act administrativ, cu caracter intern, care n-a adus nici o schimbare în structura şi viaţa bisericească a românilor din Germania, şi nici vreun prejudiciu intereselor Patriarhiei Române, în această parte a Europei Apusene.
Î.P.S.
Antonie Leonida Plămădeală
(1926-2005)
Mitropolitul Ardealului
(1982-2005)
1. Evaluarea parohiilor
Au fost menţionate parohiile româneşti, care au părăsit de bună voie organizaţia bisericească de până atunci (Eparhia Română din Germania): Viena (1981), Düsseldorf (1989), München, Regensburg, Berlin, Siegen şi Köln (1992).
Situaţia parohiilor, la data când a avut loc conferinţa (3 aprilie 1993), se prezenta astfel:
− München: Parohia Buna Vestire de la München era divizată. Statutul parohiei fusese modificat. O parte dintre enoriaşi optaseră pentru jurisdicţia Patriarhiei Române; altă parte au preferat să rămână la vechea rânduială şi se pregăteau să se (re)constituie în parohie, ca şi mai înainte, sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice (LINK positio mentis).
Se solicitase clarificarea situaţiei financiare a parohiei Buna Vestire, în bugetul căreia – la 31 Decembrie 1991– se afla respectabila sumă de 41.063,49 DM.
Întrucât şi enoriaşii, care se retrăseseră din parohia Buna Vestire, contribuiseră financiar la întreţinerea acesteia, se considera că o parte (procentuală) din suma amintită li se cuvenea acestora, pentru acoperirea cheltuielilor parohiei, pe care intenţionau s-o înfiinţeze în primăvara aceluiaşi an –1993. Cerinţa aceasta nu au fost luată nicidecum în consideraţie.
– Nürnberg: Credincioşii parohiei din Nürnberg au preferat să rămână sub vechea jurisdicţie (Patriarhia Ecumenică).
În septembrie 1992, au renunţat la serviciile părintelui Alexandru Câmpean, care trecuse cu parohia de la Regensburg, sub jurisdicţia Patriarhiei Române (positio mentis).
Urma să aibă loc Adunarea Generală Parohială, în vederea alegerii Consiliului şi Comitetului Parohial.
Ştirile din viaţa fostelor parohii „de exil” (Berlin, Köln, Regensburg şi Siegen), trecute deja sub jurisdicţia Patriarhiei Române, erau sporadice şi lipsite de orice importanţă; de pildă că părintele Dărăban de la Siegen – după ce semnase deja trecerea parohiei sale sub Patriarhia Română – încă mai pomenea la Sfintele Slujbe pe Patriarhul Ecumenic sau că părintele Mitu Lazăr de la Köln intenţiona să organizeze o a doua parohie românească la Kleve. O zadarnică încercare, deoarece reprezentanţii celorlalte Biserici Ortodoxe, în deplină înţelegere între ele, hotărâseră ca acolo, „din motive de ordin practic (!?), să nu se organizeze nici o parohie ortodoxă”.
Părintele Dumitru Popa a făcut cunoscut că părintele Gabriel Cernăuţeanu de la Freiburg slujea pentru Românii din Offenburg şi împrejurimi. Nu ştia însă pe care Episcop pomenea la slujbe, dar bănuia că pe Episcopul Vitalie – al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara frontierelor (din străinătate – Sinodul Ortodox Rus de la New York). Nu mult după aceea, bănuiala părinteui Dumitru s-a dovedit a fi fost adevărată (infestae declarationes I).
S-a constatat că parohiile româneşti din Freiburg, Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn şi Karlsruhe vor rămâne şi în viitor sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, cu dependenţă canonică de Mitrpolia Ortodoxă Greacă din Germania.
Părintele Radu Constantin Miron a precizat că aceste informaţii sunt absolut necesare, în vederea convorbirilor cu Î.P.S. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului, care îşi anunţase venirea în Germania şi era aşteptat în luna mai 1993, la Bonn, ocazie cu care urma să se întâlnească şi să aibă o convorbire şi cu Mitropolitul Augoustinos al Germaniei.
2. Desfiinţarea Episcopiei
Episcopia Ortodoxă Română din Germania – înfiinţată la Congresul Bisericesc de la Frankfurt, în anul 1979 – a fost declarată definitiv dizolvată, conform dispoziţiilor Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, comunicate Î.P.S. Mitropolit Augoustinos al Germaniei, de către părintele Patriarh Ecumenic Bartolomeu I, în scrisoarea din 14 ianuarie 1993 (vezi solutio eparchiae).
3. (Re)Constituirea Vicariatului parohiilor române
Conform aceloraşi dispoziţii ale Sfântului Sinod, s-a definitivat reconstituirea Vicariatului Parohiilor Ortodoxe Române din Germania, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Greceşti din Germania (sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol).
La data respectivă (3 martie 1993), Vicariatul Român era format din şase parohii: Freiburg, Frankfurt, Stuttgart, Heilbronn, Karlsruhe, Nürnberg şi München, aflate sub grija pastorală a celor trei preoţi: Dumitru Popa, Viorel Mehedinţu şi Sorin Petcu.
Urma ca preoţii români să primească de la Mitropolie Sfântul Mir şi Sfintele Antimise, necesare la oficierea Sfintelor Taine ale Botezului, Mirungerii şi ale Sfintei Liturghii.
Din dispoziţia Î.P.S. Mitropolit Augoustinos, parohiile române au fost absolvite de obligaţiile financiare faţă de Mitropolie.
4. Vizite canonice
Părintele Radu Constantin Miron a făcut cunoscută dorinţa şi intenţia Mitropolitului Augustin, de a face vizite canonice în parohiile româneşti, desigur numai cu îngăduinţa şi la invitaţia acestora.
Părintele dr. Viorel Mehedinţu a considerat potrivit, ca programul vizitelor pastorale să înceapă cu parohia de la Frankfurt am Main. Mitropolitul mai fusese oaspetele enoriaşilor români de la Frankfurt, cu ani în urmă. Aceştia l-au întâmpinat atunci cu multă dragoste şi bucurie.
5. Întâlnirea cu Patriarhul Ecumenic
Părintele Protoiereu Radu Constantin Miron a anunţat că Părintele Patriarh Bartolomeu I va veni în vizită în Germania, între 22 – 29 octombrie 1993.
Cu binecuvântarea Mitropolitului, preoţii români, dependenţi de Mitropolie, au fost invitaţi să participe la festivităţile organizate cu această ocazie, având astfel posibilitatea, să se bucure de întâlnirea personală cu Părintele Patriarh.
6. Congresul preoţesc – Schwerte – 1993
Preoţii români au fost invitaţi să participe şi la Congresul Preoţesc, organizat de Mitropolie la Schwerte.
Părintele Miron i-a rugat pe aceştia să participe, întrucât „Mitropolitul este puţin sensibilizat din cauza acuzaţiilor care i se aduc din Partea Patriarhiei Române, cum că ar practica o ocupaţiune fanariotă faţă de parohiile româneşti din Germania”.
7. Revista Bisericească
Ultimul subiect supus discuţiei a fost necesitatea editării unei reviste bisericeşti de către Vicariat.
Pentru editarea unui buletin al Vicariatului, corespunzător scopului şi cerinţelor enoriaşilor, s-a constatat că era necesară îndeplinirea anumitor condiţii, şi anume: mijloacele financiare şi un comitet redacţional competent, care să asigure calitatea şi continuitatea apariţiei revistei, pe o perioadă de timp îndelungată. Fără aceste mijloace, nu se putea realiza un lucru serios.
S-a constatat însă că, la data respectivă, condiţiile enunţate mai sus nu puteau fi îndeplinite decât în mică măsură sau poate chiar deloc, astfel că s-a renunţat la editarea buletinului.
Protoiereu Sorin Petcu, Müllheim – aprilie 2009
Continuare în: inter quae
